O barfa mica

Discutand pe baza postului si a comentariilor de ieri cu o prietena, imi povesteste o istorie care mi s-a parut interesanta ca exemplu de viata, poate e comun, dar eu am ramas uimita de tenacitatea cu care femeia aia a cautat o rezolvare.

Asadar o familie normala casatorita de mai multi ani si care detinea un magazin. La un moment dat magazinul mergand rau, il inchid si ca vanzatoarea sa nu ramana pe drumuri, sotul o ia la firma lui ca secretara. Toate bune pana cand sotia incepe sa se simta neglijata in dormitor si incepe sa compileze ca cineva s-a strecurat sa-i submineze linistea conjugala. Femeia hotarata a inceput investigatiile: a controlat mailurile, a trecut prin ciur apelurile de pe mobil, a controlat si spionat tot ce se gasea la indemana si cu toate astea n-a gasit nimic incriminant. Intr-un final a aplelat la solutia suprema: l-a lasat pe suspect sa adoarma si cand omul era adancit in vise, l-a zgaltait brusc si l-a intrebat urland daca are amanta! In mintea ei s-a gandit ca elementul surpriza si zapaceala somnului il vor trada pe sotul considerat de ea infidel. Spre dezamagirea ei, omul nu i-a zis nimic incriminant.

La auzirea povestii eu m-am disperat de ras si i-am replicat prietenei :”aia era nebuna! omul era corect iar zapacita aia se saturase de prea mult bine!”

Raspunsul prietenei m-a facut sa explodez in alt hohot de ras: „Nu, ca de fapt, ala era cuplat cu secretara. Pana la urma exasperat de urmaririle si acuzatiile sotiei, a recunoscut asta!” Finalul povestii este usor de prevazut. A urmat un divort rapid pentru ca omul era indragostit major de secretara si jocul de-a politia a incetat.

E necesara precizarea ca nu am ras de necazul bietei femei si de finalul deloc fericit pentru ea, ci de modul neasteptat in care au evoluat lucrurile si de inventivitatea ei demna de SRI. Imi place sa cred ca dupa ce a depasit perioada cu pricina, a gasit un om care s-o merite si ca nu a ajuns ca regrete ceea ce a facut!

Anunțuri

78 de gânduri despre „O barfa mica

  1. ioooi… câtă tenacitate! da mă întreb eu, de ce a trebuit să caute pe după grădini? de regulă adevărurile astea, neplăcute, ce-i drept, sunt chiar în ogradă, cum de altfel ai spus şi tu!
    😆 😆 😆
    şi concluzia e aia cu facerea de bine…

  2. Fetelor,ce va incurcati in exemple de ici,de colo.Ma aveti pe mine exemplu.
    Nu i-am ascuns sotiei ca am blog,dar am fost poate prea amabil si ei nu i-a placut asta.
    Mea culpa! Si D’a capo.
    Sint tot aici,nu?
    Iar noi sintem fericiti impreuna.
    Nu exista reteta pentru asa ceva.Nu sint doua situatii la fel,nu toti percepem la fel acelasi lucru.

  3. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  4. 🙂 pe mine ma amuza chestiile acestea. Si daca ii spunea ca are amanta, ce era? Daca avea confirmarea? Nu a facut altceva decat sa grabeasca deznodamantul sau sa il provoace. Cand sotia devine atat de insistenta sotul nu o mai poate suporta si crede ca amanta este persoana potrivita din viata lui. Iar sotiile are trebui sa stie, in afara de cazul in care nu sunt supernainve, ca majoritatea barbatilor au amante. Nu trebuie sa fie musai patroni ori directori. Barbatii au nevoie sa refuleze de monotonia casei si a relatiei oficiale. Dar aici, lunecam spre un alt subiect. 🙂

    • hmmm, gabico, atunci si femeile ar putea avea aceasta nevoie si ajungem sa refulam fiecare unde vedem cu ochii? e mereu mai simplu sa alegi calea mai usoara, decat sa condimentezi viata de acasa, sa gasesti ceva nou, care e picant prin natura noului si a ilicitului. stiu ca asta e realitatea, insa nu pot fi de acord cu ea 😉

    • Gabriela,esti cumva barbat si stii?
      Intr-o alta ordine de idei,refularile de care zici tu nu au loc alaturi de…femei sau crezi ca s-a schimbat moda.
      Cine vrea sa faca ,face si exceptind instinctul femeii care simte ca ceva nu-i in ordine,nu poate fi descoperit decit daca vrea sauu daca e timpit.

