Curiozitatea buna sau rea?

De multe ori m-am intrebat daca mania mea de a nu cauta in lucrurile altuia, de a nu asculta convorbirile celorlalti la telefon sau de a respecta intimitatea fiecaruia, e un lucru care imi serveste si la altceva decat la privitul relaxat, fara reprosuri in oglinda proprie sau morala asta antica imi aduce doar deservicii?

Spre exemplu, una din colegele mele a controlat mailul sotului ei si a descoperit cu stupoare niste mesaje extrem de languroaso-pisicoase dintre el si o colaboratoare a firmei. O alta, suspectand plecarile ciudate ale consortului la ore neobisnuite si in weekend, l-a urmarit si si-a vazut confirmate cele mai rele presupuneri, omul avea o aventura cu o persoana din anturajul ei. Exemplele ar putea continua cu scotocirea desfasuratorului convorbirilor pe mobil, controlul buzunarelor, o privire rapida pe apeluri sau mesaje cand omul nu e pe faza, ascultatul pe la usi, iscodirea vicleana a prietenilor comuni.

Metode de dobandire ilicita a informatiilor sunt cu gramada, intrebarea este daca ne pretam la ele? Iscodim si daca nu avem motive sau mergem pe incredere, pe ideea ca ceea ce nu stii nu te poate supara? Se spune ca „frica pazeste bostanaria”. Prin urmare o anumita vigilenta nu ar strica in orice fel de relatii. Increderea oarba deseori e asemanata cu prostia. Daca ti se iveste ocazia sa tragi cu urechea la o convorbire despre tine, mai ales la serviciu unde de multe ori relatiile sunt mai bine cotate decat profesionalismul, daca poti sa fortezi nitel mana destinului cu ceva incalcari mici/mari ale eticii  ce faci? Daca poti obtine chestii pretioase pentru anumite scopuri vitale(nu vorbim acum de foamea de informatie fata de cuplarile vecinilor si de achizitionarile recente in materie de masini, plasme sau mobilier) prin mijloace mai putin ortodoxe, o faci sau nu?

Curiozitatea ca iscodire a unor lucruri pe care uzual nu ar trebui sa le stii si care nu-ti face nici o cinste, e scuzabila sau nu? Exista o granita asta e permis, asta e deja prea mult? Odata porniti pe calea aceasta, vom sti sa ne oprim inainte de a deveni obsedati de incercarea de a afla mai mult si de a distruge tot in jur cu suspiciuni si presupuneri despre situatii care exista doar in capetele noastre? Odata ce nu mai avem incredere in oameni, putem trai suspectand mereu si macinand fin fiecare fapt, pentru a nu fi surprinsi iar cu garda jos?

Cred ca oamenii dezamagesc, poate ca unii dintre noi cerem prea mult de la ceilalti si din start cream premizele unui esec. Poate ca relatiile sunt mereu intr-o continua transformare si o usoara vigilenta mascata discret nu strica. Poate ca oricat ne straduim, ce e menit sa se destrame se duce. Deci ce cale urmam: increderea totala sau curiozitatea treaza si focalizata pe tot ce misca?

Anunțuri

62 de gânduri despre „Curiozitatea buna sau rea?

  1. Mereu calea de mijloc e cea mai bună.
    Încrederea totală e un principiu prost; oamenii te dezamăgesc și fără rea-voință. Și atunci ce faci? Nici fără încredere nu e bine. Iar curiozitatea prea mare rănește și intimitatea celorlalți. Așa că tot la moderație ne întoarcem.

    Dar „trezia” și focalizarea mereu trebuie să existe. Măcar cât să nu ne împiedicăm de toate pietrele din drum. 😆

  2. Pingback: Is ForD(ima) « Cristian Dima

  3. Pingback: Ce mă binedispune? « Un blog cu năbădăi

  4. interesant subiect. Curiozitatea este enervanta. Poate uneori e buna. Apropos de mailuri. Prietenul meu stia parola mailului meu si a inceput sa ma verifice. Vorbea cu persoanele din lista mea si pretindea ca sunt eu, ca sa obtina informatii incriminante. Am ajuns la discutii. I-am cerut si eu parola de la mailul sau. Si atunci, supriza! A uitat-o! Violarea intimitatii este foarte neplacuta. E o forma de agresiune.

