O noua pasiune

    Spuneam undeva ca periodic caut o activitate noua, informatii despre subiecte despre care am dorit mereu sa stiu mai mult, dar nu mi-a permis timpul sau nu mi-am dat suficient interesul. Vizionand programul de Revelion de la TV pe muzica populara (asta preferau cei a caror musafir eram) mi-au atras atentia costumele  de o mare diversitate coloristica si compozitionala, in functie de zona. Mi-am propus atunci sa studiez mai aproape deosebirile dintre ele si  am scotocit putin pe net. Initial am vrut sa incep cu Moldova, ca zona, dar nu mica mi-a fost mirarea, cand am constatat ca si in Moldova costumele sunt impartite pe zone. M-am oprit la Bacau pentru ca acolo ma trage ata si  m-am focalizat pe costumul popular pentru femei. Iata ce am descoperit:

Portul femeiesc era compus din camasa din canepa, catrinta neagra din par de oaie, stergar din in, opinci din vita, pieptar sau bunda din piele de miel, cusuta cu fir negru si un rand de muste (muste ca model de cusatura, nu ca insecta!), marama de borangic-element esential asezata pe capul femeii imediat dupa nunta, care insemna trecerea ei din randul fetelor mari in randul femeilor. Camasile erau confectionate din panza de in tesuta in stative, apoi cusute pe piept si pe maneci cu diverse motive, iar la gat incretite sub forma de „pielea gainii”. Pentru zilele de sarbatoare camasile erau executate din borangic cu fluturi de metal. Catrinta se aseza de la brau in jos, era prinsa cu bete tricolore sau cu margele si prezenta o culoare mai inchisa, cu ornamente dispuse longitudinal in rosu, alb si cu fir metalic. In picioare se purtau opinci din pile de vita sau porc cu obiele sau nojite, mai ales pentru opincile cu gurgui, cu varful ascutit, intors  si ciorapi din lana de oaie, lana fiind toarsa la claci sau sezatori.

Gatelile capului erau diferite pentru fete si femei. Astfel fetele purtau capul descoperit ca „semn al curateniei” , parul fiind impletit in cozi lasate pe spate si doar la hora sau in zi de sarbatoare isi puneau in par flori sau panglici colorate. Impodobirea traditionala era cu stergare-tesatura alba din in, canepa, lana, borangic, simple sau cu dungi la capete. Cel de borangic era semn de bogatie.

Fiecare taranca a cautat sa-si personalizeze camasa, fiind intrecere intre fetele de maritat, care in perioada Postului Mare isi teseau panza pentru camasa, catrinta si isi impodobeau manecile camasilor cu modele de flori-margareta, trandafir, floarea-soarelui, elemente cosmice stilizate sau modele geometrice. Cromatica pentru camasile femeiesti este in paleta albului, impletit cu rosul-culoarea vietii si cu negrul-culoarea intunericului.  Proportia decorului si culorile difera dupa varsta purtatoarei, cele mai vii colorate sunt cele ale fetelor, purtate mai ales de Pasti.   

Imbracamintea groasa-la inceput sumanul, apoi ilicul si cataveica- vor cunoaste transformari deoarece dupa al doilea razboi mondial costumul popular va fi inlocuit cu piese fabricate in serie.

Ca o concluzie costumul popular arata nivelul social si starea civila a purtatoarei, lucruri care daca stam sa meditam nitel, nu s-au schimbat prea mult. E drept ca insemnele au devenit in unele cazuri ostentative, dar cu siguranta ca in toate perioadele au existat exagerari, femei care si-au etalat bogatia  sau dorintele carnale in mod excesiv sau mai putin inspirat. Poate ca din cand in cand o privire aruncata in urma, ar putea fi un indemn la moderatie… sau nu!

Anunțuri

23 de gânduri despre „O noua pasiune

  1. Mmmmda! Eu m-as intoarce bucuros in trecutul de care vorbesti, cu atit mai mult cu cit observ, din pledoaria ta, ca lenjeria intima lipsea cu desavirsire. Acum inteleg rostul expresiei „sus fustita!” care-si avea probabil originea cam de pe atunci 😉 De fapt, vad ca moda revine 😆

  2. Red, mai ramane sa-mi spui ca ai inceput sa pictezi, si poti sa dai la Arte, ca ai acolo parte de Istoria costumului din belsug! Da, era frumos. Acum nu stiu ce a patit, dar s-a transformat in ceva incarcat si cam inestetic (ce mai vad ocazional, la unele emisiuni). Bine ca l-ai descoperit pe cel autentic! 😉

  3. sunt superbe, costumele populare!
    din pacate, aici unde stau eu, in zona de curbura a Carpatilor, costumul nu e prea bine reprezentat, pentru ca asezarile , aici, in munte, s-au inchegat relativ tarziu. nu e chiar vatra de istorie. costumul popular de sarbatoare, e mai evident, dar nu cu niste detalii extraordinare. eu ador costumul oltenesc, la femei, mai precis zona Gorj, si cel din Bistrita Nasaud, la barbati. ala cu evantai din paun la palarie.

  4. Am fost astă vară în Maramureş. M-am întristat că nici acolo, unde până acum vreo 10 ani mai puteai vedea oamenii îmbrăcaţi în costume populare, nu mai vezi decât blugi. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s