      • nu sunt barbat dar stiu. 🙂 Si nu sunt naiva. In ce priveste instinctul feminin, apoi, natura ne-a inzestrat cu calitati si defecte in egala masura.

  5. dar au si ele aceasta nevoie iar unele dintre ele chiar si-o satisfac. Celelalte sunt insa mult prea absorbite de problemele casniciei incat nu mai au timp sa arunce un ochi si in alta parte ori poate cred cu naivitate ca sunt unicele „cunostinte” feminine in viata sotului lor.

  6. Dupa o perioada lunga in care esti frecat la cap zi de zi si cercetat pana-n chiloti, cu siguranta vei avea o amanta pana la urma, chiar daca la inceputul cercetarilor erai mai sfant decat teoctistul. Asa ca eu n-as fi asa sigur ca tipul cu pricina era combinat cu secretara de cand a inceput nevasta’sa sa-l banuiasca. Si oricum, sa fie fericit si sa zica multumesc pentru ca a scapat de ea.

  7. Dom’ne, barbatii nu mai au imaginatie! Si sunt foarte lenesi si comozi. Ce dracu, toti o ard cu secretara! A ajuns secretara o categorie decadenta! Da’ mie mi-a placut aia cu:” sa nu ramana pe drumuri, a luat-o ca secretara”. Foarte induiosator! Serviciu de protectie sociala, ce mai! Da’ nevasta, saraca, era sufocata rau! Cum sa il scoli noaptea! Daca vrei sa i se para urata secretara, te faci ca pronunti tu noaptea, aproape neinteligubil, dar repetat, un nume de barbat! Poate mai si gafai, asa, de atmosfera. S-ar putea sa iei doo plame, dar ce mai conteaza… decat sa bocesti ca tuta in perna, mai bine mimezi niste situatii neclare…

      • nu las biblioteca, decat atunci cand chiar nu mai am ce face. eu mai am si alte atributiuni, in particular, si biblioteca ma relaxeaza. si e ca prima dragoste… o uiti greu
        ma fetelor, au am fost incercata dur,pe problema cuplului, si a trebuit sa elaborez strategii complexe, uneori fantastice, dar sa dea dracu, au mers! Nu-mi calca mie prin fata o furfelnitza de secretara, sau ceva…
        Ma, eu am avut si caz pe care n-am putut sa-l rezolv inteligent, dar asta nu m-a impiedicat sa abandonez cazul, asa ca a ramas cu o ureche atarnata, dupa ce am prins-o in fata macelariei. Deh, ma inspira locul! Nu i-a mai trebuit sa ma deranjeze. Dar nimic n-am pus la inima, dupa ce am suferit o data. Nimic! Am devenit magistra in a-mi rezolva problemele, fara sa mai afectez cuplul. El nici nu afla, cateodata, ce dracu le-am facut la madmoazele!

      • daca iti stiam numarul de telefon la momentul potrivit, alta ar fi fost evolutia problemelor mele sentimentale 😉
        eu te admir sincer! stii ce vrei si-i faci si pe ceilalti sa simta asta. pe langa tine, femeia de care am povestit eu e doar copil de mingi!

  8. Sincer…insa nu prea stiu cine de cine a scapat 😀 😀 😀
    Pai daca mi-ar face cineva asa…sa moara Bibi…l-as face cu nervii de se duce singurel la doctorel :))))
    Mai in gluma mai in serios, cand avem o problema nu se pune intrebare : Bine, da’ cum o rezolvam…ci facem cumva totul ca sa se aleaga praful 😀

    • eu-s porumbelul pacii mereu. tot incerc sa salvez ce se mai poate pana in momentul in care se scufunda tot iremediabil si ma prind si eu intr-un final ca gata! e timpul sa mutam cortul, ca aici e betonat :d

  9. Daca esti un pic logic si realist si ti-o imaginezi si pe „cealalta” in situatia sa te spele,sa te mince,sa te calce,sa aiba grija de copii,sa faca cumparaturi,sa raspunda la telefon,sa spele vasele si cite inca,nu doar sa fie o data-de doua- draguta si dichisita si vesela,fara griji,parca numai pentru tine
    Stati sa inspir,pai atunci nu dai aurul din mina pentru cioara de pe gard.Ca nu o vad pe respectiva sa-ti suporte nervii si figurile,sa-ti auda rigiiturile si alte eliberari,plus vocabularul elevat si sa te mai si intrebe:ce-ai vrea sa maninci azi?
    Am senzatia ca prea ii considerati timpiti pe toti barbatii si nu-s chiar toti…

