Evoluam in educatie sau batem pasul pe loc?

Povestind cu mama intr-o zi am realizat ca noi parintii ne educam preferential copiii si apoi ne plangem ca se duce societatea de rapa. Spre exemplu, mama mea era singura fata pe langa trei frati, insa fiecare spalau vasele, faceau pantofii tuturor  sau ce treburi mai erau pe vremea aia, pe rand. Nu se diferentia treaba dupa sex, adica ea, ca fata, facea tot prin casa, iar ei, baieti doar cand era nevoie. M-a surprins treaba asta! Cu atatia ani in urma si totusi o gandire avansata la niste oameni simpli.

Am mai zis si alte dati: nu propavaduiesc egalitatea dintre sexe si nici nu mi s-ar parea extrem de relevant sa-l vad „pe-al meu”  intinzand foi de prajitura, in timp ce eu repar chiuveta in baie, desi pana la urma nici nu conteaza cine ce face, atata vreme cat e liniste si treaba e executata. Ideea e ca nu-i umilitor sa muncesti si nu exista treburi care te coboara din statut, daca le executi. Insa, se pare ca la capitolul asta suntem si vom ramane inca multa vreme in urma! Cunosc familii in care baiatul este scutit de treaba, pentru ca e barbat, iar fata slugareste alaturi de mama. In care femei cu buna stiinta educa viitorii barbati doar ca ei sunt un fel de regi, care aduc  bani in casa, iar femeia trebuie sa li se supuna si sa-i serveasca, indiferent de jobul pe care l-a executat ea in ziua respectiva si ca poate aduce aceeasi bani. Baieti care crescand devin soti fara nici un respect fata de femeile care tin casa in spate, robotind nestiute toata viata. Cunoastem cu totii exemplele clasice de consorti veniti de la munca, tolaniti pe canapea si avand singura activitate schimbarea canalelor TV si intreband in pauza meciului ce e de mancare. Un om educat de mic sa nu faca nimic in casa, barbat sau femeie, are sanse mici sa se schimbe in cuplu si daca o face va trai mereu cu sentimentul ca e sub papuc, terorizat de mastiroaia cea rea. Acelasi om, la munca va astepta sa fie servit, isi va face strict doar jobul, iar cana de cafea ii va ramane vesnic pe birou, asteptand o fire caritabila care-l va lua si-l va „cara in spate”.

Se pare ca evolutia pe care tot strigam ca ne-o dorim, se opreste in pragul casei noastre, fiecare mama de baiat protejandu-l sa nu se demita a face chestii sub prestanta lui si pregatind cu succes o viata „palpitanta” viitoarei nurori. La fel dereticam cu sarg dupa fete, gandindu-ne ca  dupa ce se marita vor hamali destul. Intr-un final din prea multa dragoste si daruire, pregatim copii rasfatati la maxim, obisnuiti doar sa primeasca, care nu vad nimic din sarcinile zilnice repetate si obositoare, nu simt nevoia sa ajute, care ajunsi la casa lor, vor continua sa faca ceea ce faceau si la parinti…adica nimic!

Dar poate gresesc si am dat eu doar peste exemple negative. Abia astept sa ma corectati! Cum participa copilul vostru de treburile zilnice sau cat de cooperant e consortul/consoarta? Va simtit impacati cu situatia actuala?

Anunțuri

46 de gânduri despre „Evoluam in educatie sau batem pasul pe loc?

  1. Acum depinde și de familie.
    Dar există și multe exemple negative, mult mai multe decât cele enumerate de tine.

    Per total, părinții nu își mai lasă copiii să facă nimic, îi alintă. A devenit o mare mirare pentru tineri să audă că alți tineri gătesc nu știu ce (înafară de sandwich-uri) sau fac alte treburi casnice.
    Vina este a părinților pe multe planuri, deși e normal și să vrei să cocoloșești copilul.

    Legat cu robotitul fetelor și alintatul băieților…
    Hai să zicem că rămânem la treburi „de fete” și treburi „de băieți”. Mult mai multe fete știu să facă mâncare și ordine, decât știu băieți trebuie de gospodărie masculină, ca reparatul a ceva sau chiar bătutul unul cui. Tocmai asta e ideea într-un… hai că nu mă deranjează că vin acasă și gătesc și fac ordine, dacă totul e reparat și corect amenajat, fără să plătesc instalator, electrician, meșter.

