Cum se poate rezolva o problema la masina

Ideea postului acesta mi-a venit admirand ce indemanare si prezenta de spirit are Blueriver.

A fost o vreme in care sofeream si eu, nu cu talent inascut, dar suficient cat sa nu incurc circulatia sau sa troznesc masina. Intr-o sambata am decis sa merg prin oras la ceva cumparaturi, am ajuns fara peripetii in centru, insa pe o straduta ingusta un taximetrist a inceput sa-mi dea claxoane. Mda, oarecum iritata ca nu incape de mine, mi-am „desavarsit” parcarea si dupa ce am iesit din spatiul de circulatie m-am uitat furibunda la el, sa vad ce l-a deranjat. Prin geamul deschis imi zice amabil „aveti pana!” M-au trecut transpiratiile si de jena, ca omul voia sa-mi faca un bine si eu sa-i bag surubelnita in ochi si la ideea ca eu habar n-am sa rezolv pana. Am dat niste telefoane, consortul era plecat din oras pentru urmatoarele ore, insa aveam cric, roata de rezerva si tot ce era necesar in portbagaj.

M-am uitat la manusitele mele, stiam ca piulitele de la roti sunt stranse in dusmanie, mi-am luat zambetul cuceritor si am pornit la agatarea unei victime. La o privire atenta, cativa pasi mai incolo era un casino, pustiu la ora 10 dimineata. Am intrat, la o masa erau cateva tinerele si un tip plin de muschi. Am zambit la ideea ” al meu esti!” si am demarat actiunea de invaluire cu o voce extrem de hotarata” am nevoie de un barbat!” Liniste, tipul s-a umflat cat mai avea loc in tricoul plin de testosteron si a zambit amabil. Am continuat „Am pana!” Inutil sa spun ca fetele au explodat in ras, iar musculosul m-a urmat afara sa vada cat e de grav. In 10minute mi-a rezolvat pana, mi-a pus toate catrafusele la loc si a refuzat cu indarjire banii care ma tot chinuiam sa-i bag in buzunar. I-am multumit repetat si am plecat sa-mi rezolv treburile mai departe. In drum spre casa am vulcanizat si roata, dar tot asa fara sa ma murdaresc pe maini, ca o doamna ce sunt si ca o napastuita a soartei cum ma pretind!

Acum sa nu credeti ca exploatez barbatii, dar sunt de parere ca unele treburi nu-s de mine si drept urmare sunt decisa sa platesc pentru a le rezolva. La voi cum merge, depanati tot ce-i defect sau faceti ca mine?

Anunțuri

39 de gânduri despre „Cum se poate rezolva o problema la masina

  1. Eu merg pe principiul că o treabă trebuie să o facă ăla de știe mai bine.
    Sunt lucruri considerate „de bărbați” pe care le fac, dar dacă altele nu îmi ies bine, de ce să mă bag? Chem sau fac rost de un meșter și gata.
    Uneori mai mult strici dacă te bagi. Sau nu faci nimic.
    Țevile când se sparg nu m-aș băga în viața mea să le schimb eu. Dar așa, o baterie de chiuveta, mai merge. Deși dacă aia veche, pe lângă faptul că e strânsă „dușmănos”, mai e și bine închegată de depuneri… și un bărbat mai vânjos își rupe mâna în ea… iar eu… uneori nici sticlele cu apă nu le pot desface, trebuie să le rașchetez pe margine cu cuterul. 😆

    • 😆 asta cu sticlele m-a facut sa rad. incerc sa nu fiu o neajutorata chiar tot timpul, dar unele chestii chiar nu-mi plac si le fac in sila, deci in mod clar, imi ies prost! asa ca mai bine apelez la cineva care stie ce face si am problema rezolvata. nici macar filtrele de la baterii nu le schimb/curat singura. au un filet imposibil si greu il nimeresc la loc.

