Prin Troodos

Da, in Cipru pe langa muuuuultaaaaaaaaa mare sunt si munti: Troodos! E drept ca paduri dese nu prea au, iar relieful predominant consta in niste coline calcaroase, terasate in care rar am vazut cultivat altceva decat citrice sau masline, dar si astea mai spre mare. Revenind la munti, am urcat pe o sosea serpuind agale dar hotarat spre Manastirea Kykkos. Datorita apropierii de greci, cipriotii sunt o natie credincioasa si la tot pasul intalnesti biserici, intr-un stil arhitectural usor diferit de al nostru, cupolele fiind mai turtite, infatisarea exterioara aducand vag cu stilul arab de reprezentare. Manastirea vizitata are o serie de icoane realizate din mozaic, colorate viu, amestecul de piatra si lemn dand impresia unui muzeu mai degraba, decat a unui locas de cult. La acesta contribuie si modul de dispunere a icoanelor in lant, pe iconostas, astfel incat credinciosii se insiruie sa onoreze un numar mare de icoane, nu doar doua, cum sunt in bisericile noastre. La mijloc, in dreptul intrarii in altar, un ritual complicat permite aprinderea mai multor lumanari tinute intre degetele unei singure maini, pe care le aprinzi si apoi le stingi urmand a fi consumate in altar(o tehnica pe care eu n-am prea inteles-o, dar nici n-am insistat).

Destul de aproape de Manastirea Kykkos se afla mormantul lui Makarios, primul presedinte cipriot. Legenda spune ca provenea dintr-o familie saraca si ambitios a invatat in manastire, a avansat pana la rangul de arhiepiscop, iar in momentul in care englezii au decis sa-i elibereze, a preluat conducerea tarii. Se pare ca a facut si lucruri bune( ma refer aici la conflictul controversat in urma caruia partea nordica a insulei e controlata de turci), pentru ca are un monument imens iar mormantul lui este pazit in permanenta de un soldat inarmat. Ca Cipru are o pozitie strategica in Marea Mediterana nu constituie un secret pentru nimeni. Era clar ca englezii nu vor abandona pur si simplu si complet pozitia, asa ca si-au pastrat niste zone atent pazite si delimitate strict, cu personal specializat, zone absolut autonome si care nu se supun conducerii tarii. Impresia pe care o da trecerea pe langa aceste zone cu placute de avertizare si sarma ghimpata, e de zona militara, bine intretinuta, in care personalul e cantonat impreuna cu intrega familie si dotat cu toate facilitatile. Am remarcat un imens teren de golf, un teren de sport si niste cai pentru calarie. Mda, cred ca m-ar fi coafat un job acolo. Cu bazele acestea militare s-ar explica prezenta unui numar mare de englezi pe insula, care la prima vedere par turisti la a doua tinerete.

Lasand spionajul la o parte si revenind la munti o particularitate reprezinta Valea Cedrilor, unde mi s-a spus ca miroase divin vara. Eu am remarcat doar forma turtita a cedrilor, vegetatia cu ace, rar cate un pom cu frunze normale si aspectul golas al padurilor. Toti versantii par intr-o continua miscare si cu fiecare ploaie, aluneca parti intregi la vale, cu tot cu jnepenisul si pinii agatati zadarnic intr-un echilibru instabil.

Pe o portiune scurta de vreo 3-4 kilometri am intalnit zapada, cipriotii cu mic cu mare, cu echipamente speciale se saniau, schiau, se dadeau cu placa. Masinile erau parcate de-o parte si de alta a strazii si aveai senzatia ca pentru o clipa ai fost mutat intr-una din statiunile noastre de munte, unde tocmai a dat prima zapada. Peisajul hibernal s-a terminat la fel de rapid cum incepuse si dupa alti cativa km am coborat sa vedem muflonii. Intr-un fel de tarc cuprinzator, niste capre cu coarne rasucite laborios, muflonii, ne-au tratat cu maxima indiferenta in asa fel incat le-am pozat in special partile dorsale, respectiv coada (ca sa nu va ganditi la prostii!).

