Chiar daca Parcul botanic nu se compara cu gradinile botanice prezentate de cateva colege intr-ale blogaritului, e o oaza de liniste in mijlocul orasului, iar plimbarea de o ora mi-a netezit nervii si m-a umplut de arome subtile.
Am patruns in parcul aproape pustiu la o ora la care soarele inca incalzea, dar umbrele incepeau usor sa se alungeasca. Am cotit spre paduricea cu alei largi, cu vai care abundau de vegetatie cruda in niste nuante aproape ireale. Am ramas uimita de bogatia cu care inflorisera „galustile”, nu le stiu denumirea, insa mie imi amintesc de galustile din supa, la fel de dolofane si tronand galese pe frunzele arbustului. Ca veni vorba, o multime de arbusti infloriti in parc, care mai de care mai surprinzatori si cu arome mai ametitoare!
Am constatat urmele de grafitti pe singura constructie zidita din parc, am admirat tufele albe, explodate si am plecat in cautarea unui salcam mov pe care pana la final n-am reusit sa-l identific, poate cu alta ocazie. Pe alocuri cate un cuplu sudat puternic in imbratisari dornice de intimitate si aratandu-si dragostea tuturor trecatorilor, ca un bun de mare pret. Am pasit cu grija, dar in pas alert sa le redau singuratatea, gandindu-ma de cate ori m-am ascuns si eu prin parcuri in bratele cuiva dupa care muream in fiecare zi cate un pic!
Am ajuns la lac insa, din pacate, erau prezente doar pietrele, inconjurate de castani infloriti si din nou alti arbusti imprastiind alb in jur ca o ninsoare prelungita in primavara. Am tras cu nesat aerul parfumat in piept, gandindu-ma cu drag la prietena care imi daduse ideea sa fac o vizita parcului si simtind in fata atator minunatii un sentiment adanc de fericire si de implinire. Din cand in cand, cate o pala de vant imi ravasea exponatele, albinele s-au incapatanat sa fie intr-o continua miscare, nereusind sa le prind decat partial, insa cerul se profila albastru sagetat rar de umbre de nori albi, rasfirati artistic.
Dupa ce am pozat tot ce a purtat floare, am incercat un mare regret vazand niste tufe imense de bujori deja scuturati, m-am indreptat agale spre iesirea din parc, la moment sa vad ca vantul sugubat adusese niste nori vinetii de toata frumusetea. M-am grabit la autobuz, de data asta reusind sa scap de amenintarea ploii!
Galustile tale imi amintesc de sfarsitul unui an scolar, cand negasind alte flori in oras, i-am dus „tovarasei” un buchet de „goabe”. De atunci abia astept sa le vad in fiecare primavara si – invariabil – imi amintesc acelasi lucru, ca si cum as revedea un film.
arata asa de bine, cred ca le-au pus „bicarbonat” la radacina, sunt impresinante!
Frumos loc. 🙂
relaxant si mirositor deopotriva 🙂
Wow they all look lovely!
im glad the u like 🙂
O plimbare minunata!
Arbustul cu galuste se numeste Viburnum opulus – Bulgari de zapada :))
am banuit eu ceva gen „boule de neige” cred ca asa le spune mama, dar n-am vrut sa risc o denumire neverificata, asa ca le-am denumit eu 😀
Chiar ma gandeam zilele acestea la calin, arbustul tau cu galuste. Cand eram la scoala, intotdeauna, de Ziua Eroilor, duceam buchete de liliac, lalele si calin. Imi era foarte drag, pentru bulgarii lui de zapada, infloriti. Deci ieri, ai avut o dupaamiaza de relaxare in natura.
da,gabico, mi-a cazut la fix!
e drept ca nu se compara cu gradina voastra, dar… e frumos si aici 😉
ah, mai aveai un pic si faceai o poza cu titlul „afara ploua cu bulbuci” 🙂
cu prima ocazie o execut si pe aia 🙂
cat de frumos! ce flori, ce verdeata!
daaaaa, o oaza de relaxare! fug sa vad ce ai mai incropit de mancare, tare ce-mi plac combinatiile tale!
Observ ca te pregtaesti in forta pentru Miercurea fara cuvinte. Mult succes!
😆 nu neaparat, dar am subiecte si pentru ea! multumesc si tie la fel!
frumos loc. întotdeauna am fost atrasă de grădinile botanice, poate pentru că la noi nu există așa ceva… s-au scuturat deja bujorii? 😦 la noi nici nu au înflorit încă.
da si i-am ratat tot cu ochii prin gradinile oamenilor. cred ca apar in curand si la voi, hai pisic, zambeste, la voi va tine mai mult si vei apuca sa-i mirosi pe saturate!
da zâmbesc… sau încerc măcar printre stropi de ploaie rece. 😦
ce n-ai zis? trimiteam si un petec de cer incalzit abundent de niste raze!
Frumoasă plimbare ai făcut și bine că ai povestit despre ea!
mi-a placut si am vrut s-o impart cu voi! multumesc!
Ce bine ca tine ca ai parc in care sa te plimbi, cu flori, lac si de toate! In oraselul acesta unde stau eu parcul inseamana o adunatura de arbori! In cel mare proaspat renovat mai e cumva, in celelalte mai bine nu mergi! La noi tot orasul e plin de lalele, mai putin parcurile care nu stiu de ce le lasa fara flori :(((
Anul acesta nu am ajuns in gradina botanica din Cluj, insa imi planuiesc sa merg!
Tu ai vazut-o?
doar pe blog la mirela, e un vis! mi-as dori sa o vad, cine stie cum se potrivesc ploile si vreodata o voi bifa si pe asta 🙂
despre ce oras vorbesti tu? aici in tara?
da in turda langa cj 🙂
eu te localizasem in…maroc 🙂
Thanks, sis! 🙂
ure very wellcome! 🙂
Superbe poze! Ce frumos parc botanic aveţi acolo… Mi-a plăcut mult cum ai denumit pozele: „Pufuşenii”! 🙂 – foarte drăguţ! Şi „găluşti”! Ha, ha!
La tufele de „ploicică albă”, noi le spuneam (când eram copii) „floarea miresei”, iar fetele îşi făceau coroniţe atât de frumoase…
ai dreptate cu floarea miresei. de multi ani nu m-am mai aplecat asa cu atentie asupra naturii, sa-i urmaresc fiecare boboc, fiecare lacrima sau floricica. dar ma distreaza sa descopar acum atatea frumuseti si denumiri uitate din copilarie. ma bucur ca ti-au placut denumirile mele, trebuia sa le spun cumva si nu le stiam numele oficial 🙂
Foarte frumoase fotografiile ! Multumesc !
placerea a fost a mea 😉
Un parc botanic nu poate fi decât frumos. Mulţumesc de plimbare.
bine ai venit, florina! cu mare placere si alta data 🙂