Dati ciubuc?

Am cautat in dictionar sa gasesc semnificatia cuvantului in termeni oficiali: castig obtinut fara munca, in mod ilicit, bacsis. Provenienta lui o cunoaste toata lumea, e una din mostenirile lasate de turcii cotropitori si nu stiu de ce cred ca, ocrotita, de domniile fanariote ulterioare. In orice caz, e un obicei incetatenit si de care unii se straduiesc sa scape, fara prea mare succes, exact ca si de cersetorii de la semafoare.

Daca ai ceva de rezolvat la un medic sau oficialitati e bine sa fii pregatit. In cazul medicilor, cadrelor medicale, am considerat mereu ca ar trebui sa castige super bine, nu vad cum un chirurg poate umbla in matele sau creierul unui pacient, gandind intens ca nu-i ajung banii de paine pentru maine. Mi se pare de bun simt sa fii atent cu el, mai ales daca te-a salvat de la suferinta. Mie oamenii acestia mi se par deasupra tuturor si avand statut separat, trebuie recompensati. Daca n-o face statul sau cel care l-a angajat, o faci tu cel care beneficiezi de stiinta lui. Nu poate face oricine ceea ce fac ei si sunt platit prost.

In restul cazurilor, problema e cu cantec, dar daca vrei sa sari peste rand in obtinerea unei hartii, sa obtii tratament preferential in clasa copilului, orice ajutor costa si pe undeva mi se pare corect. Suntem o tara prea saraca si cu legi neclare, pentru ca oamenii sa nu incerce sa ocoleasca drumul uzual pe care il strabate gloata, iar fara compromisuri mori cu dreptatea in mana.

Am intalnit tot felul de oameni in tabara celor care au ocazia sa ia ceva ( cei care te sfideaza si de care nu treci daca nu dai, cei care iau, dar dupa ce te-au ajutat si vad ca esti intradevar multumit si cei care nu iau nici daca stai in cap) si in tabara celor care beneficiaza de un serviciu ( cei care se intereseaza care e mersul sau vor doar sa multumeasca si cei care chiar daca obtin ceva nemeritat, nu considera ca sunt datori sa ofere nimic in schimb si nici nu o fac!)

Fiind nascuta si crescuta in spiritul acesta, consider ciubucul o parte din viata, un mod de a supravietui in conditii vitrege si felul meu de a recompensa niste oameni care chiar s-au purtat deosebit cu mine. Poate e defectul meu, dar nu consider ca mi se cuvin toate si imi place sa intorc favoarea care mi s-a facut. Voi unde va situati? Dati in vreo ocazie bacsis? Ati fost in situatia sa primiti?

 

35 thoughts on “Dati ciubuc?

  1. Eu nu mai dau ciubuc. 😀
    M-am înscris la o clinică particulară, cu medic de familie și tot calabalâcul acolo. Comparând, tot atâția bani dau cât aș fi dat la stat pe ciubuc. De fapt, la ginecolog costă mai puțin consultația la ei decât ciubucul de bun simț la stat.
    Și asta mă enerva cel mai tare; acum, îmi spune medicul de familie la trimitere cât o să trebuiască sau dau sau pot întreba recepționerele de la clinică. Înainte, stăteam și căutam pe net pentru diverse specializări care era în funcție de spital, medic, ciubucul de bun simț… pentru că la noi e și nesimțire… înțeleg că au salarii mici, muncesc enorm de mult, poate și 3 ture legate, dar nici să își facă treaba de mântuială dacă pentru un consult i-ai dat 40 de lei, dar „ciubucul de bun simț” la el era de 80. Pentru că pentru 40-50 de lei s-ar putea să nu își vadă chisturile de pe ovare, ci să se uite doar la uter.

    Consider că un cadou e frumos să oferi, și la medicul care te-a tratat bine, și la profesori, și chiar și unei funcționare care te-a ajutat la un moment dat… cu limitele de rigoare (n-ai să duci la funcționare cadoul pe care îl duci la un chirurg). Ca semn de apreciere pentru ajutor, pentru munca deosebită prestată, dar nu condiționat.

    Urăsc să fiu condiționată în orice fel, așa că mă enervează cei care mă condiționează să le dau bani pentru ceva ce nu e serviciu plătit. Prefer să fac ca în situația cu medicii, să caut o alternativă unde se face totul elegant, nu cu plicuri în buzunar, nu cu tratamente la stat de ciubucul care l-ai dat, nu cu faze ca la operația mea de apendicită când m-au ținut 2 zile în spital și nu vroia să mă opereze medicul până nu dădea mama 2 milioane (care acum peste 10 ani erau niște bani așa la îndemână, plus că nici nu i-a spus doctorul în față, a trebuit să se chinuie să se informeze la asistente de ce totuși nu mă opera… ca să nu vorbesc că Terminator 2 era mai important de văzut la biroul lui decât copilul venit cu salvarea… bine că nu era grav).

