Tot Cipru…la cerere!

Duminica a fost ultima zi si am vagabondat cat s-a putut de mult. Am inceput cu un site arheologic( ruinele unor terme si o cetate de pe vremea romanilor). Initial pareau niste resturi pierdute dintr-un timp indepartat, intr-o era prea grabita sa mai cunoasca trecutul. Privind cu atentie am sesizat ca aveau un fel de tevi de aducere a apei si ca unele bazine aveau incalzire la partea inferioara. Ce putea fi mai mirific decat sa-ti plimbi corpul rasfatat dintr-un bazin in altul, intr-o apa albastra din adancul careia mozaicuri cu diferte motive iti faceau jucaus cu ochiul? Intr-o parte mai retrasa se odihneau sau socializau gladiatorii, zdranganindu-si amenintatori armele. E ciudat sa vezi dupa atata timp ce lucruri ingenioase detineau romanii cu atatea secole in urma, iar unele din satele noastre mai izolate nu au nici acum bai!O inscriptie aminteste de un roman instarit, care induiosat de starea precara a locuitorilor construieste niste terme publice, la indemana oricui, deci se poate! Site-ul este rasfirat pe un deal, cu o pozitionare  extrem de bine aparata de relief din toate partile si permitand accesul doar pe un singur versant si supravegherea marii pana la multi kilometri departare.Mi-au retinut in mod placut privirea imbinarea intre vechi si nou, ruinele si amenajarile moderne pentru conservarea lor, toate imbinandu-se fericit. As fi stat cu orele acolo, insa batea vantul cu dusmanie, cu forta si cu vrednicie neobosita. Dupa o ora de ventilatie la maxim, m-am simtit ca data de-a rostogolul pe smirglu!

Am parasit lectia de istorie indreptandu-ma spre una din mitologie: locul unde s-a nascut Afrodita din spuma marii. Adevarat sau nu, ideea e ca tarmul facea in locul ala o curioasa combinatie de apa inspumata, care aparea exact ca o dantelarie migalita atent. Marea furioasa se izbea cu zgomot de stancile grupate intr-un mod bizar iar plaja cu pietricele crea un usor rontait de roci frecate intre ele. Spuma pulverizata fin in aer m-a facut sa simt gustul marii in curand si lentilele ochelarilor au devenit usor cetoase. Se pare ca locul este preferat de mirese pentru a le aduce fericire si noroc. N-am avut prilejul sa zaresc niciuna, insa erau cateva cupluri care se pupaceau romantic si am simtit plutind in aer o unda rozosina de inceput de relatii. Ne-am tras in chip, am stat in bataia brizei si a perdelei fine de stropi si am parasit locul oarecum molipsiti de atmosfera.

Ne-am revenit curand in port la Paphos, zarind cateva yahturi elegante leganandu-se la tarm, o barca de pirati cu haine puse la uscat, tone de suveniruri pestrite si kitchioase, o mare plina de alge si o multime de turisti iesiti ca si noi la plimbareala, au incheiat traseul unei zile care a trecut rapid facandu-ma sa ma  simt plina ca un burete de imagini, informatii, amintiri si mare albastra.

Anunțuri

29 de gânduri despre „Tot Cipru…la cerere!

  1. Frumoasa istorisirea, frumose si pozele, pacat ca-s incomplete 😉
    In privinta satelor de care vorbesti, se pare ca sunt situate in timp, cam undeva inaintea erei noastre.
    Ce-am admirat eu la romani, pe linga arhitectura, arta, tehnica militara si organizare, a fost placerea de-a minca de dragul gustului, nu de foame. In timpurile respective, pe linga bai, aveau si vomitorium, unde omu-si descarca „rezervorul” pentru a o putea lua de la inceput cu degustarile 😉 Din pacate obiceiul a disparut si acum, in loc sa eliminam, asimilam si inca al dracului de bine 😦

