Poveste din trecut- Mausoleul din Bobda

La sugestia unui prieten, am cedat ispitei unei excursii scurte la biserica din Bobda, care se zareste ca o umbra cu farmec desuet din strada principala care strabate comuna, ducandu-te cu gandul la aspectului grandios de alta data. Am dat ocol cat mi-a permis spatiul bine inchis privirilor, in care vegetatia s-a dezvoltat fara limite, luxuriant, iar salcamii imbraca prietenos ceea ce timpul si lipsa respectului au deteriorat ireversibil.

Din vorba in vorba, oamenii foarte prietenosi ai locului ne-au istorisit povestea aproape uitata a familiei baronului Gyula Csavossy, un grof bogat, care detinea cea mai mare parte a satului si un castel cu 42 camere decorate somptuos, cu parcuri de trandafiri, alei umbroase, acareturi intinse si herghelii de cai valorosi. Baronul a construit un mausoleu-biserica de azi- asemeni  basilicii din orasul Esztergom, din Ungaria. Vitraliile au fost realizate la Munchen, de un mester care lucra pentru Curtea Imperiala, iar clopotele au fost aduse de la Viena. Baronul s-a stins din viata in 1911, la 8 luni dupa moartea sotiei, a fost imbalsamat si depus intr-un sicriu de sticla, alaturi de baroana si ceilalti membri ai familiei, inmormantati in sicrie din metal. Lespezile mormintelor erau realizate din marmura neagra.

Peste ani, cand mormintele au fost profanate, martorii oculari aveau sa constate cu spaima si uimire ca baronul se conservase perfect ca si cum ar fi murit cu o zi inainte. Din pacate dorinta de inavutire a primarului de atunci , a dus la fortarea mormantului si deteriorarea ramasitelor. La fel s-a intamplat si cu celelalte morminte, oasele raposatilor zacand rasfirate o buna perioada de vreme, pe pavajul in tabla de sah alb/negru al bisericii, pana cand au fost stranse si ingropate crestineste din nou, in cimitirul obisnuit al comunei, fara placile de marmura si onorurile care li s-ar fi cuvenit.

In ceea ce priveste biserica, covorul rosu deosebit lung si gros de o palma a fost furat intr-o noapte, locul lui fiind luat de gunoiul pe care-l fac porumbeii care si-au facut adapost in acoperisul spart. Orga de la etaj i-a surprins pe hoti datorita greutatii ei, acestia scapand-o din maini si distrugand-o, iar clopotele au ramas pe loc doar pentru ca nu au putut fi scoase din piroanele care le sustin. Totul a fost furat, icoane, picturi, manere, ornamente, n-au mai ramas decat zidurile triste si o maretie in ruina care inca domina imprejurimile, in vreme ce oamenii  trec indiferenti. Se pare ca au existat tentative de renovare a bisericii, cu bani stransi din Germania, insa dupa inaltarea schelelor care au tinut de urat bisericii vreo 2ani, nu s-a demarat nimic. Banii probabil au luat alte cai, iar nemtii dezamagiti au renuntat sa ne mai ajute. O initiativa a studentilor de a readuce in atentia lumii mausoleul n-a avut mai mult succes.

In ceea ce priveste castelul descendentii baronului au intrat in datorii si au fost nevoiti sa vanda toate bunurile, pana si zidurile, fiecare caramida fiind evaluata, astfel incat din realizarile baronului Csavossy n-a mai ramas aproape nimic. Este trist sa concluzionezi ca tot ce un om deosebit a creat pentru bucuria altora, a fost distrus aproape complet, iremediabil de rautatea, hotia sau indiferenta urmasilor.

La final doamna, care si-a rupt din timpul sau sa ne povesteasca amanunte fascinante, ne-a promis ca daca mai avem drum ne cauta si cateva poze, ca sa putem vizualiza splendoarea de alta data a bisericii, care cu greu se mai intrevede acum printre salcamii, gaurile din acoperis, turla stramba si vitraliile oarbe. Am plecat cu senzatii amestecate, de bucurie pentru o asa  poveste fascinanta si tristete pentru ruinele de acum.

OFF TOPIC: Dragii mosului, din cauza de concert la Bucuresti, astazi si maine nu voi fi pe aici. Imi cer scuze anticipat celor care vor astepta nitel la moderare si celor carora le voi raspunde cu intarziere. Sa ne „revedem” cu bine!