Am citit pe undeva despre balci si mi-am curatat de praf una din amintirile indepartate si cu parfum drag, ale copilariei. Eram destul de mica si cuvantul nu-mi spunea nimic asa ca am fost dusa seara pe acoperisul blocului sa mi se arate ce e „balciul”. Sub ochii mei mariti de curiozitate clipeau o multime de lumini colorate in miscare, undeva la marginea orasului si un zvon de muzica ajungea in rastimpuri etompat, purtat de vant.
A doua zi, asa cum mi-au promis, imediat ce s-a facut seara am intrat in imparatia fermecata, plina de zgomote de copii razand, chiote vesele de oameni pusi pe distractie la nimerit la tinta rate buclucase si alte animalute din gips, mirosuri de cocosi rosii luciosi, pe bat, acadele acrisoare colorate spiralat si care se faramitau in zgrunturi dulci si aromati, umplandu-mi gura de gusturi amestecate, floricele care pocneau si sareau inalt artistic, dar care nu m-au pasionat niciodata, vata pe bat alba, pufoasa, atat de buna!, calusei zvapaiati si tiribombe curajoase. Fiind mica, in lanturile cele mari unde se distrau o gramada de copii, nu am avut acces. I-am privit de jos cum in timp ce se invarteau satisfacuti cu viteza, se prindeau unii de altii si se mai invarteau o tura, in jurul axei, iar fetele tipau prefacandu-se speriate in timp ce se desurubau fara a-si pierde traiectoria circulara pe care orbitau toate scaunele. Dupa multe insistente m-au lasat sa ma invart si eu in niste lanturi mai mici (palida consolare!) si apoi in carusel. Am preferat de departe lanturile, caruselul pivotand cu viteza de melc mi s-a parut mereu un antagonism: caii zboara ca gandul, nu se tarasc lent, aproape insesizabil!
Am alergat dintr-un loc in altul zapacita de culori amestecate, lumini sclipitoare, muzica in fiecare loc alta, tipete vesele, mirosuri imbietoare, ore bune, prin multimea deasa in car ema temeam ca ma voi pierde, uitand de mine in fata tarabelor mestesugarilor care expuneau tot felul de inele, bratari si coliere fara valoare, dar atat de sclipicioase si incercand sa-i induplec sa-mi ia si mie ceva. M-am intors acasa tarziu dupa miezul noptii, carata in brate, pentru ca picioarele mici refuzau sa mai mearga si privind printre genele adormite inelusul cu pietricica rosie ce sclipea stins pe un degetel obosit, strangand la piept ratusca galbuie de gips castigata de baieti la tir.
Am mai fost de multe ori la balci, dar parca imaginile idilice de atunci si-au pierdut farmecul asa cum se intampla mereu cand cresti si privesti altfel lucrurile. Voi aveti ceva amintiri cu calusei si tiribombe?