    Și pe noi mama ne-a alintat și a făcut multe lucruri în locul nostru. Dar măcar o dată din 10, zicea să facem și noi un lucru, ca să se asigure că știm să facem pentru când va fi nevoie.
    Fiind pereche (frate și soră) nu au existat diferențe între treburi; făceam mereu cu rândul. Și mama era cea care ținea condica.
    Când am locuit numai noi doi, la facultate, n-am păstrat schema decât la dat cu aspiratorul și spălat rufe. În rest, regula era, face cine se pricepe cel mai bine la chestia aia, plus sarcinile se mutau dintr-o parte în alta în funcție de cine cât lucra în momentul ăla. Pentru că dacă de pildă el avea și facultate și un job de 6 ore, iar eu aveam doar facultate, nu puteam să îi cer să facă la fel de mult ca mine; dar asta nu înseamna că nu mă ajuta în weekend.

    De cele mai multe ori părinții se amăgesc cu faptul că există restaurante, semi-preparate, menajere și copiii o să câștige suficient de bine cât să nu muncească în casă (cel puțin eu asta am observat).

    Iar capitolul gospodărirea casei, indiferent de ce fel de treabă e vorba, e bine ca fiecare să știe câte puțin din toate. Măcar cât să nu îți pice casa în cap.

    • ai punctat perfect cum gandesc si eu, desigur ca omul care munceste suplimentar trebuie inteles si sprijinit, doar ca in cele mai multe familii lucreaza doar 8ore, dar nici macar nu-i trece prin cap sa ajute femeia de langa el. asa a fost la el acasa, mama l-a servit pe taica-su, asa va fi si aici. cred ca unii au ramas in antichitate cand femeia era casnica si asta era scopul vietii ei sa ingrijeasca de toata familia si gospodaria.

  2. Hmmm…nu stiu ce sa zic sincer. Modul cum ai expus problema mi se pare foarte bun, dar nu cred ca sunt toate familiile exact la fel. Mai depinde si de ce face fiecare zilnic si de modul cum se comporta. Inca nu am ajuns la varsta in care sa ma gospodaresc singur, dar fiind dupa aproape un an de camin, as putea spune ca viata te invata sa te descurci. Toate cele bune !

    • rapa, multi dintre colegii mei baieti in studentie isi duceau hainele la spalat acasa in we si aduceau mancare gatita sau mancau pe unde se nimerea. in camerele lor era o dezordine infioratoare pana dadeau peste o femeie care ii mai scotea la lumina 😉

      • Asta aș spune și eu. 😆
        Singura diferență la unii la cămin era că nu erau acasă. În rest, pe lângă hainele spălate acasă și mâncarea, la unii veneau și mamele uneori să le facă ordine în dulap. Sau veneau tații la fiecare început de an universitar la cămin pentru curățenie și reparații.

        Căminul e un pas înainte, dar nici nu prea.
        La cămin nu ai așa mult povara facturilor, nici atât de multă curățenie de făcut. Iar baia și bucătăria când se adaugă la curățenie… face cât 10 camere uneori. Îți cumperi singur mâncare, îți asamblezi rațiile, dar nu poți găti așa mult.
        E varianta mai light a descurcatului… uneori foarte light.

      • acum depinde de distanta fata de casa si de parinti, dar si de educatia primita de acasa. daca mamele insista sa-i rasfete, ei nu vor avea niciodata initiativa, pentru ca le e bine asa. stiu om peste 40, care a fost insurat, acum locuieste singur si ocazional vine sora-sa sa-i faca ordine. tuturor li se pare normal.

  3. Cred ca cel mai sanatos e sa-ti inveti copilul sa faca bani, ca sa-si poate permite sa-i plateasca pe altii sa-i faca ce nu-i place lui sa faca. In fond, avem o viata care trebuie traita, nu muncita. Iar daca va trebui sa si muncesti, atunci s-o faci pe suficienti bani, incit sa nu trebuiasca sa dai in brinci 16 din 24 😉

  4. Baietelul meu face orice. Nu se fereste de bucatarie (bine dupa puterile lui), da scule la mana cand tati repara ceva, adora gradinaritul, la bunica e in elementul lui. Ideea e ca are la dispozitie foarte putin timp, Red. Scoala a devenit atat de „posesiva” incat, practic, copilul are foarte putin timp pentru el, sa faca si altceva.
    @ papa… din punctul meu de vedere, copilul trebuie mai intai invatat sa pretuiasca banul… dar probabil vorbim in calitate de parinti de baieti de varste diferite. peste vreo 10 ani o sa vad daca sa iti dau sau dreptate sau nu 🙂

    • cati, esti de admirat si tu si baietelul , sa va traiasca si sa creasca mare! e adevarat ca au putin timp in clasele mici, ciudat insa cum acest timp devine complet liber dupa intrarea la liceu!