  5. Increderea vigilenta! 😉 🙂 Hai ma ca daca e sa unul sa-i traga clapa celuilalt, clapuitul sau clapuita trebuie sa simta intr-un fel sau altul si fara sa stea la pinda in ploaie deghizat in capitza de fin!

    • imi amintesc de o cunostinta care isi spiona in ploaie sotul cum se giugiulea cu una mai tanara ca ea, pana la urma a mancat si cafteala din cauza asta. spionatul de genul asta mi se pare prostesc, o data ce ai aflat ori iei atitudine ori te resemnezi!
      ai fi surprins/a cat de orb/oarba poti fi cand e vorba de tine si cate argumente si explicatii gasesti la comportamente bizare pe care nu vrei sa le interpretezi corect!

  6. eu cred că dacă este să se întâmple ceva, se va întâmpla și fără să stau eu cu ochii în patru și pușca la cingătoare. de fapt lucrurile de genul acesta se petrec întotdeauna din vina amândurora (cu excepțiile care sunt deja în categoria maladiilor) așa că…
    nu, chiar nu sunt genul care scotocește căsuțe de e-mail, telefoane și agende. și nici nu pun întrebări. poate că nu este bine, dar eu așa sunt. și nu vreau să mă schimb.

      • nu e vorba de liniște red! și nici de încredere oarbă. pur și simplu așa sunt eu construită. nu pun niciodată întrebări, consider că dacă trebuie să aflu ceva, voi afla. și nici nu îmi place să fiu scotocită de nimeni.
        cred că e mai degrabă vorba de respect și discreție.
        n-aș putea să trăiesc cu drobul de sare al bănuielilor (nejustificate) la tâmplă….

      • nici nu cred ca se poate trai asa, cu banuiala si indoiala in suflet. dar daca ai avea ocazia sa vezi cum sunt unii oameni din jurul tau cu adevarat, nu cum vor ei sa para, ai incerca?
        curiozitatea distruge increderea sau formeaza o parere reala despre cei cu care interactionam?

  7. Nu cred ca a sta cu ochii pe cineva ca pe butelie te scuteste de posibile neplaceri. Nu sunt fatalist, dar nu agreez un astfel de mod de viata, asta e doar o condamnare, a ta si a persoanei luata in colimator. O faci in numele iubirii sau al neincrederii? Buna intrebare, nu?…

    • cand dai chix dupa multi ani iti pui intrebarea, oare a fost bine sa am incredere totala? oare daca as fi fost mai atent? oare, oare… vad framantarile astea zilnic si nu prea stiu ce sa raspund. la fiecare e altfel.

