Ochelari noi!

Mda, cand omul se plictiseste isi inventeaza probleme noi. Tot asa si eu, realizand ca incep sa vad din ce in ce mai „performant” si ca la un moment dat mainile imi vor deveni prea scurte ca sa mai ajustez distanta, am facut gestul curajos sa-mi controlez ochii. Nimic neobisnuit pana aici, doar ca medicul pe care-l stiam de o bucata buna de timp, a devenit si mai cunoscut iar controalele dureaza cu anii, adica vii linistit pentru o programare pe la ora 18 si pleci si mai linistit, spre adormit gata, catre ora 22. Lume peste lume, aparate care iti sufla in ochi, picaturi de dilatare, studiu aprofundat la tine in orbita, tot felul de dragalasenii. Cand zici ca ai scapat, te mai cheama o data sa-ti verifice ce ti-a masurat prima oara si apoi te hotarasti ce variante ai: baston alb, cainele, semnale cu fum sau ecoul! Pana ma decid asupra metodei am zis sa-mi fac totusi niste ochelari de aproape si am optat pentru mult laudatii „progresiv”. Astia cica ar fi tare destepti, avand pe aceeasi lentila mai multe dioptrii. Cand mi-a facut doamna aceea extrem de simpatica un calcul si am auzit suma finala, am simtit ca respir mai greu! Tehnologie avansata, costa frate! Am zis ok, ochii mei merita, fac efortul. Dupa ce mi s-a explicat tehnologia dupa care trebuie sa-mi caut dioptria potrivita, sa misc usurel din cap ca un catel chior, ca-mi trebuie rabdare sa ma acomodez, am inceput sa realizez ca va fi cu cantec.

Ei, acum sunt la faza cu cantecul! Daca stau doar sa lucrez la computer, acasa, sa vad un film sau lucrez la cifre pe o foaie pe birou, e totul ok. Daca incep sa combin activitatile si distantele, toate  devin  cetoase, mai mult ghicesc decat vad si cand am bunghit dioptria si jur ca n-o mai las din mana, trebuie sa-mi mut privirea la alt nivel. Cred ca in curand imi voi cumpara niste pastile de calmare ( mare/mic de cal sa fie!) si voi pluti linistita in ceata! Imi amintesc ca prima data cand mi-am facut ochelari nu mi-a zis nimeni ca-mi trebuie timp sa ma acomodez si sa incep treptat cate o ora, doua pe zi. Eu i-am pus pe ochi si am plecat pe strada. Inutil sa spun ca vedeam bordurile curbate, ca m-am impiedicat de cateva ori si cand era sa-mi rup nasul, i-am scos pana am ajuns in interior unde macar podeaua era plana si mi-am atasat si parasuta!

Bun, acum daca tot m-am plans si mi s-au mai clarificat privirile incetosate, sa revenim la munca si la acomodat distante. Si nu radeti, ca si daca pun mana pe dioptria aia care n-o gasesc, o sechestrez!

Anunțuri

15 gânduri despre „Ochelari noi!

  1. Pingback: Provocare parfumată. En Avril, Un Soir « Mirela Pete. Blog

  2. Mi-a plăcut cum ţi-ai imaginat scenariul cu „baston alb, câinele, semnale cu fum, ecoul…” :D. Adevărul e că, stând la coadă la doctor cu orele, ajungi să îţi închipui numai „minuni”!

    Un prieten a păţit ceva tare aiurea cu ochelarii. I-au încurcat ochelarii cu ai altei persoane şi se tot mira de ce vede trotuarul în pantă!? Când s-a dus la magazin, după câteva zile, a lămurit „misterul”. Că ajunsese, bietul om, să meargă cu capul într-o parte!

  3. redsky, ca purtător de ochelari îţi spun un secret: niciodată ochelarii care te ajută cu adevărat şi care nu te urâţesc nu sunt ieftini.
    din ce spui pare că nu ai mai purtat ochelari. îţi va trebui ceva vreme să te obişnuieşti cu ei, dar gândeşte-te că varianta mai rea ar fi fost lentilele, care sunt îngrozitoare ca montare… 😆 eu am văzut la o rudă, cu miopie avansată, cât este de complicat, chiar dacă în cazul ei erau necesare şi avea dea antrenament.
    o să fie bine… aşteptăm poze ca să admirăm ramele. 😉

    • acum daca tot m-ai intrebat, trebuie sa spun tot: port ochelari de mai mult de zece ani. acum tocmai am debutat cu a2a pereche 😉 unii pentru distanta, cei de demult, unii pt aproape, astia-s cei cu progresivul. parca azi mi-a fost mai usor, doar cand m-am trezit in mijlocul strazii, mi-am dat seama ca aveam ochelarii nepotriviti 😀
      ramele noi au putin de mov!

      • meee tooo… 😆
        adică şi io port ochelari de mai bine de zece ani, iar ramele mele au niţel mov. he, he…
        întrebare: de câte ori ai adormit cu ochelarii pe nas? hai s-o spunem şi pe asta că e distractivă tare. eu chiar am strâmbat iremediabil nişte „înaintaşi” pe care îi adoram pentru că erau extrem de uşori. m-am trezit într-o noapte cu ei prin pat, iar a doua zi semănam cu amicul ciorbea. 😀

      • n-am dormit cu ei pe nas niciodata, ca-s obsedata sa nu-i stric. am mereu doar cate o pereche si gandul ca nu-i am ma ingrozeste 😀

  4. mda, cred că m-ai convins să trec şi eu pe la oculist. până acum am avut ochi de vultur, nicio problemă, dar încep să mă lase globii… poate-mi spui ce să caut, unde să mă duc (procedee standard), să ajung într-un loc bun, nu pe mâna celor ce vor să-şi vândă marfa şi nu le pasă de individul ce le trece pragul. mulţam!

    • daca esti in timisoara, sau aproape de ea, te pot ajuta cu medicul pe care-l vizitez eu de vreo cativa ani. ce mi-a dat, mi s-a potrivit si e plin la el mereu. inclin sa cred ca-l apreciaza si altii 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s