Amintiri din copilarie

Da stiu ca v-ati gandit la Creanga, dar azi vorbim de amintirile mele, nu ale lui . Citind la Cafeluta despre paine mi-am amintit ca in clasele primare faceam vizite de la scoala in fabricile importante din oras. Toate pentru mine erau imense si priveam cu mare curiozitate malaxoarele  in care era pus aluatul pentru paine, banda care baga franzelele crude si decolorate in cuptor si le scotea pe cealalta parte coapte si apetisante. Imi amintesc gustul savuros al painii negre, pe care in alte conditii n-as fi pus gura, dar acolo alaturi de alti copii, nu ma mai opream din mancat! I-am adus si mamei sa vada  ce bunatate de paine, nu ca cea de la magazin si m-am uitat la ea nedumerita, ca nu i se parea speciala. De multe ori lucrurile obisnuite capata semnificatii speciale dar doar pentru noi, datorita imprejurarilor in care intram in contact cu ele.

O alta vizita care m-a atins la coarda sensibila a fost la fabrica de sticla, n-am retinut eu materiile prime din care se facea amestecul, silicati si alte alea, insa am ramas fascinata cum suflau oamenii aia pe o teava lunga si ieseau tot felul de obiecte din sticla frumos colorata, unele perfect sferice, altele modelate diferit, dar toate doar din arta pe care o stapanea cel care sufla aerul din orificiul ingust. Sticla lichida colorata intens isi schimba forma supunandu-se zeului ce manevra bagheta fermecata metalica si lunga sub forma de tub. Probabil e un lucru banal, dar pe mine m-a fascinat, as fi stat ore sa privesc! Cred ca ne-au dat ceva figurine din sticla sa ducem si acasa, banuiesc ca mult blamatii pesti de pus sub mileul de pe TV!

La o cu totul alta scara au fost incursiunile in Combinatul de cauciuc, unde lucra mama si-mi amintesc ca l-a rugat pe un inginer sa-mi faca turul de onoare, la o instalatie automatizata, mare realizare pe vremea aceea. Am fost in extaz si omul ca sa-mi exemplifice mi-a facut cateva mingi din cauciuc neprelucrat care a luat forma mesei unde ramasese in repaus si una teribil de reusita cu care m-am jucat o vreme periclitand bibelourile din muzeul mamei (normal ca o rulam  prin casa!)

Cam astea cu fost vizitele marcante la fabricile din oras, au mai fost ceva si prin judet, dar nu-mi amintesc decat mirosul greu de la Sascut(fabrica de zahar) si cat de rau mi-a fost de la el, ceva ferme zootehnice, iar puternic aromate. Mda, am memoria mirosurilor, am mai spus-o.

Pana la urma e bine sa arati copiilor cum se produc unele din bunurile pe care le consuma zilnic, poate  apreciaza altfel lucrurile cand vad ca se depune o munca pentru realizarea lor. Sau poate nu…

Voi aveti amintiri de fabrici vazute prin ochi de copil?

Anunțuri

18 gânduri despre „Amintiri din copilarie

  1. ah … eu am stat linga o mare adunatura de fabrici din astea, platforma industriala adica ;), si te mai ineca din cind in cind un miros de la fabrica de medicamente (acu Sicomed), apoi mergeam PE LINGA fabrica de sticla (in interior nu am fost niciodata) si culegea tot felul de bile colorate … deliciul jocurilor cu regi si pietre pretioase … Chiar asa, nu stiu cum se facea ca parca in jurul fabricii de sticla erau astfel de bile precum pietrele. Noi chiar asa credeam si ni se parea atit de firesc!
    Excelenta tema … cred ca am avea toti de povestit multi GB de povesti pe tema asta! 🙂

    • noi astia mai trecuti de 30-40, ca intre timp s-au modificat regimurile si s-au pierdut unele din bunele obiceiuri ale educatiei! toate se invata acum in fata computerului, nu mai mirosim sticla si painea din fabrica 😉