  8. Curiozitatea a omorat pisica. Propozitia asta e stupida si nu cunosc imprejurarile in care si-a cam luat-o, pisica.
    Dar, exemplele cu mailul, telefonul… astea sunt nocive. Cineva, odata, de muuult, mi-a zis: sa nu incerci sa faci cuiva surprize neplacute, ca ai sa constati ca ti se adreseaza tie, surprizele alea.
    Am executat si intrat pe mailul lui, caci l-a uitat deschis. Am fuma 3 tigari dupa care am trecut la clape, si le-am copiat adresele fetelor. Erau doua.Erau din mandatul anterior mie, dar mergea oleaca de dixtractie. Apoi le-am trimis eu mailuri. De pe o adresa aiurea, de barbat.Nu din alea isterice. Nuuuu. Erau foarte… cum sa zic eu… nu mai zic! Ele, mi-au raspuns. Tot asa… de nu spun cum. Si le-am salvat si le-am dat cadou sotilor lor. Frumos cado! Sigur, n/am reusit sa schimb lumea cu asta, dar…
    E bine s-o faci intr-un fel in care te amuzi, nu sa fierbi. Hai sa nu-mi spuneti ca e ilegal, ca atata vreme cat nu e ilegala tarfa care se baga in cuplul meu, am si eu niste circumstante, si eu rezolv foarte original problemele.
    Ar mai fi un tip de curiozitate, cea bolnava, o tratez aici, pe bloguri, pentru ca tot aici am intalnit-o. Asta e periculoasa, caci desface prietenii de-o viata sau virtuale.
    Exemplu: Unul dintre bloggeri si-a tras iubita. Ea a inceput sa faca ordine in blogul lui, astfel incat, au disparut prietenii cu care am prnit la drum, toti, nu mai intra cu anii, eu am mai dat din cand in cand pe la el, dar el pe la mine-neam! L-a reorientat catre alt tip de blog, catre alt tip de public, de anturaj, am discutat cu toti pe mail, in particular, ce se intampla cu el, si toti au spus acelasi lucru: lasa-l sa-i treca, se trezeste el din pumni, si se va intoarce la noi. acum e indragosit omul si e between clouds! Ea ii cerceteaza traficul, are parolele, se uita sa vada cine comenteaza, de unde si pe unde vine in trafic, raspunde ea, comentatorilor… pe mine, personal m-a scos de pe sine, de nu stiu cum am rezistat sa n-o linistesc din 5 cuvinte, sau poate ca stiu: il pretuiesc pe el, si e pacat sa-i fac mizerie in cuplu! o sa se vindece, cu timpul. Si atunci, s-o fereasca ingerii pe fata, ca toti o asteptam la colt! Deja avem un sindicat numeros!
    Curiozitatea asta, descrisa mai sus, e patologica, nu vine din gelozie, ci mai rau, din control agresiv asupra celuilalt.

    • ai punctat exact cele doua tipuri de curiozitate! pe prima o aprob, nu e corect, nu e frumos, nu e etic…dar as face orice ca sa-mi apar cuibul! 😀
      la a doua, tipa e bolnava sau si-a primit-o de prea multe ori si acum sufla si-n iaurt. pacat de ea, cred ca are o gramada de treaba sau de timp liber si pacat de prieten…dar atata vreme cat lui ii e bine, nu e nimic de facut. stii cum se zice cu iubirile 2 linguri de miere intr-o galeata de…material urat mirositor. trece si asta si de va fi o relatie sanatoasa va dura si vor reinnoda prietenii. daca se intampla minunea si se intoarce, sper sa ne relatezi cu lux de amanunte!

      • misto faza cu galeata!!!
        nu , frate, asta e de la Dumnezeu ciumaroasa, n-are cum drac sa dureze, dar noi stam ca hienele alea zbarlite, s-o intampinam la iesire, caci pe fiecare dintre noi ne-a provocat, mai ales pe mine care… Slava Domnului, sunt destul de scoasa prin lumile inconjuratoare, ca nu recunosc in ea, fake-ul, scrasnetul cu care se zbate sa arate ca o doamna, ca o erudita, si neputinta inregistrata.

  9. redsky, știu cum sunt oamenii din jurul meu. și din real și din virtual. mi-am primit porția de venin de câteva ori și crede-mă că nu mă oprește asta să fiu prietenă cu cei care rezonează asemeni mie, în limitele de discreție și de respect de care îți spusesem.
    uite, eu am un soi de sinceritate francă pe care nu toți oamenii o agreează și sunt nițel misogină, motive pentru care mi se mai întâmplă să fiu privită oblic.
    și mai am o meteahnă: niciodată, după ce am închis o ușă, nu mai privesc în urma mea. oricât de greu ar fi. dar nu toți oamenii sunt la fel. pentru unii gaura cheii este chiar fascinantă, chiar dacă este astupată.
    că tot spusese dr. lecter de virtual și blogging, eu încerc să nu îmi trasfer comunicarea de pe blog în privat, tocmai pentru că niciodată nu poți să știi cine este cel/cea căruia îi scrii. cuvintele sunt mai periculoase decât vorbele, ele rămân și sunt mai dense, uneori pot ucide prin greutatea lor și, de multe ori, ascund sub văluri groase un adevăr pe care în realitate nu l-am privi în ochi.
    și uite unde am ajuns de la o simplă… curiozitate. 😆 scuze, mă opresc aici.

