M-am inglodat!

Bocancii sunt o incaltaminte fara eleganta, insa iti permit sa calci in toate directiile cu privirea rastignita in cu totul alta directie decat mersul, sunt etansi, indiferenti la ploaie sau zapada si esentialul in aceste vremuri de criza: nu aluneca! pentru ca zile in sir pelicula de gheata a fost nelipsita pe trotuare si patinajul trecatorilor nu mi s-a parut amuzant si nici perspectiva de a incerca tandretea asfaltului, apetisanta.

Pana aici toate bune, insa acesti bocanci au si defecte insurmontabile: au niste rizuri adanci tocmai bune sa-ti intre ce nu trebuie in ele. Exemplul unu: se ia una bucata redsky la plimbare prin padure, ici-colo cate un petec de zapada, mai tragem un con de brad in poza, mai o raza de soare strecurata printre crengile generoase ale brazilor si…ati ghicit: privirea predominant pe sus si nu pe unde calc! (se pare ca e unul dintre atuurile mele irezistibile!). Nimic rau pana la ajungerea in cabana si detectarea unui miros pestilential dinspre sus-numitii bocanci. Inutil de intrat in amanunte cat mi-a trebuit sa indepartez „ce era” intre striurile cuprinzatoare si in ce hal am disperat populatia care a gresit si a intrat in baie in timpul procesului de curatare!

Exemplul doi: se ia tot una bucata de redsky istet si se traverseaza o portiune de drum namolit, muiat bine in urma dezghetarii rapide a zapezii. Initial nu mi s-a parut atat de grava situatia, doar ca pe la mijloc am simtit ca bocancii dau sa-mi iasa din picioare, incleiati insistent in noroiul nesimtit de pe poteca, iar talpile cred ca-mi devenisera marimea 50 cu plus. Dupa ce m-am extras cu toate accesoriile intregi din mlastina rapace, am gasit o pata de zapada si m-am toaletat cum am crezut de cuviinta. Pana sa ajung astazi la lucru, mi se parea ca am facut treaba buna, dar ciudat pe unde mergeam pe gresie, ramaneau bucatele de noroi, de parca marcam drumul ca in povestea cu firimiturile lui Hansel si Gretel. Satula sa tot matur, am tropait bine pana mi-a sunat si mama noroiului de pe bocanci si apoi am prestat cu o surubelnita, convinsa ca am eliminat tot. Am privit talpile si parea ca as fi facut o treaba de profesionist. Totusi de unde e bucata asta de noroi la mine sub birou??? 

Prin urmare…cred ca e mai bine sa nu intrati cu bocancii in noroi si daca gresiti, sa-i pedepsiti in masina de spalat. Alfel va asteapta cazne indelungate si lipsite de succes si perspectiva de a va prinde noul cincinal cu noroaiele tuturor erelor anterioare pe talpi.

Anunțuri

21 de gânduri despre „M-am inglodat!

  1. Degeaba dai tu vina pe bocanci si striatiunile lor antiderapante. Voi in orasul ala n-aveti baruri, restaurante? Totu-i padure si drumuri forestiere? Daca umbli prin noroaie, ce te-oi astepta sa gasesti sub birou, ursi polari? 😆
    A propos, cica unu se duce la bordel „As dori una mai ieftina, cam de vreo 10 lei” zice el matroanei. Ii da aia o darimatura, se duce omu-n camera, i-o trage si pleaca. A doua zi incepe sa-l manince si furios da fuga inapoi la bordel. „Doamne, ieri am fost la dumneavoastra si femeia pe care mi-ati recomandat-o, mi-a dat lati. La care matroana, „pai ce te asteptai sa-ti dea de 10 lei , viermi de matase?”

  2. exemplul 1 mi-a adus aminte de o potaie pe care o tot tineam de lesa intr-o vreme si pe care o apuca la intervalke de timp nu mai lungi de 2 saptamini sa-si … „schimbe mirosul”. Moment in care gasea si se tavalea intr-o „minune” din asta incit apoi chiar ca nu aveai alta solutie decit masina de spalat. Asta este si motivul pentru care vorbesc la trecut despre ea, despre potaie. 😉

  3. Am o multime de „amintiri” cu, despre şi in bocanci. Mi-i amintesc „cu drag” pe cei din armată: mari ca nişte şalupe şi tare grei. Aveam o adevărată colecţie de bătături la tălpi. Într-o zi umedă de toamnă, prestând la muncile câmpului (era pe vremea lui Ceauşescu şi aşa se „instruia” soldatul românesc), bocancii mei dragi s-au udat rău de tot încât musteau de apă şi scoteau la fiecare pas nişte sunete foarte ciudate 😀 Seara, în ghereta unde eram „cazaţi”, ne-am strâns pe lângă sobă şi am pus fiecare bocancii pe câte un colţ, ca să se usuce. Dimineaţa….toţi erau cu tălpile desfăcute din cauza căldurii excesive! Şi să-i şi chinuie-te să repari „şenilele” că de rezervă nu aveam nimic. Până la sfârşitul stagiului am umblat cu tălpile scâlciate de la episodul cu pricina.
    Şi tot cu nişte bocanci (alţii!), am luat pe tălpi oareşice „materii organice” puternic mirositoare, tocmai când eram în vizită la un prieten. Am lăsat boconcii la uşă, dar i-am împuţit omului casa, neştiind de unde vine aşa o „mireasmă îmbătătoare”! 😀

