Putin din calitatile grecilor

Doamna la care am poposit, detine o vila cu mai multe camere, dar in afara de „dobro, alles gut?” nu articula nimic de circulatie mai larga si nici n-am prea vazut-o cat am stat pe acolo. In schimb ne-am imprietenit cu doamna din casa de alaturi, a carei engleza si curtoazie m-a uimit. Printre altele mi-a spus ca dupa rasul pe care-l aude mereu de la mine (na, ca iar mi-am dat in petec!) crede ca am un suflet bun. Mda, m-am muiat ca untul la soare si am asteptat sa vad ce-mi cere mai departe. Surprinzator, fusese doar amabila si atat!

La fel de surprizatoare mi s-au parut vanzatoarele lor de pe la magazinele de haine, posete, acareturi de tot felul, care dupa ce scoteau jumate de magazin sa te lase sa-ti alegi, probezi, strambi din nas, nu-si pierdeau zambetul daca ziceai ca doar te uiti sau nu-ti convenea nimic pana la final. Dimpotriva, iti urau „o seara bun!a” cu toata bunavointa pe care o aveau. Chiar si romancele angajate la astfel de magazine, aveau aceeasi atitudine, fara dat ochii peste cap si strans din dinti de parca le strang chilotii. Deci se poate!

La taverna la care am fost atrasi, inca din strada, de un roman tare simpatic, care ne-a explicat pe larg ce sunt diferitele denumiri in greaca, cand l-am intrebat daca mujdeiul extra se taxeaza  a facut un gest gen ” aiurea, nici nu se pune problema!” E drept ca fluenta publicului mancator era destul de scazuta, dar totusi! Dupa ce am „ras” tot ce am comandat, ne-au adus niste budincute mici din partea casei, ca desert. Nu era mare lucru, insa gestul ne-a uimit in asa hal, ca ne venea sa le dam inapoi. Mda, din pacate nu suntem obisnuiti sa fim tratati cu amabilitate si sa ni se ofere ceva in plus, doar ca sa ne motiveze sa revenim. Am ramas cu o impresie extrem de favorabila si chiar mi-a facut placere sa-i las ceva omului amabil care ne-a servit.

La o alta taverna unde am servit pranzul dupa ce am coborat de la Meteora, am ramas uimita de rapiditatea cu care ne-au alimentat pe toti, un autocar intreg cu etaj. In 10minute mancam cu totii! Un sistem bine pus la punct cu un  lift care cobora carneala, erau trei optiuni de carne si vreo trei de garnituri. Am plimbat tava, am ales ce doresc si am mancat in timp scurt, pe o terasa larga umbrita.

Peste tot, in agentiile de turism, magazine, taverne, exista cel putin un vorbitor de limba romana, dornic sa-ti expuna tot ce are si sa te convinga la modul politicos de varianta oferita. Vanzatorii ambulanti de pe plaja circula continuu, insa nu sunt insistenti si tot la fel, poti sa probezi, sa te targui si daca nu-ti convine sa nu cumperi nimic, fara sa se vada dezaprobarea sau lehamitea pe fata lor. Evident, firesc ar fi daca nu te intereseaza marfa, sa nu-i deranjezi degeaba.

O remarca a unei vanzatoare de fistic, alune, susan si alte deliciosenii, care oferea sa gusti gratuit mostre din ce vindea m-a facut sa zambesc/oftez amar, adresandu-se unei romance: ” ce tot intrebi ce-i asta, ca doar vii in fiecare seara !” Cum spuneam, uneori e greu sa faci diferenta intre oferta generoasa a comerciantilor care-ti ofera sa testezi, (cand vrei sa cumperi!) si dorinta de a profita cat mai mult fara sa platesti.

Oriunde am mers mi s-a dat restul pana la ultimul cent, nimeni nu mi-a rotunjit in plus sau sa-mi dea chibrite sau guma, ca nu are rest. Toti aveau monede de toate felurile si din cauza comoditatii mele de a numara „mititei” sa le dau, la un moment dat facusem muschi carand portofelul. Am dat tot maruntul la un magazin, luand un produs pe o spinare de monede. Vanzatorul a luat banii indiferent si a trecut la urmatorul client.

Acestea sunt doar cateva mostre care arata de ce eu, ca romanca, aleg sa plec la greci, ca sa fiu tratata omeneste, fara sa conteze nivelul meu social sau financiar, toti clientii sunt la fel. Raman sa visez ca poate candva ne vom schimba si noi atitudinea sau vom migra acolo unde ne incadram mai bine!