    • e f interesant ce zici si din pacate ma regasesc in multe situatii, mai ales virtuale, dezamagita de cunoasteri prea apropiate, incep sa ador oamenii de la distanta! totusi procentul de oameni simpatici descoperit aici ma face sa sper ca realitatea nu-i chiar atat de rea 😉
      n-ai de ce sa-ti ceri scuze, povestim impreuna-asta-i scopul pentru care ne-am adunat si orice schimb de pareri poate oferi o perspectiva noua asupra subiectului sau adanceste pareri deja stiute.

      • dar de ce să fie din păcate? red, mie mi-e tare bine aşa şi îmi asum fiecare eşec din aceste relaţii. am greşit şi eu, nu spun nu, pentru că nu ne putem înţelege cu toată lumea. eu spun că e bine aşa.

      • desigur ca e bine, doar ca eu sper mereu ca toti oamenii sunt buni. e bine, pentru din fiecare intamplare invatam ceva si mai crestem un pic 😉

  10. Intrebarea pe care mi-o pun e… ce ai facut femeile astea cand si-au descoperit sotul facand prostii? Pentru ca daca l-au parasit, atunci inteleg de ce au trebuit sa-l spioneze, dar daca spera in continuare la refacerea relatiei, cred ca le era mai bine daca stateau cuminti.

  11. Pina la urma vad ca ati ajuns sa va rezumati la adulter si nimic mai mult. Ce ma surprinde pe mine e faptul ca cele care ati militat pe cunostere nelimitata, acum bagati in discutii moderatia si necesitatea 😀
    O sa spuneti ca astea nu-s cultura generala, mai sunt si documente secrete sau mineriade si alte enigme ale istoriei cu care v-ati incarca bucurosi memoria, chiar daca va sunt interzise. Si atunci cum stam cu afirmatiile voastre de la tema cu cultura generala? Oare cind alegem un presedinte de tara, n-ar trebui sa-i cunoastem trecutul, doar pentru ca e o chestiune intima si nu ne priveste? 😛 URITELOR! :LOL:

    • am scos continutul obscen, ca aici nu avem bulina si ma deranjeaza la privit 😀
      nu stiu cat suntem de urate dar inteligenta ne recomanda asa ca baga niste scuze urgent!
      daca scotocim viata fiecaruia pe care-l alegem, teama mi-e ca nu va fi nimeni vrednic. si oricum nu se ajunge acolo sus pe criterii de competenta!

  12. deci..eram si eu de acord odata ca e bine sa mergi pe incredere si sa nu te intereseze prea mult…
    asta pana cand la o cearta si o plecare de-a mea,i-am luat telefonul si fara sa stie,am citit sms-urile..daaa,buna incredere ..se certase cu mine ,pentru ca urma sa vina alta..voia o schimbare domnul…
    deci..nu,nu mai merg pe incredere..in cel mai rau caz..daca vreau accept facand pe proasta si merg mai departe sau las in urma ..ca acum!

  13. Curiozitatea nu este rea. In fine , nu trebuie abuzat , ca orice lucru trebuie facut cu moderatie . Ceea ce trebuie avut grija este ceea ce faci cu informatia gasita ….