    • alexandru, o buna parte din ideile expuse aici sunt sub forma de gluma si este clar ca exista o mare parte din barbati care sunt corecti si apreciaza la valoarea reala femeia care le sta alaturi de-o viata. acestia sunt deja merituosi si au tot respectul nostru! in ceea ce priveste gama celorlalti „calcatori pe de laturi”, sunt convinsa ca ai avea si tu cateva idei de cum ar putea fi „pedepsiti” 😀

  10. e clar ca nu toti barbatii sunt la fel, dar noi ne incapatanam sa-l vrem p-al nostru , cremenalul! si dovada clara ca sunt si barbati corecti, este data adesea de exclamatia: X-ulescu, de ce e un domn si-un sot perfect, ma nenorocitule??? si tu mi-ai mancat ficatii!!! 😀

  11. @Fosile, dimpotriva! Noi prin comportament ii impingem in bratele celeilalte/celuilalt. Vorbind la modul general, ne lasam coplesiti de sentimentele negative si actionam pe masura tocmai in devafoarea noastra.
    In alta ordine de ideii, mortul de la groapa nu se mai intoarce 😀

  12. red și pe mine m-a distrat mult metoda de aflare a adevărului.
    dar mergând mai în miez, dacă e să reluăm tema aceasta, mie una mi se pare că într-o căsnicie ori relație lucrurile se deșiră, se complică, din vina amândurora. adică, cu excepțiile încadrabile în maladiile cunoscute, majoritatea celor care pleacă o fac pentru că nu mai găsesc în celălalt ecoul de altă dată și în plus există o lipsă de comunicare ce erodează. cei doi nu mai rezonează la fel și, deși ar fi atât de simplu să stea de vorbă, unul se izolează iar celălalt o ia la plimbare.
    așa că celor care rămân perplecși și distruși (că nu au văzut sau știut) ar trebui să le dezlipim mai întâi de pe ochi acei ochelari de cal și apoi să-i rugăm să-și asume greșelile.

    • Foarte bine spus! De ce oare o fi atât de greu să cauţi comunicarea cu omul de alături? De ce ar fi o „soluţie” mai bună căutarea …”altcuiva”? De ce un străin te-ar putea „înţelege” (vorba vine!) şi nu omul cel mai de încredere, alătuiri de care ai ales să trăieşti?
      Ciudat ne mai comportăm noi, oamenii. Şi tare ne mai place să alergăm după himere…
      Aş fi curios de o continuare a poveştii, chiar a găsit „inculpatul” marea fericire alături de fâşneaţa secretară? M-aş mira. După ce cade „poleiala”, mulţi se trezesc regretând alegerea.

      • mulţumesc alex.
        ştii de ce e greu? pentru că nu suntem educaţi să fim aşa. e mai simplu să anulezi tot ce ai ridicat cândva pentru o poleială de doi bani… eu aşa cred.
        de aceea se spune că divorţurile sunt traumatizante: e trezirea la realitate şi la singurătate.

    • @psipsina-eu vad altfel problema. nu poti sa vezi in celalalt ceea ce vedeai la inceput, e firesc ,cu totii avansam si ne schimbam. eu cred ca succesul sta in adaptabilitate , intr-o evolutie comuna in aceeasi directie. sentimentele puternice de la inceput se trasforma in alt fel de sentimente mai adanci si mai durabile…sau nu! comunicarea e calea spre succes clar, dar sa ai cu cine.

  13. Am citit si postul si pe voi. Fetelor, va jur, imi sunteti atit de simpatice, ca-mi vine sa va french kiss pe toate. Pe berbanti nu, ca nu m-am operat inca 😉 Referitor la subiect, o parere as avea si eu, cum altfel, numai ca a mea e mai lunga (parerea) si necesita imbulinare. Cum nu vreau sa-mi mai fie circumcisa, ca precedenta, m-am hotarit sa-i dedic o postare in care voi incerca sa va schimb parerile in certitudini 😆 N-o luati si voi ad litteram, mai exagerez si eu pe ici, pe colo! Asa ca miine la cafeluta, mi-o puteti admira, analiza, combate, dezbate, aproba sau dezavua (parerea) 😉
    Acum ma duc sa-mi vad de sedinte 😦
    pup u, as I said 😉

    • papag nu-i cinstit! după ce vii, ne citeşti, ne răvăşeşti ca pe gâştele capitoliului, ne laşi aşa… aşteptând să termini şedinţele? chiar nu-i cinstit!

