Pulpa de porc impanata

Pentru ca ultima data mi-a iesit friptura prea uscata, am decis ca trebuie sa iau masuri, sa o execut intr-o alta maniera. Asadar am dat cu ochiul la zazusa si prin inca alte locuri nici eu nu mai stiu exact unde si am concluzionat ca-mi trebuie niste costita.

Am taiat dar nu complet carnea in felii, doar cat sa fac niste buzunare in partile laterale, am introdus cu „talent si indemanare” bucati de costita, catei de usturoi si din loc in loc cate o frunza de dafin. Am scaldat carnita astfel garnisita in putin ulei de masline, boia, piper, sare, vegeta, busuioc si am abandonat-o in cuptor, la foc mic, pret de cat am facut curat in baie si am dat o raita pe bloguri (sa tot fie vreo ora jumate!), pana cand costita si carnea s-au rumenit frumos. Moment in care m-am mobilizat si am cotrobait prin congelator fara prea mult spor, gasind doar niste fasole verde. Am suplinit cu niste cartofi taiati in patru, pe care i-am condimentat cu aceleasi ingrediente de mai sus, amestecandu-i nitel intr-un castron pana s-au imprastiat aromele. Am plasat fasolea verde si cartofiorii in spatiul ramas liber in jurul fripturii si am bagat la loc in cuptor, uitand de ei o vreme, cam inca vreo ora, pana cartofii au protestat la regimul fierbinte la care-i supusesem. Mirosul care s-a raspandit m-a anuntat ca e de bine, am testat un cartof cu furculita si am decretat sesiunea finalizata.

Ce a iesit puteti aprecia din pozele de mai jos. Pofta buna!

Anunțuri

20 de gânduri despre „Pulpa de porc impanata

  1. De nicaieri sau de la tine, azi m-a „mangaiat” un usor iz de costite prajite. Eu nu am gatit niciodata costite, de unde sa-mi fi venit? Daca eram in Timisoara, ma infiintam la usa ta, asa nu-mi ramane decat sa visez…
    Duminica frumoasa!

    • daca te infiintai ieri te serveam cu ceva macrou la cuptor, voi pune ce mi-a iesit undeva saptamana viitoare 😉
      azi eram in registru carnati cu ceapa verde calita si cartofiori, aveai meniu la alegere. m-am simtit inspirata we asta. de maine cred ca trec pe salate!

    • daaaaaaa, eu daca as fi in preajma ta as fi la cura de revenire din doua in doua zile 😆
      imi place stilul tau de gatit, in marea majoritate fara timpi infiniti in fata aragazului, dar cu niste efecte debusolant de apetisante!

  2. eu nu folosesc usturoi niciodată… semn de vampirism? 😆
    însă… la ce ai efectuat mătăluţă eu mai pun uneori rozmarin, mai cu seamă dacă există şi cartofi în povestea asta, iar dacă am uitată vreo rădăcină de ghimbir prin frigider (şi cam am pentru că îmi place tare mult) o aşez bucăţele prin buzunăraşe, în mare amor cu nişte coriandru.
    şi niţel vin.
    şi uite aşa ţi-am spus ce mâncăm noi astăzi. 😀

    • phiiiiii, ce bine suna! eu sunt in plin proces de acomodare a familiei cu noile arome. deja fiica-mea ma pandeste sa vada daca nu scap ceva frunze dubioase prin mancare 😀
      incet insa, vreau sa schimb stilul, ne up-gradam si noi, nu?
      am dat in mania patrunjelului verde, inverzesc tot ce prind, dar doar la mine in farfurie!

      • după ce vei folosi tot felul de ierburi şi arome, mai ales la marinare îndelungată, fiicei tale o să-i placă noul stil… 😉 sunt sigură. soţul meu privea cu mirare la cartofii cu ghimbir şi rozmarin la început, astăzi e fanul lor şi am uitat amândoi de cei prăjiţi.

      • ma plictisesc sa mananc mereu aceleasi lucruri, dar adevarul e ca din aceleasi materii prime poti face o multime de feluri de mancare, doar sa cauti nitel pe net ,ceea ce eu si fac.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s