Alergand dupa eclipsa

Am aflat si eu de eclipsa, da  mirare mare!  noroc ca am prieteni care ma informeaza si in acest mod raman in rand cu lumea! Asadar, inarmata cu scula din dotare ies din casa cu privirea in cautarea lunii. In dreptul blocurilor nu, ce fain au inverzit pomii astia, complet chiar! de nu se vede petec de cer… aha, nici de aici, ia uite spre parc parca s-a mai degajat terenul. Dar luna unde ar trebui sa fie? Deja ma luasera vecinii, bagatori de seama, la ochi, dar i-am ignorat superior, aveam treaba! La o deschidere dintre doua case nitel mai sus de linia orizontului o zaresc. Era usor mancata dintr-o parte, umbrita vag si tare frumoasa. Dau sa fac o poza, intra firele de curent in cadru, casele, iar luna e ceva infinitezimal, confundandu-se cu lampile de pe strada care incepeau sa se aprinda. Vad ca parcul se golise si ma urc curajoasa pe tobogan, cascand bine ochii sa nu-mi prind slapii in treptele inguste. Reusesc sa escaladez postamentul, ma fixez, zoom-uiesc oarecum si iese ceva acceptabil.

Ma declar multumita si revin afara dupa vreo jumatate de ora, arzand de nerabdare sa surprind fenomenul in desfasurare. Mda, incerc o alta abordare dinspre liniile de tren, unde constat ca blocurile si arborii luxurianti fac imposibila orice tentativa. O iau pe o straduta in jos unde e un teren de rugby, proaspat imprejmuit. Ma gandeam eu sa pun camera pe gard. Ha, ha, gardul era inaltat durabil, spre 1.80m, pozitionam eu camera dar cu mainile intinse la maxim de nu vedeam nimic sa pozez. Bunghesc un greiere, ma crispez toata sa nu fuga, ii bag cateva blituri in ochi si cand ma uit mai bine, vad ca avea doar un picior, deci de aia am reusit sa-l imortalizez cu viteza melcului turbat, ca era invalid!

Revin la eclipsa, evoluase frumos, era mai in umbra, cu o culoare vag aramie. Ma bag pe langa garduri, prin buruieni, sa caut un unghi sa nu prind becurile de pe strada, sa stea fixa camera, apas butonul si …iese nimic! Ca luna nu are lumina proprie, iar blitul meu nu ajunge pana la ea. Am facut cateva poze cu ecran negru in care daca ai vederea buna se vede pe undeva o carpitura care seamana cumva cu luna, dupa ce m-am furisat ca un hot pe langa garduri si prin tufe. Trebuie talent si pentru astea, nu poate oricine!

Asadar, m-am intors pleostita in casa, dar satisfacuta totusi ca am incercat si pana la urma, am vazut-o cu ochiul liber, chiar daca n-am reusit s-o imortalizez.

Si acum, in speranta ca v-am amuzat, va anunt ca imi iau o pauza de vreo 2 saptamani, timp in care am sa va rog sa nu va suparati daca veti adasta la moderare, imi doresc concediu placut, iar voua numai bine, sa ne regasim sanatosi si plini de voie buna!

46 thoughts on “Alergand dupa eclipsa

  1. oho, lasa ca nu-s deloc rele primele doua poze! 🙂 As fi vrut si eu sa prind asa ceva, sau macar sa vad dar cind nu sunt pomi, fire de telegraf si alte balarii … sunt NORI!!
    Concediu placut!

  2. aha, simteam eu ca pregatesti ceva, ca prea n-ai mai dat un semn de viata!
    Te pup dulce si-ti doresc un concediu frumos! Sper ca ti-ai lasat cateva zile si pentru luna august…. 😛

  3. muama, ce misto! la noi s-a vazut un sparc de 5 minute dupa care pa :(. pusai pe pagina de feisbuk, pentru cine e curios. altfel, distreaza-te la maxim, te asteptam ca si cand. cu povesti, desigur! ti pup!

  4. Ha, ha, ce peripeţii! Iar tu le descrii cu atâta haz, aşa cum ai mai făcut-o şi în alte dăţi. Îţi doresc o vacanţă frumoasă, alături de cei dragi şi…aşteptăm jurnalul de călătorie, cu alte peripeţii frumoase! 🙂

  5. Ma crezi ca, in seara aia, nici n-am stiut ca va fi eclopsa?… Am vazut luna, mare si portocalie, foarte putin umbrita in stanga, jos, si intrebam un prieten pe mess, daca a vazut ce frumoasa este luna… n-o vedea ca era in Bucuresti si era nor… o ora mai tarziu, a postat cineva pe facebook, poze cu luna si asa am aflat ca este eclipsa 🙂
    Alataieri seara si aseara, luna era foarte frumoasa: mare, rotunda si portocalie… Am avantajul de a sta cu fata spre rasarit, astfel incat vad luna si soarele cum rasar 🙂

  6. :)) m-am amuzat! la noi a fost nor… nici urma de luna portocalie!
    Concediu placut, relaxare totala, sanatate, veselie si sa te întorci cu fotografii frumoase!
    1000 de pupici (portia pentru 2 saptamâni) 😉

  7. Deci, nu măiestria ta e de vină, adică, mai exact, lipsa ei, cum dai a se înțelege, ci aparatura e cea care te-a trădat. Oricum, ai depus strădanii ca un adevărat paparazzo profi! Eu ce să zic, că am dormit tot timpul…
    Vacanță plăcută și la bună revedere! 🙂

  8. Pingback: Ce poţi dărui? « Gabriela Elena

  9. aha! deci ti-ai revenit din concediul profund in care ai fost cufundata. inca putin si credeam ca te-au deconectat. bine c-ai reaparut!

    • am si prestat jumate de saptamana lucratoare, am vizionat duzina, nu mi s-a parut grea… insa creierul meu inca patineaza pe valuri, in dulcea leganare a marii 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s