    Dacă ai „tarif”, măcar spune-l. Scrie mare acolo la cabinet, în clasă, la ghișeu, cât trebuie să dau ca să o rezolv bine.
    Asta e, noi românii ne-am obișnuit să plătim și nu o să se dezobișnuiască să primească nici dacă vor câștiga mult mai mult. Dar eu vreau măcar să știu tariful… profesorii, funcționarii… ăștia treacă-meargă… dar la medici e mai grav…

    De luat nu iau. Nici măcar când servesc vreo vecină sau vreo colegă. Să fie de mulțumirea mea și atât.

    • multumesc pentru raspunsul detaliat, ar fi tare bine sa existe tarife, dar atunci cei saraci la propriu, ar fi exclusi definitiv. este clar ca sanatatea e pentru cei cu bani, insa trag speranta ca mai exista si oameni de omenie, eu i-am intalnit. in ceea ce priveste ce-a patit mama ta, eu in momentul in care s-a pronuntat cuvantul „operatie” am inceput sa investighez care e mersul problemei. si mama mea a stat cu piciorul in atela vreo doua zile pana a intrebat-o medicul direct daca nu are o ruda sa-i aduca niste bani.
      am fost mereu de parere ca „in haita urli ca lupii” si nu fac experiente pe sanatatea sau suferinta familiei sau prietenilor.
      insa exact cum ai precizat ma irita cine imi baga mana in buzunar sau cine considera ca e indreptatit sa mai ceara desi a fost „omenit”. a doua oara nu ma mai prinde!

  2. Pingback: Piaţa Muzeului, un loc de relaxare « Clipe de Cluj

  3. Eu nu dau ciubuc si nu m-am folosit de relatii ca sa fac ceva in viata. Angajatii la stat trebuie sa isi faca treaba pentru salariul pe care il primesc si pentru care noi, o tara intrega platim taxe. Nu le convine, sa se afirme in alta parte unde sunt platiti mai bine si sunt apreciati altfel, ori, sa isi apere drepturile corect, prin proteste sindicale si folosind legea. Sunt state in care, bacisul pe care il dai soderului, barmanului, baiatului de la hotel, sunt bine stabilite si sunt legale. la noi e grav cand functionarii ori alte categorii de angajati la stat conditioneaza activitatea lor de „spaga”.

    • in alte state exista un alt standard de viata, protectie sociala si veacuri de legi care se respecta. nu poti sa vezi problema doar dintr-un singur punct de vedere, gabico.

  4. După principiul „nu dai, nu ai”, eu dau peste tot, dracului, chiar şi la taxi, după ce-mi zice ăla cât e cursa. :))
    Cea mai cuprinzătoare concluzie vis-a-vis de ciubuc mi s-a părut a fi a unui dentist arab pseudo-vorbitor de limbă română, cu care am negociat o lucrare, eu trăgând în jos de preţ. După ce mi-a explicat cât de necesară e şpaga şi că nu e inventată de ei, ci de turci, ei doar preluând-o ca toate popoarele planetei, a ridicat din umeri: „Aşa că, you see, ciubuc is big şmecherie!”. 🙂
    O zi faină! 🙂

    • 😆 cam asa cred si eu, mi-as dori uneori sa fie altfel si ma ingrozeste orice vizita unde trebuie „donatii”, dar asta e mersul. si eu cotizez la taxi, daca e bun simt si nu ocoleste fara sa intrebe, altfel si-a tocmai calculat ciubucul singur si vede exact cat e pe aparat. la fel si chelnerii draguti care ma servesc in primul sfert de ora si mai apar din cand in cand sa mai vada daca doresc ceva. eu zic ca n-am pretentii absurde 😉
      o zi fara dintari!

  5. problema cu medicii care sunt recompensati pentru stiinta lor este ca ok, cine are – le da. Pare corect mai ales daca statul ii tine flaminzi. Dar dindu-le se formeaza o atmosfera, un curent, o cutuma, un obicei … Incolteste ideea ca „las’ ca fac ei rost!” Si tot asa! Si atunci … cine nu are?

    • cine nu are, are doua posibilitati: da peste un om cu suflet care il trateaza firesc gandind ca a primit mai mult de la altii care au avut sau moare cu zile, conform selectiei naturale.

  6. Am dat, in diverse ocazii. Nu neaparat bani, ci, mici atentii…
    Am si primit, dar niciodata bani. Bomboane, cafea, tigari, cosmetice… Erau ciubucuri si alea, pentru ca nu erau oferite din vreo simpatie, ci din obligatie

