Damages

Ispitita de descrierea lui Dojo, m-am lansat si eu in vizionarea serialului, desi, ca sa fiu sincera, actrita Glenn Close nu mi-a placut niciodata, e prea rea! De la primele secvente filmul mi-a amintit de Meryl Streep in „Devil wears Prada”, insa asemanarile se opresc aici.

Actiunea se desfasoara intr-o firma de avocati, dar ceea ce surprinde este imaginatia inepuizabila a scenaristilor care iti pun neuronii pe bigudiuri punandu-te intruna sa sesizezi cine joaca dublu, cine incearca sa minta pe cine, care in tabara cui e si cat de perfect poti sa manipulezi pe cineva. Adevarul e ca actrita principala, desi antic de batrana, face un rol magistral, cazand mereu in picioare si refacandu-si strategia din mers, la secunda, indiferent cate lovituri primeste si ce intorsatura ia situatia. Surprinzatoare este perceptia ascutita a celei care o secondeaza si care, aflata la inceput de cariera in avocatura, dovedeste un fler absolut uimitor asupra semnificatiei reale a faptelor si a celor ce se ascund dincolo de aparente, citeste oamenii si chiar le anticipeaza miscarile. Cele doua sunt cand de aceeasi parte a baricadei, cand pe pozitii antagonice si turnura aceasta in continua schimbare a evenimentelor confera o reinventare continua a conflictului.

In doua vorbe, fara a incerca sa dezvalui misterul serialului, firma de avocatura sustine cauza unor angajati deposedati de actiuni de fostul manager al societatii, diversele amanunte se releva treptat iar cazul se complica pe masura ce unele aspecte sunt dezvaluite. Mana dreapta a personajului principal oscileaza si el intre bine si rau devenind cand concediat cand apreciat maxim, omul care se ocupa de toate chestiile murdare, aluneca in umbra fara sa stii ce invarte exact, un paienjenis de relatii, intrigi, interfete complicate intre oameni care au slabiciuni, dorinte nelegitime, greseli din trecut pe care ar dori sa le stearga definitiv.

Primul sezon debuteaza in forta, slabeste putin dupa cateva episoade si se reinventeaza imediat, crescand dinamica spre sfarsit, cu final neasteptat. Nu va dezvalui mai mult, sa nu va stric placerea descoperirii. Vizionare placuta!

10 thoughts on “Damages

  1. Pingback: Domnul Chihleanu de la Margina « Clipe de Cluj

  2. Pingback: Dexign şi iQuest. Materiale tipărite « Mirela Pete. Blog

  3. He he, Glenn Close e una dintre cele mai bune actrite pe care le-a avut Hollywood-ul. Nu e sexy, nu si-a facut nume aratandu-si diverse, nu e usor de urmarit si nici de placut. Are roluri puternice de obicei si joaca si teatru (la propriu), deci este un actor complex, spre deosebire de toate fufele ce se cred actrite, doar pentru ca sunt in fata camerei de luat vederi.

    Eu am prins-o cu Dalmatienii si a facut si acolo un rol demential. Atat de puternic, incat a cam acaparat filmul, cam la fel cum a facut Streep in The Devil Wears Prada. Astea sunt actrite, nu jucarii 😀

    Iar rolul Patty Hewes ii vine ca o manusa, chiar iti da impresia unui om care l-ar injughia si pe tata, numai sa castige un proces. Mie cel putin mi-a placut la nebunie serialul (trebuie sa vad sezonul 3 cand ma intorc in tara, astia nu-l au pe Netflix inca), este absolut uriasa in rol.

    • eu muncesc la sezonul 2 acum, e interesanta si rea 😀
      pe vplay este si sezonul 3, deci ai ce vedea, dar lasa, simte-te tu bine acolo, serialul poate astepta!

  4. Pingback: Emblemele Clujului « Clipe de Cluj

  5. Pingback: Avem români frumoşi « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s