Duzina de cuvinte-Explorare

Acest text raspunde unei provocari papale, care incepe sa devina o traditie amuzanta de respectat:

Era o zi frumoasa de vara cand ne cautam ceva de mesterit pe domeniul intins al bunicilor plin de acareturi a caror destinatie initiala nici chiar ei nu cred ca o mai stiau. Rascolind aiurea prin cutii de lemn care insotisera pe cine stie cati in armata, am dat peste  schitele prafuite ce pareau planurile casei initiale si atrasi de mister am incercat sa deslusim povestea din spatele hartiei ingalbenite de timp. Liniile se desluseau greu, insa incapatanati urmaream cu degetul fiecare incapere, cand un fel de cruciulita ne-a atras atentia. Poate gresesc dar cred ca in mintea fiecaruia dintre noi sta dorinta de a descoperi o comoara ascunsa undeva si nu neaparat din dorinta de a ne imbogati, cat pentru ineditul descoperirii. Am rasucit atunci planurile pe toate fetele si in momentul in care am reusit sa ne facem cat de cat o idee, am pornit sa investigam. Dovezi palpabile ca ar fi fost ceva comoara ascunsa nu existau si doar privind in jur la modestia locului, era greu de crezut ca ceva valoros ne-ar fi asteptat exact pe noi, insa investigatiile ne dadeau o stare de spirit asemanatoare celor care au vazut aparand prin ceata America dupa lungi cautari. Acum ca sa fiu sincera, rascolirea noastra nu dura de foarte mult timp, insa lucrurile ramase in urma noastra pareau ca vandalizate de meteoriti si intr-un final i-au atras atentia bunicului, care contrariat ne-a spionat sa vada ce executam. Vazandu-ne ce cautam si dupa ce ne ghidam a zambit buclucas si ne-a cantonat pe toti in jurul lui, dezlegand misterul: nu exista nici o comoara, harta era doar o gluma facuta de el pentru niste verisori mai mici, gluma ramasa ascunsa peste ani intre lucrurile vechi care se aduna in fiecare casa. Usor dezamagiti am ascultat istorisirea si cautarile  noaptea prin hambar, sperieturi cu pasari de noapte si rozatoare strecurandu-se fara zgomot dar speriindu-i destul, totul incheiat in hohote de ras si evident fara nici o comoara!

Acum privind in urma realizez ca e ca un  ciclu care se repeta si planurile ascunse undeva printr-un pod inecat de amintiri, vor fi descoperite poate de alti copii dornici de aventuri si cautari!

Texte pe aceeasi tema:

http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-concediu-ratat

http://georgiana75.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-2

http://irenadaiana.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-umbra2

http://v2valmont.wordpress.com/2011/02/04/duzina-de-cuvinte-cicluri-aproape-menstruale

http://eclpsademart.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-niciodata-sa-nu-spui-niciodata

http://mirelapete.dexign.ro/2011/02/duzina-de-cuvinte-schi%C8%9Be-vene%C8%9Biene-pentru-america

http://pisica07.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-cum-sa-seduci-un-aragaz

Anunțuri

50 de gânduri despre „Duzina de cuvinte-Explorare

  1. Pingback: Duzina de cuvinte. Schițe venețiene pentru America « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: Duzina de cuvinte-Concediu ratat. « cataratorii

  3. Redsky, povestea ta e atrăgătoare, cred că poate fi gustată la mai multe vârste și sunt sigură că o va citi și Enya mea! Farmecul, ca de crinolină găsită într-un cufăr vechi și prăfuit, păstrând parfumul unei epoci trecute și redescoperite, stârnesc curiozitatea precum poveștile copilăriei. Felicitări! 🙂

  4. frumoasă copilăria şi frumoase amintirile ei.
    am apărut şi eu şi te-am citit cu încântare… parcă îmi vine să plec şi să caut harta aceea a comorii, a copilăriei fără sfârşit.

  5. miroase a copilarie, vacanta vara, bunici, mister, vremuri apuse. „Poate gresesc dar cred ca in mintea fiecaruia dintre noi sta dorinta de a descoperi o comoara ascunsa undeva”. buna. felicitari.

  6. Pingback: TOXEMIA RĂZBUNĂRII | Madi şi Onu Blog

  7. Pingback: duzina de cuvinte- cum să seduci un aragaz « psipsina

  8. Pingback: Luna de pe cer este mult mai uşor de dăruit decât inima « Gabriela Elena

  9. Frumos textul, Redsky!
    Pentru ca vorbeai de comori ascunse, mi-am amintit ca in urma cu multi ani, impresionata fiind de povestirile corabiilor scufundate, avand in fata ochilor mirajul comorilor de pe fundul marilor, le-am cerut parintilor sa-mi cumpere un mic cufar, pe care si acum il am si-l indragesc. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s