My Sister’s Keeper

E un film putin trist, deci pentru cei aflati in depresii e indicat doar daca sunteti in cautarea unui motiv valabil de plans. Pentru cei cu stare psihica normala e un film bun, cu o distributie interesanta, dar fara sclipiri: Cameron Diaz, in rolul unei mame desfigurata de grija copilului si un Alec Baldwin gras, cu un rol episodic, fara a arata nimic deosebit in ceea ce priveste arta teatrala.

Insa, toate acestea sunt compensate din plin de subiect: parintii unui copil bolnav hotarasc sa mai faca inca un copil, care sa fie perfect compatibil cu primul si de la care sa poata preleva celule, maduva, sange si ce va mai fi nevoie in lupta contra bolii. Totul merge oarecum in ordine, atat cat poate fi in cazul dat, pana cand copilul de sacrificiu se razvrateste si refuza sa dea un rinichi, incercand sa obtina un fel de independenta medicala, de a avea dreptul sa decida ce si cat doneaza pe viitor surorii ei. Initial am fost socata de hotararea parintilor, apoi de suferinta intregii familii si la final (nu al filmului!) de gestul cumva egoist al surorii mai mici. Oscilam intre a-i da dreptate, fetita fiind chinuita de mica cu tot felul de operatii, dovedind o maturitate redutabila, dar si de amenintarea mortii surorii mari. Enorm de dificila alegere a carei rezolvare n-am sa v-o dezvalui, lasandu-va sa vizionati filmul.

Ce insa mi-a placut a fost dragostea dintre membrii familiei, cei doi parinti, un frate mai mare, cele doua surori si sora mamei, strans uniti in jurul celei bolnave, toleranti unul cu celalalt, pretuind la maxim fiecare minut petrecut impreuna, comunicand perfect, incercand sa pretinda ca au o viata normala. Cati dintre noi in fata unui necaz avem taria sa ramane oameni, nu ne inraim si nu  ne instrainam  de toti? Cati dintre noi apreciem sanatatea pe care o avem si faptul ca suntem impreuna, o familie, ca putem sa ne bucuram unii de altii? Un film care ar putea pune pe ganduri…sau nu.

O duminica frumoasa si insorita tuturor!

14 thoughts on “My Sister’s Keeper

  1. Pingback: Parfumul prinţeselor de ieri şi de azi « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: de ce? « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Rokssana's Blog

  4. red, am mai spus si in alta parte, am revăzut filmul „gară pentru doi”, pe care ţi-l recomand din toată inima!! N-are pic de sirop în el; un film despre viaţă şi dragoste. Dacă vrei, îţi dau link-ul cu torrentul 🙂
    O duminică frumoasă!
    aici e lapoviţă şi ninsoare! a înnebunit primăvara!

  5. Pingback: Timişoara, scurt istoric « Clipe de Cluj

    • nici mie nu-mi plac filmele triste. aici insa nu tristetea e pe primul plan, ci dragostea de viata si modul in care fiecare se straduieste sa „fure” un moment in plus.

  6. Da, e bine să ne reamintim mereu și meru lucrul ăsta: ce minunat e să îi ai pe cei dragi sănătoși. Iar dacă se întâmplă să se îmbolnăvească, să-ți păstrezi omenia și să ai resursele necesare de a-i face celui în cauză ”trecerea” mai lină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s