35 thoughts on “Putin din calitatile grecilor

  1. agapi mou, şi încă nu ai fost pe unde românii nu prea ajung! 🙂 acolo ai să auzi întotdeauna „efharisto”, acolo te vor saluta cu „yassas” şi în tavernele lor se mănâncă cu adevărat greceşte. te vor întreba întotdeauna de unde eşti, bucuroşi de turişti şi te vor ademeni cu pastitio, cu avgolemono si kondosvouli, cu teribilul şi aromatul behri meze, iar tzatziki are un gust aparte, special . păcat că ai ratat salonicul, dar la cum povesteşti, se pare că vei mai merge acolo şi abia aştept să povesteşti cum este grecia văzută dintre ei ori spectaculoasa grecie din insule. recomandare: zona volos şi insula skiatos, napflio şi insulele din apropiere (napflio este special), vestul greciei şi ioanina, oraşul argintarilor şi da… insule, insule, insule… abia aştept să citesc ce vei scrie atunci. 😀
    cât despre desertul, aperitivul şi băutura din partea casei, este ceva normal pentru ei, un semn de mulţumire. parakalo? 🙂
    să nu crezi că ştiu greceşte, am furat şi eu puţin de la ei numai…

    • efharisto si parakalo am invatat si eu, ca le-am auzit des. suna tare bine, sanatosi sa fim, ca grecia nu se muta de acolo! sa nu-ti spun ca am visat asta noapte ca plecam iar 😆

    • Multe lucruri pe care le-am văzut pentru prima oară la ei au fost și la noi. Cu mult, mult timp în urmă… înainte de cel de-al doilea război mondial. La noi, importanța unui „mulțumesc” a fost uitată. La fel s-a întâmplat cu tot ceea ce ține de recunoștință. Tatălui meu îi place mult să povestească, de la el am aflat multe lucruri care sunt scoase din manualul de istorie. Și are ce să povestescă… s-a născut în 1927.
      Dacă te interesează cum se fac anumite mâncăruri cu specific grecesc, spune-mi.

      • bine ai venit, monica!
        ma intereseaza cam orice, sunt o curioasa din fire si niciodata nu pot spune ca stiu destul intr-un domeniu sau altul.
        sunt convinsa ca e o incantare sa-l asculti!

  2. pacat ca nici ei nu stiu sa isi gestioneze finantele cum trebuie. desi, pe de alta parte, eu banuiesc si alte codite ascunse sub criza asta. da’ sa trecem peste asta si sa revenim la capitolul servicii: ce pierd ei pe de o parte, castiga inzecit iata din turism si amabilitate. numai la romani nu a invatat inca lucratorul din turism/alimentatie ca nu el e regele, ci clientul. ma rog, cam pe nicaieri comerciantii romani nu au aflat cine le da banul. oare sa fie si pentru ca romanii au cumparat berbeceste de unde s-a nimerit, de parca ar fi fost inca pe vremea lu ceasca atunci cand aprozarista era stapana cartierului :D? nush, da’ ar trebui sa le faca cineva niste cursuri. niste greci, cel mai bine 🙂

    • e greu de crezut ca ne-am putea schimba traind aici, in alta tara da, dar aici…nu prea cred. toti sunt atat de mandri de ceea ce sunt, ca nici macar nu-si pun problema ca e loc de mai bine.

    • hm… capra vecinului…
      Una dintre hibele internaționale este lipsa unei educații financiare sănătoase. Ori asta presupune, cel puțin la noi, existența unor afaceri de mulți ani vechime. Pe de altă parte, au și ei niște probleme, mai direct spus sunt cele legate de ego. Trăiesc într-un trecut vechi de 2000 de ani, de pe vremea când țara lor „era cineva” în lume.
      Cine câștigă cu adevărat e altcineva… statul. Aceleași legi economice, taxe și impozite, sunt aceleași ca și la noi. Afacerile se fac CU oameni și PENTRU oameni. Am învățat asta pe propria mea piele.
      Da, e o idee bună predarea unor cursuri din partea unor oameni cu ceva experiență. Deocamdată însă, la noi încă se mai merge pe mentalitatea „ai carte, ai parte”. Experiența? Cine are nevoie de așa ceva? Doar cei care se trezesc…

  3. Recomand cu caldura Grecia, dar nu partea cu plaja. Eu am stat in Salonic. Civilizatie, bun simt si lume relaxata. Multi tineri, multa distractie, mancare buna, mi-a placut maxim.
    Acum ca e vara, primesti la masa o apa plata rece inainte sa comanzi ceva. Cafeaua e insotita de biscuite, berea de chipsuri, te saluta lumea pe strada din senin, vanzatoarele sunt super amabile.
    Recomand o masina mica, nu prea sunt locuri de parcare. Recomand sa invavati macar 2-3 fraze cu referire la directiile de mers si un gps.
    Recomand cu caldura Grecia, dar nu partea cu plaja…

  4. Frumoase impresii! Să nu uităm că civilizaţia europeană îşi trage rădăcinile din vechea Eladă. Chiar dacă grecii de azi nu mai sunt la înălţimea strămoşilor lor, tot avem multe de învăţat de la ei.
    Îmi pare rău de un lucru: atâta ne mai umflăm în pene că suntem un popor primitor şi ospitalier, dar nu e chiar aşa. Lecţia amabilităţii, a bunului simţ, a ospitalităţii adevărate, nu o stăpânim aşa cum ne-ar plăcea să credem. Şi nici nu luăm aminte la cei care ne arată cum ar trebui să o facem. Poate tocmai în aceste aspecte vedem influenţa nefastă a anilor de comunism, care mult au mai stricat în mentalităţile şi obiceiurile acestui neam.
    Dragă Red, mai aştept şi alte impresii din călătoria ta! Îţi doresc un week-end frumos! 🙂

  5. Pingback: Gazeta de perete – săptămîna # 27 | coolnewz about hot thingz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s