      • am vrut sa zic si eu asta, dar avand in vedere ca i-am ciuntit comentariul ieri, azi n-am indraznit sa insist sa-si spuna parerea. a spus ca nu poate doar in limbaj academic si de aceea o va face neaos pe blog la el. ii respect parerea 😉

  14. In disperarea de lipsa de dovezi a ajuns la gestul extrem. A grabit lucrurile ce-i drept dar mai fericita nu este! Si eu ii doresc sa gaseasca pe cineva care sa o faca fericita dar…tot barbat va fi si ala asa ca…
    Nu tin nici partea femeilor si nici a barbatilor insa eu sunt de parere si am aplicat si..aplic ce-i drept …sansa a 2-a poate si a 3-a.Nu caut asiduu dovezi , stiu si imi este de ajuns.Orice om greseste si daca vrei cu adevarat sa lupti pentru familia ta atunci..mai si ierti.

    • daca omul merita sa-i stai alaturi incerci sa carpesti daca se poate si te simti in stare. asta doar sufletul tau stie cate poate inghiti si nici sfaturi nu se pot da. la fiecare e altfel!

  15. Eu nu sunt de acord cu sansa a doua, a treia, a n-shpea… Dupa prima abatere, pa!! Pai ce sunt eu aici, bucatareasa, femeia de serviciu! Pa, taica!!Si mai au tupeul sa spuna ca a fost ratacire, ca tot nevasta si-o iubesc, ha, ha!!
    In orice caz, parerea mea este ca nimeni nu inseala daca gaseste acasa tot ce-i trebuie. Daca undeva, oriunde, exista un neajuns cat de mic, sansele sa aibe loc un adulter sunt foarte mari. Sigur, mai sunt si don juan isi nimfomane care nu se pot abtine de la nimic, dar aia sunt deja cazuri patologice, care nu merita luati in discutie. Si ca o concluzie rapida, ca tema este foarte generoasa si cu greu poate fi pusa intr-un comentariu si sa aiba si sens, femeile sunt la fel de predispuse spre adulter ca si barbatii.

    • o singura obiectie la ce ai zis tu aici: un neajuns cat de mic exista in orice relatie si deci un posibil motiv. dar daca asta astepti ca sa-ti faci de cap in afara relatiei, e doar o chestie de timp.

  16. Nu cunosc nici un cuplu in care ea sa fi fost prima care a inselat, dar as fi tare curioasa sa vad reactia unui sot cuminte, asteptand linistit acasa cu masa pusa, o sotie care vine de la un altul… Poate ca – indiferent care personaj face primul pas gresit – pana la urma este vorba de respect, mai mult decat de iubire. Daca vrei neaparat sa gasesti motiv ca sa inseli, nu cred ca este greu. La fel, daca iti doresti o familie frumoasa si vrei sa-l vezi pe cel de langa tine fericit, oricate oportunitati ar exista, nu te intereseaza. Ramane la aprecierea fiecaruia. Si inca ceva: nu accept ideea ca barbatii sunt altfel construiti din acest punct de vedere, doar unora le place sa se minta cu ideea asta.

    • asta cu barbatii mai inclinati „sa o faca” e un fel de mit, perpetuat de-a lungul timpului.
      eu cunosc un cuplu in care ea calca in toate paturile posibile, iar el se face in continuare ca nu vede. inca n-am descoperit de ce…o fi avand femeia asta a lui vreo calitate in plus, care nu se zareste la prima vedere 😉

  17. Pingback: Leapsa cu carti « Gradina visata

  18. Pingback: Starea Civila sau Notariat? « VatiClanul Papal

  19. ,,eu-s porumbelul pacii mereu. tot incerc sa salvez ce se mai poate pana in momentul in care se scufunda tot iremediabil si ma prind si eu intr-un final ca gata! e timpul sa mutam cortul, ca aici e betonat :d”..te-am citat,pentru ca ai spus cuvant cu cuvant ce aveam eu de spus! :))

  20. Pingback: why u (not) married? « psipsina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s