    • interesanta dizertatie! aici cred ca tine de vointa si de ideea deosebirii omului de animal, oamenii se pot abtine! putem sa gustam, nu sa mancam pana crapam! recunosc cinstit insa ca intr-o seara, in vacanta asta, m-am dedat la prea multe si prea amestecate si vreo ora mi-a fost tare draga o lamaie, pana am reusit sa-mi revin 😀
      in alta dezordine de idei, normal ca-s incomplete, am o gramada cu val fara val, cu nori multi, cu nori putini…

      • Pai in asta consta diferenta. Animalul maninca din necesitate si atit cit are nevoie. Noi mincam de placere si cum placerea n-are limite…asta e 😉
        Iar te faci ca nu-ntelegi? Pune don’soara si poze facute de Neptun, nu doar de cele facute de tine 😛 😆

      • adica oamenii nu au autocontrol sau despre ce discutam? e chestie de obisnuinta, in credinta se numeste „taierea voiei”
        n-ai sa crezi ce-am patit: neptun asta batut de vant saracul i-au tremurat mainile atat de rau incat a miscat pozele de nu se intelege nimic. au ramas doar cele facute de mine cu peisaje, curat ghinion,as zice! 😆

      • Discutam de placerea de-a minca, nu de necesitate 😛
        A dracu briza, batea focalizat. Numai pe tine te ocolea 😛
        Da, ai dreptate, n-am sa cred 😆

      • vezi? asta e defectul tau: esti incredibil….aaaaa, suspicios am vrut sa zic 😆
        si eu vorbeam de stapanire a placerii. un fel de frana, frau, moderatie…

  2. recunosc că nu am pus pe harta gândului de vacanţă ciprul niciodată. şi recunosc că nici nu ştiu mare lucru despre ei. dar judecând după imagini şi după cronica ta, parcă ar merge o escapadă de iarnă acolo, când totul este mai liniştit.
    aşa cum am spus şi la papa, nu sunt fan mare deşi mai merg pe-acolo, combinând supliciul zăcutului la soare cu descoperirea locurilor.
    şi nu ştiu care fotografie îmi place mai mult… 😀

    • din ce ai zis la papa, cred ca iarna ti-ar placea mai mult, se poate hoinari in voie si pe plaja doar te plimbi. incet, incet am sa va povestesc eu una alta despre cipru, poate iti trezesc curiozitatea nu neaparat sa-l vizitezi, ci doar sa afli cate ceva. nici eu nu stiam nimic despre ei, pana sa ajung acolo 😀

  3. Deci ai ajuns si in Pafos(Paphos)..acolo am fost eu.
    si tot ceea ce vad la tine,imi aduce aminte de Cipru ca si cand acum am plecat de acolo…
    Frumos..imi va ramane in minte ca cel mai reusit concediu.

  4. Red, mulţam fain pentru fotografii! m-am pierdut în ele… ce frumos!! Aşa bine ai povestit c-aş putea să jur c-am fost şi eu acolo 🙂
    Una peste alta, nu te lua dupa Papa, e un curios fără pereche! vrea el de musai să te vadă, na! 😀

  5. Cyprus povestit de tine e mai frumos decât în reclamele de vacanță. Rămâne o destinație dorită. Anul acesta va fi Franța și Italia (din nou!), dar Cyprus e pe listă și chiar am făcut cu tine o superbă plimbare pe țărmul Mediteranei, o mare iubită! Superbe fotografii! 🙂

  6. Pingback: De ce bloggerim? « Gabriela Elena

  7. Fotografia intitulata „nori si mare” este deosebita! 🙂
    Parca norii trag cortina intunericului, lasand ochiul senin al cerului sa priveasca pana in adanc…

    Te-ai intors, cu greu, dar ceea ce ai adunat in suflet, nimeni nu poate sa-ti ia, ci dimpotriva tu ne daruiesti si noua. 🙂

    • imi place sa „share-uiesc”. ma gandesc ca poate unii trec prin momente nu prea placute si o poza frumoasa le poate readuce zambetul. e atat de simplu sa imparti 🙂
      in cipru norii sunt altfel, mai spectaculosi si datorita lor marea isi inchide nuantele si capata culori diferite de la ora la ora. vara, insa nu e nici o scama de nor luni intregi. mi se pare interesant!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s