  14. Este foarte bună curiozitatea, dar păstrând totuşi o limită, că apoi se transformă în violarea intimităţii celuilalt. Şi nu mai e deloc de bine. 😀

    • cam asa zic si eu,carmen, moderat curiozitatea te poate impinge la unele clarificari, atunc cand simti ca ceva scartaie. ca altfel nu-si bate nimeni cuie in talpa, doar asa ca sa aiba subiect de cearta 😉

  15. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  16. Poate pentru ca n-am ascuns niciodata nimic, poate pentru ca stiu sa-mi recunosc greselile atunci cand le fac si nu astept sa fie descoperite, poate din aceste motive astept sa mi se raspunda la fel. Si daca „ceva” imi spune ca trebuie sa fiu atenta, atunci sunt foarte atenta. Iar daca faptul ca spun finut ca „m-am prins” nu ajuta, atunci caut dovezi. Ma refer atat la relatiile de servici, cat si la cele conjugale. Nu pot trai intr-o realitate pe care o percep ca fiind gri, la un moment dat imi iau inima in dinti si vad ce culoare are situatia: alba sau neagra. Apoi punem in balanta, facem compromisuri daca asta consideram ca ne ajuta si viata merge mai departe. E bine? E rau? Vorba romanului: „Asta este”.

  17. Pingback: Aruncați cu roșii stricate în mine! – Silavaracald

  18. Pingback: Scurt tratat de ”mecanica fluidelor” « Buimacii

  19. Pingback: Viaţa nu este o meserie! « Gabriela Elena

  20. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  21. Oooo, ce-am pierdut! Recuperez repejor! :))
    Curiozitatea…pai cum sa-ti spun…e buna cand e din motive constructive, cand e din boala controlului si din patologicul geloziei, e mai bine sa se lasa cu internare la spital. La spitalul de nebuni, fireste.
    Cunosc astfel de cazuri. Doua dintre ele imi sunt si apropiate. Amandoua femei. Amandoua colerice. Problema e ca incercand sa detina controlul lor asupra celor din jur, in speta cei foarte apropiati, au pierdut orice balanta a realitatii. Sa-ti mai zic ca-s si violente?! Verbal, fizic…
    Degeaba incerci sa vorbesti cu ele sunt orbite. Taci si privesti. Uneori nu-mi pot stapani rasul cand vad cat de previzibile . Exact ca niste copii de gradinita.
    Curiozitatea da, e buna cand vorbim de nou : o carte, o materie, un domeniu, o activitate…in iubire, curiozitatea n-are nicio treaba cu sentimentul de iubire…ci cu totul si cu totul altul.

  22. La usa?! Doamne iarta-ma! Pai de cand sa stau cu urechea palnie pe borcan sa fac otita cand e mult mai simplu sa urmaresti niste ochi s-un colt de zambet?! Pfaoi, si daca mai bagam in treaba asta si accentul pe rotunjimea lui „O”…
    Iar daca e vorba de nevazut…atunci de cand nu se poate citi printre randuri si -cunoascand persoana ca orice om e un tipar- sa nu intelegi ce vrea sa zica sau inconstient chiar si zice?!!!
    Nu tin otis in casa! :)))))

  23. Ancuto, iar vii cu teme de-astea grele…:D
    Eu zic ca o libertate controlata , unde cele doua componente au o proportie variabila in functie de caz, e cea mai buna atitudine , in orice relatie, fie ea sot-sotie, parinte-copil, sef-subaltern. Acum, stabilirea proportiei intre libertate si control este o arta, pe care nu o poate avea oricine, care se invata in timp, se imbunatateste continuu si niciodata nu este perfecta, asa cum nici noi nu suntem perfecti.

  24. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima

  25. Pingback: why u (not) married? « psipsina

  26. „Daca poti obtine chestii pretioase pentru anumite scopuri vitale(nu vorbim acum de foamea de informatie fata de cuplarile vecinilor si de achizitionarile recente in materie de masini, plasme sau mobilier) prin mijloace mai putin ortodoxe, o faci sau nu?”
    – atunci nu mai este curiozitate. E informare!
    🙂

  27. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s