  7. mai,ce sa spun?
    mici atentii(mici),am dat pentru cate un rahat de hartie dupa care ma plimba,asa de ai dracu…
    bani nu am dat decat acum recent la operatia fiului meu si chiar daca ma cunosteau si doctorul si asistentele f bine(acolo fac practica,la chirurgie),nimeni nu a zis nuuu…
    ba mai mult,m-a amuzat reactia asistentelor,care mi-au spus toate ,,aaa,nuuu..daca noi intre noi nu ne ajutam…”,dar au acceptat acea atentie in buzunar. insa fiul meu conta mai mult decat cativa amarati de lei. acolo,in spital sunt oameni si oameni si nimeni nu iti baga mana in buzunar. daca nu ai nu dai…oricum ele isi fac datoria.
    sa revenim..
    deci in afara de asta,nu am dat bani.
    iar de primit…s-a nimerit ca si eu la randul meu sa primesc mici atentii pentru diferite servicii.
    cat despre spital..ar trebui sa precizez ceva,ce am observat eu,ca elev practicant…
    sunt pacienti care insista sa iti bage1 leu sau 5 lei pe gat,doar pentru ca le-ai dat atentie. le-am explicat ca nu este nevoie sa indese mereu bani la cineva atata timp cat acea persoana nu iti cere nimic si nici nu da de inteles ca ar vrea,mai ales cand te refuza politicos. cu toate acestea,multi ,,iti” indeasa bani in buzunar,doar de frica de a nu fi lasati de izbeliste. pe acesti bolnavi nu ii inteleg si din pacate,acestia dau ciubucul benefic pentru ceilalti. si ceilalti profita din plin….

    • pai cine are si agreaza ideea, poate sa dea linistit. atata vreme cat cei care primesc nu incep sa-i constranga pe toti sa procedeze la fel, eu zic ca e ok. din pacate oamenii nu stiu sa se multumeasca cu ce primesc si multi incep sa ridice pretentii. aici e vorba de om, nu de sistem.

  8. Pingback: Parfumul Clujului « Clipe de Cluj

  9. Dam maica, ccccum sa nu dam! Nu trebe sa mananca si gurili lor 🙂
    Serios acum. cateodata dau cu placere sau drept recunostinta. Atunci cand ma simt conditionata sa dau, ma deranjeaza cumplit. Asta consider cea mai mare umilinta la care suntem supusi.

  10. nu doar medicii ar trebui patiti bine…ci si pompierii, armata si politia. Consider ca daca si-ar face treaba (ma refer la politisti) si totul ar fi in regula, ar merita sa fie platiti calumea. Mi se pare ca ei oricum au niste sporuri de pericol..in fine..ideea e simpla.. cine salveaza vieti si lucreaza in domeniul asta trebuie sa fie platit bine..sa nu se gandeasca la grijile lor de acasa..ci la salvarea vietilor. Parca asa scrie pe niste panouri „viata are prioritate” .. nu ?
    bacsis las doar la baiatul care vine cu pizza..nu mai mult de 5 lei..in rest..iau si monedele.. am un borcan plin. astept sa se umple si-l duc la banca sa mi-l schimbe in bancnote.

    • 😆 asta suna a razbunare! ia-ti niste papuci comozi sa poti s-o iei la fuga in caz ca se supara doamnele de acolo pe tine!
      lasand gluma la o parte, sunt multi oameni care isi fac datoria si bine, dar nu sunt recompensati…poate doar de gandul ca au facut un bine.

      • ahh..nu.. la banca abia asteapta monezile de la mine:) o singura data am bagat benzina de vreo 30 de lei…si-am platit cu monezi de 50 de bani…s-au uitat asa de urat la mine..in loc sa fi zis merci ca n-am facut plinul :)))

        da..de acord cu tine. multi oameni care isi fac treaba si nu sunt recompensati…

  11. Oricine cred eu a fost in ambele situatii , de a primi si de a da….poate nu intotdeauna contravaloarea in bani dar tot ciubuc se numeste!
    Face parte din cotidian , din relationarea dintre oameni….ce sa mai…nu dai nu primesti!

  12. Pingback: Like…I don’t like, really! « Gradina visata

  13. Anca, ofer cadouri simbolice sau pretioase, in functie de serviciul sau de modul in care persoana s-a purtat cu mine. Stiind ca salar mizerabil au medicii, de exemplu, nu vad de ce n-as oferi un dar, fara sa fiu obligata, doar pentru ca simt ca a facut mai mult decat i se cerea. Se intampla sa nu fiu multumita de ce pot oferi, iar atunci prefer sa spun doar un multumesc. Cine merita, primeste! 🙂

  14. Ei, sigur că am dat şi probabil că voi mai da.
    Am fost în Israel unde în oferta agenţiei de voiaj (foarte serioasă, vă asigur) era trecut negru pe alb : 25 de euro pentru tips. Aşa căăăăă…. 🙂

    Dau cu plăcere, unde consider eu că am de ce : taxi, ospătari sau picoli(ţe) etc dar dacă sunt condiţionat, reacţionez.

    Este dreptul meu să vreau să răsplătesc pe cineva pentru un serviciu făcut cu profesionalism şi cu plăcere, după cum este tot dreptul meu să reacţionez la nesimţirea şi tupeul celor care îşi folosesc funcţiile ca pe nişte sereleuri personale şi evident, neimpozitabile.

    • asa si in turcia era un paharut special in spatele scaunului soferului, pentru maruntis. dar ni s-a precizat ca nu e obligaoriu, ci doar daca ti-a placut cum ai fost tratat. si da! era imposibil sa nu fii multumit 🙂

  15. Dau, normal, dar de fiecare data simt un fel de jena pentru cel care ia si ma intreb mereu daca lui/ei nu i-o fi jena. Mie mi-ar fi o jena teribila sa iau ciubuc, m-as simti…nasol, ce mai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s