Duzina de cuvinte: Senectute(VII)

Timpul isi pierde mereu semnificatia cand il imparti cu persoane dragi. Petrecerea a curs amuzant, stropita din plin cu rasete, poante, dansuri din buric, pe masa si la gramada, muzica aiuritoare si vocile incinse de veselie m-au facut sa ma simt smulsa, in sfarsit, dintr-un labirint intunecat in care-mi tocisem privirea si coatele sufletului testand o cale spre iesire.

Inainte de a pasi afara, m-am privit in oglinda, cautand curioasa o punte intre imaginea ratacita si zgribulita de raceala interioara, de acum cateva ore si chipul cu ochi care ardeau de viata, dorinte, bucuria de a putea simti si altceva decat tristete. E bine sa stai singur un timp, sa-ti cerni zgura gandurilor, sa retii ce-i bun si sa lasi sa curga ce dauneaza, insa daca nu stii sa te opresti, te instrainezi, totul se distanteaza, devine opac si greu reusesti sa mai rezonezi alaturi de altii. Nu voiam sa devin o inima rece, la flacara careia nu se  incalzeste nimeni.

Ne-am lansat direct in noaptea aflata spre final, fara sa stiu unde mergem. A lasat masina la marginea unui camp larg si dupa ce a oprit motorul, pentru o secunda m-au durut timpanele de atata  liniste. Ploaia se oprise demult si alcoolul consumat sau atmosfera atat de activa de pana atunci, m-au facut sa nu sesizez pentru moment frigul dar sa-mi doresc vag, instinctiv,  o imbratisare. Deschisese larg geamul, aerul clar patrundea cu sete, in valuri, inconjurandu-ma cu clesti reci si contrar primei senzatii de caldura, am inceput sa tremur usor. A sesizat, a ridicat geamul lasand claritatea diminetii care se anunta, sa ne bucure doar ca imagine si aroma de aer tare, iar caldura discreta m-a facut sa simt oboseala noptii pierdute ca fire de nisip in ochi. Am inchis pleoapele, punandu-mi capul pe umarul lui. M-a mangaiat  fin, ca o adiere si mi-a soptit:”Nu vrei sa vezi ce doream sa-ti arat?” As fi raspuns nu, pentru ca tare as fi atipit macar cateva minute, dar am crapat putin pleoapele exact la timp sa vad spectacolul pe care-l oferea cerul. Totul devenise aramiu, o explozie de culori imprastiate de un penel iscusit, deasupra discului rosu care se vedea deja de jumatate si  dadea campului o aura ireala. Stropii de la ploaia din ajun amplificau in mod ciudat lumina, iarba parea incrustata in mici cristale lucioase, iar linistea maretiei la care eram martori tacuti era intrerupta doar de sagetarea scurta si falfainda a aripilor vreunei pasari trezita de zorii noi surprinzatori. Totul a durat doar cateva minute, masina a demarat lent, fara sa rupa vraja momentelor magice si ne-am afundat inapoi in orasul inca adormit.

Textul face parte din Provocarile Papale, de asta data relansate sub denumirea de „Provocarea turbanului negru- Anowen”. Multumiri catre el si Psi pentru ideea salvatoare si multa inspiratie celor care doresc sa preia ideea! Scrieri asemanatoare gasiti la:

http://scorpio72.wordpress.com/2011/05/14/provocarea-turbanului-negru-in-realul-ireal/#comment-2826

http://pisica07.wordpress.com/2011/05/14/duzina-de-cuvinte/#comments

http://eclpsademart.wordpress.com/2011/05/14/duzina-de-cuvinte-sava-2/#comments

Anunțuri

12 gânduri despre „Duzina de cuvinte: Senectute(VII)

  1. Pingback: Duzina de cuvinte-In realul ireal. « Cataratorii

  2. Pingback: De vorbă cu mâţa (al unsprezecelea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse) | VERONICISME

  3. Pingback: duzina de cuvinte- alter ego « psipsina

  4. redsky, eu îţi mulţumesc pentru noul episod al senectuţii. eu am făcut doar puţină gălăgie, autorul e posesorul de turban, anowen. 😉

  5. modul interesant de a povesti te duce usor in mijlocul evenementelor, astfel incat sa simti la propriu acea senzatie de molesala la sfarsit de noapte, dar si minunatul tablou al rasaritului…

  6. Pingback: duzina de cuvinte – Sava « ECLIPSA DE MARTE

  7. boon! poezie, romantism, dans, ceva alcool – toate ingredientele. tipul asta cu ten aramiu isi cam face sperante. l-ai incitat cateva saptamani si cand o sa zica si el ca pune mana pe cireasa de pe tort, parca vad ca nu e momentul propice din luna.

    • ei, hai sa nu vedem totul in nuante atat de inchise 😀
      va pune, probabil si el mana pe vreo cireasa, dar va trebui sa mai munceasca, stii tu are gust mai bun cand o amani putin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s