Distractie pe furate

Am decis intr-una din zile, sa vizitam dinspre mare hotelurile de 5stele, cu piscine incantatoare si peisaje scutite de vantul suparat care transforma nisipul in aschii care intepau la fiecare suflare. Noi ne-am trezit mai iute decat locatarii rezidentelor luxoase, asa ca am fost cam singuri, doar noi si cativa chelneri care pregateau micul dejun. Am admirat cu nesat piscinele albastre cu coloane suple si podulete cochete, cu palmieri care se oglindeau cocheti in apa si sezlonguri aruncate lejer pe gresia in culoare nisipie. Aleile pavate elegant cu piatra alba  erau marginite de tufe bogate de levantica, ce in arsita soarelui si a vantului crescusera viguroase, dar isi rezervau mirosul pentru serile mai racoroase. Apartamente cochete cu terase micute si gazon perfect delimitat, creau o atmosfera romantica. Am pasit silentios pe aleile ce faceau legatura intre piscine, incercand sa nu facem nota discordanta cu cei cativa autohtoni cazati acolo si care se parjoleau la soare si ne-am scufundat in apa. Am inotat cu extaz pe sub poduri, cu oarecare frica in zonele adanci si am revenit intr-o piscina a carei forma de bob de fasole era traversata de un pod vopsit visiniu inchis ce contrasta cu apa azurie si se asorta cu gresia de o nuanta mai palida. Vazand ca nu se agata nimeni de noi, ne-am mai balacit o vreme plutind lenes pe apa ce imprumutase culoarea cerului , pana ne-a cuprins frigul, ne-am intins ca balenele la soare direct pepardoseala care inmagazinase suficienta caldura ca sa ne impiedice sa mai tremuram si apoi am plecat acolo unde ne era locul, pe plaja batuta de vant, intinsa, pe alocuri cu baldachine ce tineau umbra, acum stranse, pentru a nu fi rupte de vant. Am admirat nemarginirea marii, abia valurite, in pofida vantului neobosit si pustie din cauza temperaturii usor scazute dupa furtuna din ajun. Ne-am intins pe barca unui pescar, infasurati in prosoape incercand ca ignoram vantul care aducea insinuant nisipul si ne biciuia cu indarjire. N-am rezistat prea mult, cu trupul obosit de vant, soare, apa, ne-am retras la umbra pentru orele pranzului, constatand cu bucurie spre seara ca marea se incalzise si vantul disparuse, tocmai bine pentru o baie prelungita leganata de vise, imbratisata de intinderea verzuie si respirand odata cu ea. V-am spus ca ador marea, nu?

Anunțuri

20 de gânduri despre „Distractie pe furate

  1. Si eu iubesc marea… atat de mult, incat, la 19 ani, am fugit la Constanta, ca sa dau examen la Institutul de Marina. Nu primeau fete pe vremea aceea, asa ca… am ratat o cariera de marinar. Atunci, o doream, acum… o admir doar! Din pacate, anul asta, din cauza mainii rupte, nu prea m-am balacit in mare, dar si asa, ii sunt recunoscatoare pentru caldura cu care m-a primti! 🙂

  2. Se vede că o adori.
    Vorbești despre ea ca un bărbat despre iubita lui.
    Și mie-mi place, dar, din păcate, am alergie la nu știu ce component al apei ei, așa că, după o partidă de înot de nici 15 minute, brațele mele arată ca urzicate. Îmi trece și greu. Mi-a trebuit aproape o jumătate de zi să-mi revin la nomral.

    • vai, saraca de tine, ce cumplit trebuie sa fie!
      incepe sa nu-mi mai frica asa de tare de apa, ceea ce e o mare realizare. culmea e ca doar la mare fac progrese si apoi perfectionez acasa in apa dulce 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s