Excursia s-a incheiat placut, ca de obicei, cu aparitia neasteptata a marii, dupa o creasta, o mare care isi schimba mereu culoarea, dupa intensitatea norilor, a luminii reflectate, a ploii. Cred ca e clar ca o prefer in nuanta cerului senin, fara pata, albastrind zarile si bucurandu-mi sufletul ratacitor de o pace intinsa.

41 thoughts on “Prin Troodos

  1. Cred ca acum, povestindu-ne noua cele vazute, retraiesti bucuria acelor zile.
    Mi-ar fi placut sa simt parfumul cedrilor din Cipru… 🙂
    Maiestuosii cedrii libanezi, am auzit ca sunt amenintati de schimbarile climei.

  2. din tot ce ne-ai povestit eu am rămas agăţată de imaginea cedrului. 😀 parfumul meu favorit, feminite du bois, este un parfum pe bază de cedru de atlas… mi-ar place să mă plimb printre cedri, rememorând lemnul sacru, oudh… pfaaa, thanks, tocmai mi-ai dat o idee. pup. 😳

  3. Redsky, frumoasa plimbare! Ma tenteaza Valea Cedrilor, e o minune. Am studiat toate aromele de cedru:
    1. Cedrus atlantica, cel din Nordul Africii, i se mai spune si de Atlas, creste mai ales in Maroc, e o minune!
    2. Cedrus brevifolia, care creste in Cipru, o minunatie! I se mai spune si cedru de Cipru.
    3. Cedrus deodara, din Asia centrală, Hymalaia, deosebit.
    4. Cedrus libani , cedrul de Liban…FARA SEAMAN! Cel mai cel dintre toti, asa se spune!
    Dintre toti arborii amintiti in Biblie, cel mai laudat este cedrul. Este pomenit cam de 75 de ori, iar adesea este dat ca simbol al maretiei. Am citit si eu asta, intr-o carte despre arome lemnoase. Despre cedru urmeaza sa scriu la Parfumul-o provocare, serialul meu de pe blog, care a ajuns la episodul 50, ca am avut deja Santalul, un lemn categoric datator de parfum bun! 😉
    Frumoase poze! 🙂

  4. P.S. Anca, uitasem de cedrul sau pinul siberian, care reprezinta frumusetea si „mandria nationala a Rusiei,” el fiind o mare comoara, un simbol al vigorii, sanatatii, fortei, stabilitatii si longevitatii. Ei, mare comoara, cedrul, mie imi place foarte mult. Daca esti client Yves Rocher, cu numai 12 lei poti avea un gel de dus incredibil de bun, Cèdre bleu , ti-l recomand cu caldura! 😉

    • Nu mă miră deloc! :))
      Dar nu, eu nu sunt chiar hedonistă. Pentru mine arta, inclusiv parfumul, nu e doar pasiune, plăcere, e chiar…muncă, uneori chin, plăcut, da tot chin! Așadar…nu, nu sunt… în exclusivitate! 😉

  5. Într-un zodiac ciudat am găsit cum că cedrul este copacul meu ”frate”. Am văzut câțiva în Croația, ba chiar am luat niște ace de pe jos, să le țin ca talisman. Din păcate, n-am remarcat mirosul…

  6. Pingback: Omagiu frumuseţii ce oglindeşte sufletul « Gabriela Elena

  7. Pingback: Geisha 芸者 « Mirela Pete. Blog

  8. Pingback: Bune de citit: 21-27 februarie 2011 | Dojo Blog

      • revin totusi cu informatii de la fata locului: plecand din Limassol de pe autostrada de centura urmariti indicatorul Troodos, pana in localitatea cu aceeasi denumire. apoi urmati indicatorul Prodromos si dupa aprox 3km, virati stanga spre Olympos. veti atinge limita zonei de acces, adica gardul unitatii militare 🙂
        se poate accesa si dinspre Prodromos. harti ale zonei usor de descifrat gasiti la orice benzinarie. distractie placuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s