      • Prea pricăjită nu sunt. Am muncit cu mâinile la viața mea, am cărat sacoșe imense de cumpărături și saci de lemne… dar asta cu strânsul și destrânsul, mă cam pune în probleme… mai ales la sticle. 😆

      • Dacă m-ar vedea mama și pe mine cum bag cuțitul și stric capacul… cred că m-ar bate. 😆 Că ea păstrează fiecare borcan intact cu tot cu capac pentru reutilizări. 😀

  2. am fost ferita , cum s-ar zice de pene pana acum. In schimb nu m-am impacat niciodata bine cu pompele de carburant. D’aia cand alimentez merg la o benzinarie ai carei angajati model , atunci cand vad o tipa la volan ( nu conteaza ca e insotita sau nu , tanara sau batrana sau cum o fi) apar imediat si-si ofera serviciile. Buna politica am zis eu si-i apreciez pentru asta. In rest , daca n-am incotro , ma duc foarte decisa si spun – am nevoie de asistenta la pompa – (ma umfla si pe mine rasul uneori dar asta e , nu ma impac cu ele , mai bine fac o pana) 🙂

    • haide mai, asta e chiar simplu. trebuie doar sa desurubezi capacul, sa pui furtunul..si sa apesi pe clapa…se opreste automat cand faci plinul…sau cand apesi tu din nou pe clapa.

    • a, nici cu astea nu ma descurcam prea grozav! nici nu stiu cum se manevreaza pistolul ala desi m-am uitat de cateva ori cum fac altii. cred ca nu ma intereseaza 😀
      vorba ta, apelam la un baiat simpatic de acolo si-l „omeneam” cu ceva. astfel era toata lumea multumita.

  3. Acum sa nu credeti ca ma apuc sa repar si masini de spalat, televizoare sau mai stiu eu ce… dar o roata de rezerva as fi putut sa pun, nu de alta, dar n-as fi avut incredere intr-un strain neautorizat sa faca asta… daca nu-ti strangea bine suruburile alea si te trezeai ca-ti scapa roata in mers? 🙂

    • daca o strangeam eu avea mai mari sanse sa ma depaseasca roata in timpul mersului. la ce muschi de gaina de aprozar am, nici n-ar fi fost de mirare 😀
      l-am supravegheat atent si l-am vazut cand s-a incordat sa stranga corespunzator suruburile!
      ah! si bine ai venit, desi eu am senzatia ca te citesc de mai demult!

  4. Felicitari!Poate ca acasa ai fi facut manevrele respective,dar pe strada nu aveai nici tinuta,nici dispozitia pentru asa ceva.
    Iar in ce priveste pompa de benzina – Irenadaiana -,la cit costa benzina,n-am chef sa ma murdaresc pe miini,n-au decit sa ma serveasca.

  5. io cer ajutor. nush nene, egalitate, egalitate, da’ recunosc cinstit ca nu am atata forta in brate incat sa schimb o roata. sunt mica, pricajita (right!) si amarata. deci am nevoie de ajutor 😀

  6. Pingback: Ofer casă contra umilinţă şi înfometare « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  7. Eu nu vreau sa iau nimanui piinea de la gura. Daca sunt bolnav, ma duc la doctor, daca vreau rosii, ma duc la piata, daca am pana, chem mecanicul, iar daca mi-e foame imi gatesc singur ca pe sotie n-am reusit s-o conving ca-i specialitatea ei 😆 Poate dac-as plati-o….

  8. sunt de aceeaşi părere cu papa. dacă vreau să mă tund nu pun foarfeca în păr şi dacă mi se căşună de o rochie nouă nu scot tipare din reviste… însă când e vorba de a cere ajutorul neprecupeţit al bărbaţilor, uneori e bine de ştiut tehnica fluturatului din gene…. e folositoare. 🙂

  9. Da, din păcate „cavalerismul” a cam dispărut. Când văd câţi bărbaţi se îngrămădesc pe o uşă, fără să dea întâietate unei doamne/domnişoare… pe care sunt gata să o răstoarne, numai să intre ei primii! Iar de dat o mână de ajutor…uneori mai bine rezolvi treaba singur (-ă) decât să dai peste cine ştie ce mitocan de a cărui „amabilitate” mai bine te lipseşti. Noroc că sunt şi excepţii plăcute. Iar cei ce ştiu să fie săritori şi politicoşi, nu fac asta pentru…”medalii” sau „monumente”, ci pentru că aşa este frumos şi firesc!

    PS. Aşa avea o mică observaţie de făcut: depinde de doamne – mame de băieţi – să ştie să-i educe în spiritul cavalerismului! E mare lucru să facă asta!

  10. Pingback: Miroase a melci, a ciocolata si castani « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  11. Stiu absolut totul despre o masina, dar nu pun mana. Nu vreau si nu pot sa stau aplecata in unghiul ala din care poti trebalui la motor.
    Dar, daca e sa ma ajute cineva, ii fac capul calendar, cat trancanesc langa el. Il satur de indicatii pretioase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s