Primul balci

Am citit pe undeva despre balci si mi-am curatat de praf una din amintirile indepartate si cu parfum drag, ale copilariei. Eram destul de mica si cuvantul nu-mi spunea nimic asa ca am fost dusa seara pe acoperisul blocului sa mi se arate ce e „balciul”. Sub ochii mei mariti de curiozitate clipeau o multime de lumini colorate in miscare, undeva la marginea orasului si un zvon de muzica ajungea in rastimpuri etompat, purtat de vant.

A doua zi, asa cum mi-au promis, imediat ce s-a facut seara am intrat in imparatia fermecata, plina de zgomote de copii razand, chiote vesele de oameni pusi pe distractie la nimerit la tinta rate buclucase si alte animalute din gips, mirosuri de cocosi rosii luciosi, pe bat, acadele acrisoare colorate spiralat si care se faramitau in zgrunturi dulci si aromati, umplandu-mi gura de gusturi amestecate, floricele care pocneau si sareau inalt artistic, dar care nu m-au pasionat niciodata, vata pe bat alba, pufoasa, atat de buna!, calusei zvapaiati si tiribombe curajoase. Fiind mica, in lanturile cele mari unde se distrau o gramada de copii, nu am avut acces. I-am privit de jos cum in timp ce se invarteau satisfacuti cu viteza, se prindeau unii de altii si se mai invarteau o tura, in jurul axei, iar fetele tipau prefacandu-se speriate in timp ce se desurubau fara a-si pierde traiectoria circulara pe care orbitau toate scaunele. Dupa multe insistente m-au lasat sa ma invart si eu in niste lanturi mai mici (palida consolare!) si apoi in carusel. Am preferat de departe lanturile, caruselul pivotand cu viteza de melc mi s-a parut mereu un antagonism: caii zboara ca gandul, nu se tarasc lent, aproape insesizabil!

Am alergat dintr-un loc in altul zapacita de culori amestecate, lumini sclipitoare, muzica in fiecare loc alta, tipete vesele, mirosuri imbietoare, ore bune, prin multimea deasa in car ema temeam ca ma voi pierde, uitand de mine in fata tarabelor mestesugarilor care expuneau tot felul de inele, bratari si coliere fara valoare, dar atat de sclipicioase si incercand sa-i induplec sa-mi ia si mie ceva. M-am intors acasa tarziu dupa miezul noptii, carata in brate, pentru ca picioarele mici refuzau sa mai mearga si privind printre genele adormite inelusul cu pietricica rosie ce sclipea stins pe un degetel obosit, strangand la piept ratusca galbuie de gips castigata de baieti la tir.

Am mai fost de multe ori la balci, dar parca imaginile idilice de atunci si-au pierdut farmecul asa cum se intampla mereu cand cresti si privesti altfel lucrurile. Voi aveti ceva amintiri cu calusei si tiribombe?

36 thoughts on “Primul balci

  1. Amintirile mele cu bâlciul sunt seci.
    Țin minte că era mult praf, îngrămădeală și miros de bere și mici.
    Apoi n-am mai fost decât prin liceu, cu un grup de prieteni și am știut că nu am ratat nimic în toți acei ani.

    În călușei, tiribombe, parașute și alte chestii m-am dat cu alte ocazii… nici astea nu sunt pe gustul meu.
    Prefer să rămân la mașinuțe. 😆

    • aaaaaaa, daaaaaaa, masinute din alea care se busesc! desigur!!! de acolo am luat microbul condusului si pana nu mi-am luat carnetul nu m-am linistit 🙂
      totusi busiturile au ramas doar acolo!

  2. Am si eu amintiri de foarte mica cu balciul. Mie imi era frica de masinute si caruselul cu lant dar eram fascinat si imi placea sa privesc toata acea nebunie de lumini colorate in miscare.

  3. mda … nu stiu … nu m-am dat in vint niciodata dupa bilci. Poate cind eram mai mic, dar nu mai tin prea bine minte. Mai apoi, dupa ce am trecut de „masinute” stiu ca ma enervau si ma enerveaza toata nebunia aia de acolo …

  4. cum sa nu am amintiri cu balciul? toata copilaria mea a gravitat pe langa balci. la magura, era de sf.petru si de schimbarea la fata, la buzau, era de dragaica, la noi, venea ocazional. eram fascinata! m ise parea ca tot miracolul lumii se petrece la balci!

  5. dap,am si inca multe.
    veneau circarii in spatele blocului meu,acolo aveau un mare teren pe care isi desfaceau toate ,,acareturile”.
    ma imprietenisem cu baietii(rromi) si ii asteptam in fiecare an,pentru ca ma puteam da in lanturi gratis…
    ce amintiri frumoase…..