    • Cati
      Nu cred ca banul trebuie pretuit, e doar ochiul dracului 😆
      Nu serios, prea multa pretuire l-ar putea arunca in extrema cealalta.
      Daca va invata sa-l faca, va sti sa-l si pretuiasca, fara a deveni un Hagi Tudose, ca atunci ar fi groaznic 😉
      Parerea mea e ca atit cit sunt copii sau adolescenti, lasati-i sa se bucure de copilarie si adolescenta. La casa lor vor face ceea ce trebuie, nu ce au fost obligati sa faca la casa voastra. Dac-o vor face de gura parintilor, nu inseamna c-o vor face si cind vor scapa de sub tutela. Incurajati ceea ce fac de buna voie, nu ma refer la spartul geamurilor 😆

      • Sfaturi bune, multumim.
        Eheii, noua generatie are o personalitate extrem de puternica. Eu de exemplu, sa vreau sa-i impun ceva pustiului meu sa faca, nu mi-ar iesi. Nici macar pt bani n-ar face ceva fortat. Deci nu exiata riscul sa devina simplu executant. 🙂 Iar chestia asta e valabila si la prietenii lui, la colegii de scoala, ce mai sunt o generatie deosebita.

      • Si am uitat sa subliniez, mie mi se spune ducesa. Si chiar sunt ducesa, pentru ca sotul meu este IL DUCE – adica el duce gunoiul 🙂 🙂 🙂

    • Cati
      Interesant! Mie pe vremea lui Ceasca mi se spunea Procurorul, pentru ca procuram ficatei de pasare, portocale, lamii, cafea deodorante si in general, cam tot ce disparuse de pe piata 😉

  5. Eu nu am copii dar nu pot decat sa iti dau dreptate dupa cat am observat in jurul meu. De fapt am un nepot crescut cam in aceeasi maniera, pentru care acum parintii si mai ales mama(adica sora mea sufera enorm).

    • imi povestea o prietena, mama de gemeni ca dupa ce s-a operat la ureche, s-a intors acasa ametita si abia constienta pe unde calca unde sotul si copiii, 16ani, asteptau sa le dea de mancare. si asa lovita s-a apucat sa le pregateasca. comentariul altei prietene a fost: da, i se pare normal sa fie asa, pentru ca-i iubeste! cateva secunde am ramas pe ganduri, oare eu n-am suflet? si apoi m-am gandit ca si femeia aia si noi toate avem doar o viata si uneori obosim. e bine daca e cineva langa noi sa ne inteleaga, sa intinda o mana sau sa faca ceva in locul nostru chiar daca uzual e treaba noastra.

  6. Fostul meu sot refuza cu indarjire sa ma ajute in casa. Nu stia preturile la produsele alimentare, nici unde se plateste curentul ori administratia. Dupa ce ne-am despartit insa, a invatat, cu durere. Fiul meu insa, stie sa faca de toate. L-am invatat in ideea in care, va trebui sa se descurce singur. Am fost plecata o vreme din tara si a avut grija de casa admirabil. Cred ca baietii si fetele trebuie implicati in toate activitatile casei, deopotriva.

      • Cred ca separand activitatile feminine de cele masculine facem primul pas spre a insufla copiilor o idee gresita despre ierarhia in familie, despre dragostea si respectul fata de mama ori femeia de langa el. Nu inseamna ca il lezez deloc pe baiat daca ajuta la gatit, la adunat masa ori spalat vasele. Si nici pe fetita daca il ajuta pe tata sa repare masina ori diferite lucruri prin casa. Dar daca ii vei spune :'” nu face asta ca nu e treaba de barbat”, baietelul isi va dezvolta in timp ideea ca e rusinos, sub demnitatea lui, sa se implice in viata de familie, si ca ei, barbatii sunt elementul mai valoros si mai evoluat al cuplului.

  7. super ales subiectul! Nu stiu daca se poate face o generalizare, dar cu siguranta exista acea categorie de parinti care-si menajeaza plozii de la orice. Le fac astfel un rau in primul rind lor, copiilor. Cred ca un copil trebuie obisnuit de pe la 3 ani sa-si ia jucaria si sa si-o puna la loc. Macar asa, ca idee. Apoi trebuiue adaugat elementul de responsabilitate: sa stringa TOATE jucariile. = o treaba facuta bine. Si evident, toate treburile in concordanta cu virsta.

    • unii pornesc bine, insa se pierd pe parcurs. alteori din dorinta de a termina odata cu treburile strangem noi tot, facem toate treburile gospodaresti sa fie liniste, doar n-o sa ne cramponam mereu privitor la cine duce gunoiul si astfel ne croim stofa de martiri.

  8. Eu am noroc de un sot care face cam tot ce fac si eu in casa, pot spune ca treburile casnice le-am impartit cam le egalitate! Fiul nostru are doar 2 ani dar cu siguranta il voi educa in spiritul familiei si il voi invata sa respecte femile si in general pe oricine ca sa fie si el respectat! Eu sunt pentru egalitate intre sexe!

