La beruiala in Unirii

Exact cum ati ghicit, s-a deschis sezonul la beruit si la cascat gura si unde poate fi mai placut decat in Unirii, cu terasele  rasarite ca ciupercile dupa ploaie, iar lumea atarnata la o licoare fermecata? Daca esti norocos poti prinde si sedinte de shooting ale unor tineri viitori insuratei, pentru ca se pare ca s-a dus vestea despre aura antica inconfundabila a Domului care „da” bine in poze. Vara trecuta admiram o miresuca un pic durdulie cu o rochita alb-untiu si un mire cam teapan, cum incercau sa faca frumos in fata camerei. Se pare ca albumele astea foto sunt un must si orice nunta care se respecta trebuie sa aloce o zi pentru tragerea-in-chip-cu-figuri aninati de treptele sau coloanele bisericilor ori dupa buna inspiratie a maestrului fotograf care dirijeaza toata tarasenia, intinsi pe ziduri, privind in gol sau ingenuncheati pe trepte.

Stand noi asa lenesi pe terasa vedem un cuplu care se apropia hotarat de Dom. Zic hait! incepe spectacolul! Ea nu purta rochia de mireasa, insa era garnisita cu ceva lame stralucios, care in asfintitul pregnant iti zapacea privirea si daca totusi scapai intact si incercai sa te revergorezi,  te lesina cu un decolteu generos cu directie spre buric. El se misca teleghidat intr-un costum a carui camasa era inchisa strict la gat permitandu-i  miscari reduse „stil lup” si priviri doar spre jumatatea de sus a peisajului. Scena era intregita de un buchet de lalele superbe, insa mi-am declinat priceperea in trendul actual al culorilor, deoarece nu vedeam cum se potriveste movul lalelor destul de inchis cu metalicul cenusiu intunecat al rochiei, poate era mai importanta textura. M-as fi gandit la un contrast, insa sunt doar un profan si mai bine nu-mi bag nasul in arta!

Asadar perechea s-a apropiat de biserica, iar noi de bere- fiecare cu treaba lui- insa la un moment dat una dintre prietene printre hohote, imi arata cum pozau mirii. Amandoi cu mainile deasupra capului, inclusiv buchetul din dotare, sprijinite de usile inchise ale bisericii, de parca tocmai descinsesera mascatii, ii proptisera la perete si-i cautau de arme. Pozitia era cel putin hilara, insa acum dupa ce mi s-au risipit vaporii alcolizati din cap, ma gandesc ca poate din perspectiva artistului, cum ii poza dintr-o parte, aratau ca si cum ar fi impins biserica sau macar usile inchise! Cine stie ce  imagine sugera, iar noi profani habarnisti ne-am hlizit de munca omului! Ideea ramane: fiecare se apuca de ce se pricepe, profesionistii de pozat mirese…iar eu, plebea, de halbere. Hai sa traim, ne vedem la terasa!

13 thoughts on “La beruiala in Unirii

  1. Pingback: provocarea turbanului negru « psipsina

  2. Mi-e dor de stat la o barfa, la bere, sa nu scape nimeni care trece pe langa masa noastra! Au fost si vremuri din alea, dar au cam trecut…Daca vreau insa sa vad mirese, nu trebuie decat sa stau pe „Eroilor” langa „Spanzuratoare” (nu stiu ce semnifica acest monument) si am motive de ras pentru o saptamana. Sa nu mai spun de Gradina Botanica, unde isi rup tocurile toate miresele din Cluj, de parca ar aduce noroc…Dar, vorba aceea: gusturile nu se discuta. Se pare ca fiecare oras isi are locurile lui in care se fac sedinte foto si tuturor mirilor le place sa se creada putin „de-a lui Botezatu”.

    • daaaaa, tot urmarind site-uri despre poze, am descoperit si sursa astora de inspiratie. sunt site-uri cu poze absolut bestiale! sunt curioasa ce fac cu atatea opere de arta, cand casnicia se duce de rapa? mai sunt si cazuri nefericite. probabil raman ca amintiri la nepoti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s