  6. Asemeni Lecteritei asteptam cu nerabdare balciul de la Magura ca era vorba aia la doi pasi ( vorba vine la doi pasi ca de la Robesti aveam ceva de mers pe jos si drumul trecea prin livezi de meri si pruni , prin lan de porumb sau in ). Iar Dragaica era cireasa de pe tort. Mergeam cu trenul ( ceea ce era o incantare in sine) si ajungeam la marele oras. Inca de pe la Buzau nord incepeam sa freamat ca un manzoc pe camp de nerabdare. Da , imi placeau balciurile copilariei , harmalaia , veselia , nebunia… Acum insa … le-a pierit farmecul. Sau poate am imbatranit doar eu…

  7. Ce frumoase amintiri! Mie mi-au rămas întipărite în memorie clipele magice petrecute la o vârstă fragedă la Buzău, de drăgaică, unde ne-a dus tata într-un an. Imaginea de atunci mi se părea un fel de …Las Vegas al distracţiei. Comedii, carusele, căluşei, bărcuţe, lumini strălucitoare, acadele, vată de zahăr, seminţe, mici şi bere, susan, muzică multă, gălăgie, râsete, voie bună! Oriunde am mai fost după aceea, nu se compara cu acea primă vizită la bâlci. Am un regret: în lanţuri nu m-am dat niciodată! Nu m-au lăsat ai mei, pentru că era prea periculos pentru vârsta de atunci. Acum…cred că aş rupe lanţurile, dacă m-aş urca! 😀

  8. Păi, n-am cum să uit cum este la bîlci; chiar şi acum merg la cîte un „tîrg” care este chiar un bîlci. 🙂
    Îmi place atmosfera destinsă, simplă, aerul copilăresc al unor obiecte de artizanat, îmi plac grătarele încinse în aer liber, iar cînd am chef şi de căluşei, mă duc în Herăstrău. 🙂

  9. Din amintirile mele ( si sunt cateva ) de fiecare data cand se tinea balciul …ploua!
    Intotdeauna ploua si abia spre seara tarziu se linistea ploaia .Dar si asa uzi si noroiosi am avut parte de fiecare balci. Odata sau de doua ori sa nu fi plouat si atunci eram plini de…praf.
    In ziua de astazi nu mai are acelasi farmec…balciurile sunt din ce in ce mai nesigure si mai rare …pacat!

  10. Avea farmec. In prima copilarie am locuit intr-un orasel…dar intr-un castel, ei da! Si acolo, la periferia orasului, venea balciul. Atmosfera era asemanatoare cu cea descrisa de tine, doar ca era un carusel urias, cu care mi-era frica sa ma dau. Era si unul mic, dar prea lent! La Costinesti era acum vreo 4 ani unul destul de asemanator. Oare mai e acolo? Avea de toate, tras la tinta, masinute, galagie, lumini si acadele. Cele moderne ma agaseaza, nu ma atrag absolut deloc. Ce-a fost, a fost! Frumoase amintiri, Anca! 😉

  11. Red, super descrierea.. :))Taica-meu imi povestea cu lux de amanunte cum era balciu in Turnu Magurele…Tartarici, stai aici..Tu ,Ionica, urca sus.. Astia erau doi draci in niste eprubete cu apa si erau deliciu copiilor…Sau la braga:doua la leu, c-asa vand eu..! :))Balci adevarat , nu ca circu meu den postarea de pe blogu propriu…

  12. @tinkerbell- sunt si altfel de distractii acum, de alta natura, nu se mai zbantuie lumea atat in tiribombe…sunt depasite. acum sunt ciocane si malaxoare in care trebuie sa ai sange sa te aventurezi. mi-e rau doar cat privesc 🙂

    @mirela- ma bucur ca ti-au placut. cred ca fiecare dintre noi are asemenea amintiri, pe care le strangem cu mare drag la piept.

    @vv- daaaaaa, genul de balci traditional vechi. era mai demult un film-serial care-mi amintea de asta: carnivale. exact atmosfera aia, misterioasa, cu legaturi ciudate intre personaje.

  13. Eram buna doar de privit, dupa prima tentativa de distractie in scaunul cu lanturi (la noi i se spunea linghispir) am dat la rate o zi intreaga!
    Acum imi place sa mananc mici si sa beau o bere la balciul care este „Zilele Clujului”!

  14. Eu avem bâlci în spatele blocului toată vara. eram cam totuna cu bâlciul 😀 Singura şi principala mea grijă era de cum să mai fac rost de 1 leu să mă mai dau o tură în lanţuri! Frumoase vremuri….

    • da, asa am facut si eu cand am mai crescut de umblam prin locurile alea de pierzanie singura. imi aminesc senzatia de zbor pe malul apei, seara cu toata gasca de copii din zona. vorba ta…ce vremuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s