    • iata inca un mod frumos de gandire de la o mama de baiat! ei, toti suntem pentru egalitate, insa de multe ori ea se respecta la serviciu, iar acasa revin oranduielile vechi. am remarcat totusi ca oamenii care au evoluat putin afara din tara sunt altfel.

  9. Foarte frumoasă temă! Într-adevăr, în aceste timpuri ne lovim de tot felul de specimene prost crescute, care arată grave carenţe de educaţie. Are dreptate Papa că trebuie lăsată copilului copilăria şi adolescenţa, să se bucure de ele. S-au chinuit destul bunicii noştri, care munceau de le ieşeau ochii, de la vârste fragede. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie responsabilizat şi învăţat să preţuiască ceea ce fac părinţii pentru el şi, de ce nu, să aibă şi el un rol în treburile casei.
    Eu unul eram cu cumpărăturile, mă duceam peste tot unde avea mama nevoie. Şi îmi plăcea şi la bucătărie, de unde am deprins o mare plăcere pentru încăperea cu mirosuri îmbietoare! De la bunica am învăţat să fiu ordonat cu lucrurile mele şi să îngrijesc florile din grădină şi din ghivece. Şi încă multe altele, care acum îmi prind tare bine.
    Nu-i suport pe răsfăţaţii obraznici, care nu ştiu şi nu vor să facă absolut nimic!

    • nu stiu de ce am senzatia ca aici suntem doar oamenii ne-reprezentativi pentru postarea asta, doar cei cu grija fata de jumatatea lor si care isi educa juniorii corect. asta e un semn clar ca nu cei care ies in fata sunt reprezentativi, mai suntem si noi cei cu bun simt si nu suntem putini!

  10. Poate doar din cauză că ne adunăm la un loc cei cu un mod de gândire asemănător. 🙂
    Dacă-a ș zice că i-am tratat la fel pe cei doi copii, deși erau de sexe diferite, poate că ați zice că mă strădui doar să fiu în trendul general, dar așa am făcut. Fiecare avea partea lui de ordine și curățenie de făcut, ba chiar și de gătit, eu fiind destul de ocupată într-un timp. Vreau să zic că nu le-a stricat.
    Da, e bine să prețuiască banul și să știe să-l facă, dar uite că mai apare și câte o criză sau accident care-ți spulberă tot avutul, iar atunci, faptul că te pricepi cât de cât să-ți porți de grijă de unul singur va fi un avantaj clar în fața altora.

    • eu zic la fel ca altii de aici ca nu strica sa stii sa faci una alta si daca vei gati, de ex, doar ca sa-ti uimesti un prieten bun sau sa aduci bucurie cuiva drag.
      eu cred ca doar prestand unele treburi poti simti valoarea fiecarui lucru pe care-l dobandesti ulterior. cand il primesti cadou ai tendinta de a considera ca ti se cuvine si sal bagatelizezi.
      toti cei ce aseamana se aduna, iar eu ma simt flatata sa ma gasesc intr-o companie aleasa 🙂

  11. Împăcarea cu situația actuală este atât de îndepărtată…
    Am uneori senzația că ne îndreptăm spre o îndobitocire colectivă.Trist lucru

  12. Nu am citit răspunsurile ca să nu mă contaminez. 🙂
    – – –
    La noi nu este aşa cum este în casele cu „stăpîn”.
    Fiecare face ceea ce poate atunci cînd poate.
    Toţi ştim să gătim (deşi maestrul bucătar, estea EA!, totuşi… 🙂 )
    Toată lumea pune masa toată lumea strînge masa, etc.
    Democraţie, ce mai tura-vura! 😀

  13. Dupa cum zice DianaEmma, depinde de familie. Ca sa dau si eu un exemplu, eu am crescut „educata” in tipica mentalitate ca trebuie sa stiu a face de toate , caci atunci cand o sa ma marit, bla,bla,bla, stiti partitura. In schimb in familia sotului, el cu fratele sunt cei care stiu a face si fac. Cumnata-mea nimic. nici cu aspiratorul nu stie sa dea. Nu glumesc, a stat la noi o perioada si vroia sa ajute prin casa. Cand am vazut-o cum manuia aspiratorul m-a bufnit rasul. Nu stiu cum naiba reusea dar toata mizeria era in urma ei cand inainta, nu in aspirator. Eu nici daca ma chinui sa o fac intentionat nu reusesc.
    La noi in casa, sotul se ocupa cu bucataritul. Faptul ca e chef de profesie ajuta oarecum. 😆
    In vreo luna o sa nasc un baietel si pot spune raspicat ca nu o sa-l cresc sa fie un baiat sau barbat din ala de moda veche pentru care femeia trebuie sa faca totul in casa. Nici vorba. Urasc mentalitatea asta antica si misogina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s