    • ah, nu-mi spune! intrasera copiii dupa mine in baie(eram mai multe familii la o cabana) si toti: ce pute in halul asta? eu le arat: wowwwwwww!!! da sa vedem si noi! eu muream de hepatita acolo si astia mici se distrau pe cinste! 😀

  4. 😆 io îmi amintesc cum mi-am cunoscut numeroasele neamuri de pe valea târnavei. ne dusesem acolo la o nuntă şi nu mi-a spus nimeni la ce să mă aştept. nu-mi luasem eu cei mai preţioşi pantofi, dar cum plouase toată ziua, potecile denumite trotuare se transformaseră într-un glod în care reuşeam cu greu prin beznă să parcurg cei 500 de metri până la căminul cultural. când am ajuns acolo, gata să cunosc cele peste 50 de familii de veri, plus unchii şi mătuşile aferente (nici acum nu-i ştiu pe toţi) pantofilor mei le crescuseră nişte tălpi ortopedice de toată frumuseţea.

    • da,cam asa aveam si eu. trupa care coborase din autobuz alesese carari diferite, de biruire a noroiului. cand concluzionasem ca eu am ales-o pe cea mai proasta, m-am uitat in jur. toti se curatau, care in petecele de zapada, care pe ceva iarba 😀

  5. Acuma, și tu!
    Așa e când bați coclaurile, indiferent cu ce ai fi încălțată. Măcar și-au îndeplinit menirea: aia de a fi antiderapanți. Iar de îndepărtat stratul de noroi sechestrat, ori o faci imediat, cu apă din belșug, ori îi lași să se usuce bine, după care le administrezi o bătăiță la tălpi până pică tot glodul ăla uscat.

    • alesesem a2a varianta propusa de tine…dar ca si cu bancul ala”unde are puiul cea mai multa carne? pe gat! oricat mananci tot mai ramane”. oricat am scuturat si inovat cu surubelnita, tot mai cade. si din pacate fac drumul asta zilnic de 2ori pe zi. noroc ca dimineata e inghetat!

  6. si eu amintiri frumoase cu bocanci! cu primii mei bocanci adevarati, scule de biocanci, facuti la timisoara pentru export, vestitii „insuleitid”. eram marfa de marfa, cu aia in picioare, desi nu se prea faceau numere mici (eu port 35, ma incalt cu coji de oua. Aveam o ruda care lucra la clujeana si aia avea pile la concurenta din timisoara. si mai aveam niste pantofi din piele, cu sireturi din piele.
    bocancii de acum m-au dezamagit crunt! mi-am luat de la leo(p)ardo(n).
    am urlat ca leul cu ghimpele sub unghii! in primul rand, mi-au deformat mersul, exact ca in copilarie, cand calcam un pic in interior, cu stangul. fata bocancilor era prea moale, nu tineau piciorul fix. si tocmai ce incepusem tratamentul la dr. tiron, pentru monturi. deci mergeam cu ei parca erau de kkt. acum mi-am luat de la nu’s ce firma, nu mare scula, dar sunt din piele, cu talpa de crep, ca moare muschiul meu dupa asa ceva, si astia sunt minunati! daaaar, se aduna mici probleme pe talpa, asta e! inainte de a intra in casa, arunca ochii pe talpi si mergi un pic prin nisip. se curata luna!

  7. Eu nu mi-as putea inchipui viata fara bocanci, cu toate riscurile care decurg din „atractia” asta. Mi se par cea mai tare descoperire pentru un impatimit al mersului pe jos sau al indragostitului de munte. Imi iubesc bocancii, desi, unori, nu-mi place ca „dorm in bocanci” 🙂
    Mottoul meu este: „Ai grija! Nu intra cu bocancii in viata altora!”.
    O zi frumoasa!

  8. vai! nu-mi spune de glod! am caine! nu vrei sa stii ce corvoada-i cand il aduc de afara! S’a topit zapada, ocazie cu care e’o mare mocirla! fereasca Dumnezeu! Ajungem acasa ca niste porci, amandoi, plini de glod pana’n gat! 😀 e de ras, e de plans? habar n-am! cert este ca la noi nu se spala strazile, neam!

  9. Bocancii sunt nişte chestii minunate. Umblând în natură, în zona muntoasă, sunt foarte buni şi vara. Îţi ţin glezna (te scutesc de entorse!), îţi asigură aderenţa la stâncă, iarbă, fund de părău, etc.), îţi dau linişte la mers. Dacă nu eşti obişnuit, te sperie greutatea lor. Dacă iei în calcul utilitatea, devin încălţările pe care le folosesc cel mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s