  2. nici eu nu am fost pe la fabrici în copilărie. aveam însă o fabrică de cauciuc unde am făcut practica în vremea liceului. mergeam să stăm în mirosul acela infect curăţând garniturile de deşeuri şi rebuturi. saci întregi de deşeuri şi de garnituri curăţate ieşeau din încăperea în care stăteam opt ore, în frig, copii care ar fi trebuit să înveţe cu totul altceva.
    într-o zi am refuzat să ne facem „norma”. am fost reclamaţi la conducere şi de acolo la directoarea liceului. s-a lăsat cu mare scandal şi ameninţări de scăderea notei la purtare. părinţii au aflat atunci în ce condiţii petreceam noi o săptămână întreagă, una pe lună, ajutând la creşterea societăţii multilateral dezvoltate. până la urmă am rămas cu notele întregi (mare curaj au avut părinţii noştri) şi ne-au mutat la sere, la garoafe.
    ei, vezi ce amintiri ai stârnit. 🙂

    • da, sapatamanile de practica din combinat, la atelierul mecanic, apoi la biblioteca, faceam mate si ne pregateam pentru facultate. nu prea s-a lipit nimic de mine la vremea aia 🙂

  3. Cu tovarasa invatatoare am fost la intrarea/iesirea in/din mina, de atunci i-am admirat pe „ortaci”.
    Cu dirigintele am fost in fabrica de fire de matase artificiala, de atunci am inteles cat de greu le este femeilor la munca dincolo de poarta pe care o vedeam zilnic.
    Am facut practica la sortat de cartofi, atunci am inteles ca nu intotdeauna locul de munca este ceva frumos mirositor.
    Si ma bucur ca am trait vremurile acelea, pentru copii erau vremuri bune.

    • mi-ai amintit de practica la fabrica de conserve, ne-au pus sa sortam ceapa stricata. atunci am aflat ca nu iese mirosul din maini cu nimic, dar totusi am testat si zat de cafea, detegenti, am dat si cu clor, a iesit o bomba mirosind ingrozitor! 😀

  4. Eu am fost la fabrica de zahar, nu mai stiu pe unde era, eram in clasele primare dar stiu ca ni s-a dat la fiecare cate 2 kg de zahar si am fost foarteee surprinsa! Tin minte doar ca era mica si ma tot minunam cum se face atata zahar intr-un spatiu asa mic!
    Acum de cativa ani am fost pe la Murfatlar, Iancu, Pietroasa etc si am vazut cum se face vinul si sampania! Excursia asta a fost intradevar interesanta! Am vazut tot procesul de la stransul strugurilor pana la inbultelierea vinului! Urmata de degustari 🙂

  5. Am fost printr-a noua parca la fabrica de bere, si baietii au „gustat” si s-au cam inveselit!… :))
    Frumoase amintiri ai! Mie mi-ar placea si acum sa vizitez o asemenea fabrica, m-ar fascina la fel de mult!.. 😉

  6. În clasa a II-a, după ce trecusem printr-o repriză de pojar, am făcut excursie cu clasa la fabricile din judeţ. Era prima mea excursie! Nu o voi uita niciodată. Fabrica de confecţii, fabrica de zahăr, fabrica de ulei, fabrica de conserve, filatura de bumbac… Lucruri nemaipomenite pentru nişte pişpirei. La fabrica de ulei am mâncat multe seminţe de floarea soarelui şi asta ne-a plăcut.
    Cea mai frumoasă amintire o am însă de la brutăria din satul natal. Pâine ca aceea nu cred că voi mai vedea vreodată. Era o pâine mare, de 2 kg, făcută pe vatră. O mâncai goală până acasă. Erau doi brutari bătrâni (Dumnezeu să-i odihnească, că multă lume a mâncat pâine din mâinile lor!) care mă îndrăgiseră şi mă lăsau pe lângă dânşii, să văd cum muncesc la făcutul pâinii. Frumoasă lucrare, când ştii câtă lume se bucură cu adevărat de lucrul mâinilor tale. Numai ce mă gândesc şi-mi vine în minte acea mireasmă îmbătătoare de pâine proaspătă, pâine de Bărăgan! Nu degeaba i se spunea: „patria pâinii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s