Istoria Timisoarei: Piata Victoriei

Piata Victoriei reprezinta de departe cel mai cunoscut loc  din Timisoara avand ca extremitati Opera ntr-un capat si Catedrala Mitropolitana in partea opusa. Cautand pe net am gasit cateva amanunte interesante:

Piata Victoriei a fost conceputa la inceputul secolului XX cand zidurile vechii cetati erau in curs de demolare si datorita cresterii importantei orasului acest spatiu a fost conceput ca un urias bulevard-esplanada, impartit in doua spatii de promenada. Cel pornind de la Opera pe partea dreapta spre Catedrala era locul de plimbare al inaltei societati, bine iluminat, prevazut cu restaurante si magazine de lux. O serie de palate a caror istorie o vom cerceta cu alta ocazie, strajuiesc auster spatiul generos.

„Surogat” este denumirea partii opuse, pe stanga, aflata in directa continuare a strazii Alba Iulia, locul  destinat plimbarii pentru tineri si muncitori. Elevii aveau acces doar cu acceptul scolii iar soldatii trebuiau sa dovedeasca faptul ca sunt in permisie, pentru a se putea plimba aici. Cateva palate si pe aceasta parte,vizibil mai putin ornamentata si un numar de magazine, alaturi de un cinematograf dadeau o coloratura unicat  peisajului.

Intre cele doua spatii de promenada se afla o replica a Lupoaicei Capitoline din Roma, primita in dar  in 1926, ca o recunoastere a originei comune a celor doua popoare.

Un alt punct de atractie este Fantana cu pesti, in forma de stea cu cinci colturi, luminata feeric pe timp de noapte. Ornata generos, cu jeturi de apa racorind atmosfera incinsa a verii, constituie un punct de intalnire usor de reperat si o delimitare interesanta a distantei dintre Catedrala si Opera, un punct de conexiune intre doua edificii destinate  hranirii sufletului.

Pe vremuri cele doua cai de acces erau strabatute de doua linii de tramvai cu sensuri opuse, insa de multi ani s-a renuntat la ele, piata devenind strict pietonala, vara decorata discret cu terase cu gust, unde turistul obosit poate savura in liniste  ceva racoritor, cu banci si un loc de adunare al porumbeilor unde copiii alearga inaripatele sau le hranesc dupa inclinatia fiecaruia. Iarna locul se transforma in preajma Sarbatorilor in targ de Craciun, unde pe tarabe se rasfata imbietor alunele, fisticul prajit, colacii unguresti cu tot felul de arome si vinul fiert care coloreaza atmosfera.

Piata Victoriei constituie emblema orasului, nelipsita din nici o prezentare, o combinatie reusita de stil arhitectural cu influente austriece, ingloband intr-un tot unitar cladirile discrete,fara ornamente ale regimului trecut, fara a face nota discordanta. Palatele cu aer de doamna eleganta dar cam trecuta cu acoperisuri cu lucarne oarbe, privesc blajin oamenii grabiti sau pe cei care odihnesc pe banci, amintind ca totul e trecator, dar ca frumusetea merita mereu o clipa de admiratie.

29 thoughts on “Istoria Timisoarei: Piata Victoriei

  1. Imi pare rau ca trebuie s-o spun, dar n-am fost niciodata la Timisoara. Stiam doar ca e un oras de pe alta lume, cu alti oameni, cu alte obiceiuri- hai sa zicem ca spuneai Timisoara, spuneai civilizatie. Sper sa ajung sa vizitez si locurile acelea, candva.

  2. Pingback: provocarea turbanului negru (2) « psipsina

  3. eu mă întreb doar dacă timișorenii știu că există cineva care, deși nu este născut acolo, le iubește orașul poate mai mult decât un localnic. tare mult îți iubești tu locul în care trăiești. 🙂

    • ba sa nu-ti fie, ai fost unde ti s-a parut interesant. va veni si vremea timisoarei vreodata, este timp 🙂
      ai vazut atatea locuri despe care stii sa povestesti atat de frumos!

  4. Lupa Capitolina avem și noi, în Tîrgu Mureș! Una dintre copii, bineînțeles. În rest, suntem departe încă de frumusețea orașului tău. Avem alte atuuri. 🙂

  5. Pingback: Miercurea fără cuvinte. Interfon « Mirela Pete. Blog

  6. Frumos oras, frumoase fotografii!
    Dupa Clujul meu, cred ca Timisoara este orasul care ma atrage cel mai mult de la noi din tara. Felicitari, Anca! 🙂

  7. Frumos scris, frumos fotografiat. Cativa timisoreni am cunoscut si eu in urma cu destui ani si mi-au ramas in suflet, chiar daca nu mai stiu nimic despre ei. Viata ne scoate in cale oamenii de care avem nevoie exact la momentul potrivit, iar uneori, dupa ce acestia isi termina temele, tot viata ii duce in alte zari.
    O zi frumoasa sa ai!

    • da, asa cred si eu, unii oameni au rostul lor in viata noastra si dupa ce si-l termina, lasa locul altora.
      o zi usoara sa ai si tu, presupun ca ai inceput serviciul!

  8. Pingback: Miercurea fără cuvinte « Stropi de suflet la vedere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s