Duzina de cuvinte: Senectute(IX)

M-am trezit dintr-un somn adanc in care alunecasem fara sa simt si din care nu reuseam sa ma smulg, desi soapta lui parfumata ma gadila pe umar. Imi lasa telefonul pe perna si privind somnoroasa ecranul am remarcat cu neliniste un numar de telefon care se repeta de cateva ori. Intuitiv m-am gandit la cel pe care-l parasisem secatuita de dorinte, intr-un delir frenetic de sperante ranite, cu aripi frante si oboseala imensa de viata. Un gand emergent tasni din pacea de pana acum a mintii, stapanite de somn si exploda in realitate: daca s-a razgandit??? M-am imbracat rapid, am depus un sarut fierbinte de buzele care schitau o intrebare mica cat un repros, am mangaiat a ramas bun scrinul intunecat din palisandru, care strajuia holul, adulmecand din reflex aroma discreta si am iesit in atmosfera calma de afara. Rasul unei fete de undeva din apropiere, se rostogolea in cascade obsesiv, iar mintea mi-o simteam deja fugarita de amintirile pe care le credeam ingropate,in timp ce frica de un trecut, inca ciudat de „prezent”, a inceput sa-mi circule dureros prin vene.

Telefonul a sunat din nou, facandu-ma sa-mi simt stomacul strangandu-se dureros. Am raspuns si exact cum imi inchipuiam, era el, posesorul celor mai albastri ochi pe care-i vazusem vreodata, aducand cu nuanta de viorea delicata, inotand in roua  diminetilor de primavara. Doar ca seninatatea lor se tulburase prea des in ultimul timp si nu doream sa reiau un drum spre o destinatie dezastruoasa. L-am refuzat din nou si am sunat la firma pentru a accepta postul propus in alt oras. Asa cum o bucatica minuscula de anafura iti poate reda sperantele si increderea intr-un nou inceput( daca stii si iti doresti sa crezi ), m-am agatat de mutarea deocamdata provizorie, sa fug din nou, ca mereu in ultimul  timp, desi se pare ca fara prea mult spor. Ma simteam o lasa, abandonam un om la care incepusem sa tin, fugeam de un altul de care nu eram desprinsa complet, duplicitara si vinovata, sfasiata de dorinta de a vedea cum ar fi daca m-as trezi in fiecare dimineata cu vocea in care rasul suna a clopotei minusculi, privirea e blanda si moale ca o catifea si temandu-ma ca celalalt va veni si ma va face sa ma intorc. Doream doar sa fug…

Au mai scris respectand regula duzinei de cuvinte:

http://pisica07.wordpress.com/2011/05/28/duzina-de-cuvinte-de-ajuns/#comment-4093

http://scorpio72.wordpress.com/2011/05/28/duzina-de-cuvinte-curtezana/#comment-3075

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/05/27/pastisa-emergenta/#comment-10332

http://anaveronica.wordpress.com/2011/05/28/testul-al-treisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://eclpsademart.wordpress.com/2011/05/28/duzina-de-cuvinte-visul/#comment-2221

19 thoughts on “Duzina de cuvinte: Senectute(IX)

  1. Pingback: Testul (al treisprezecelea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse) | VERONICISME

  2. Pingback: Duzina de cuvinte-Curtezana « Cataratorii

  3. Pingback: duzina de cuvinte- de-ajuns « psipsina

  4. Pingback: duzina de cuvinte – Visul « ECLIPSA DE MARTE

  5. cum sa fugi fata de niste ochi albastri? esti si tu vreun pui de Forrest Gump? pttiiii! tre’ sa vorbim la telefon, ca vad ca cum te las oleaca, cum faci chestii nesabuite 😀

  6. Pingback: A verde crud « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s