Cum ne cazam cu forta la altii?

Cu siguranta, toti avem rude sau prieteni pe care ii calcam mai des sau mai rar, dupa gradul de apropiere si toleranta pe care o avem fiecare. Intrebarea e cum ne dotam cand facem o asemenea vizita?

1. Daca neamul ce urmeaza a fi vizitat e instarit, mergem cu mana in gura; daca au rude sa sufere! Facem prapad „stil-termita” si dupa ce plecam ii criticam ca nu ne-au pus la dispozitie whisky-ul ala fin pe care l-am zarit fugitiv in bar si vinul  plin de paianjeni din beci. Adica ce? Venirea noastra nu-i un prilej destul de bun sa faca praf toate proviziile?

2. Daca respectivele gazde nu ne-au mai vazut de mult, venim cu intariri: luam cu noi tot ce-i viu din casa, copilul, soacra (daca mai misca, altfel e complet inutila!), sotul-doar daca mananca mult si ca dupa foamete!, eventualele animalute de companie, de preferinta cele care fac galagie si mizerie, sa simta oamenii ca au musafiri!

3. Copiii de varsta prescolara prezinta un bonus de invidiat! Cu cat se agata de orice se poate sparge, trag, misuna, urla, varsa lichidele colorate care pateaza, umbla peste tot, mai ales cu obiectele rare, de colectie, ale gazdei, sunt mai apreciati. Da-i incolo de snobi, sa vada si ei cum e sa cresti copil fara bona! Tot la bonus intra si fumatul in casele de nefumatori. Chiar daca gazda aproba pufaitul in casa, cu jumatate de gura, te faci ca nu observi si sudezi cateva, ca doar ce-ai mancat, n-o avea sufletul sa te scoata afara, e doar putin fum!

4. Daca cei vizitati au spatiu restrans, cum ar fi: traiesc patru persoane in doua camere, nu conteaza! Noi ne-am programat excursia si cu siguranta ca ei ar fi tare nenorociti daca nu le-am face „placerea” sa ii inghesuim macar cateva nopti, sa dormim cel putin cinci de-a curmezisul unui pat de doi sau pe jos aliniati ca azilantii (dorm aia prin statii de metrou, la noi e lux!)

5. Problema cea mai spinoasa abia acum apare: stam prost cu banii, abia avem  de transport asa ca in mod firesc, mergem sa mancam la rude, chiar daca nu aducem nimic in papornita! Intre rude se permite si daca ne aducem bine aminte, ei ne-au invitat o data, nici noi nu mai stim cand si daca era de complezenta. Data viitoare daca nu au chef de musafiri, sa faca bine sa nu mai lanseze invitatii, doar asa ca sa dea bine la neamuri!

6. Cand avem chef de excursii intr-un oras unde cunoastem doar niste fosti colegi de scoala, pe care nu i-am mai intrebat de mult timp ce mai fac si nici nu stim cum o mai duc, ii salutam de messenger (dea D-zeu sanatate cui a inventat mijlocul asta de comunicare!), ii intrebam printre altele ce fac in weekend si apoi ii anuntam senini ca venim!!! Si ce daca se dau ocupati, orasul e mic si norocosi cum suntem e sansa mare sa-i intalnim prin centru, tocmai la timp ca sa ne auto-invitam peste noapte. Doar nu vor avea lipsa de bun simt sa ne refuze, simpla noastra prezenta e un cadou in sine!

In speranta ca v-am dat cateva idei utile privitoare la gestionarea cu succes a un anumit tip de ruda sau „prieten” va urez sa NU aveti parte de amuzamente ca si cele de mai sus!

28 thoughts on “Cum ne cazam cu forta la altii?

  1. Cam extreme toate situatiile descrise de tine aici!… Dupa naduf, tind sa cred ca ai patit-o chiar tu!…
    Daca-i asa, ce poti sa zici decat ca… bine c-au plecat!!… 🙂 Si sa le dai de inteles ca o „data vitoare” nu va mai exista!… :)))

  2. De aceea stii cum e?
    E oras universitar mai vin pe la scoli,ba la doctori,un vernisaj mic,o conferinta,aeroport,ba o pregatire pentru mers spre alte meleaguri.Norocul tau!
    Mai stim…

  3. Ha, ha! Tare de tot! Să tot faci „vizite” de-astea. Eu am avut odată parte de o vizită inopinată a unui fost coleg de facultate care, a venit cu încă 5 membri ai familiei! Au dormit şi pe jos, că nu aveam unde să-i „cazez” şi erau veniţi şi de departe. Una peste alta, ne-am distrat pe seama situaţiei 😀 Bine că nu aveau şi căţel!

  4. Idei de criza sau idei de romani? Oricum ar fi trebuie privita partea buna a lucrurilor – distractia conteaza:)))
    Salutari cu bine!

    P.S. maine ma gandeam sa fiu prin Timisoara cu o gasca de prieteni. Nu cunostem pe nimeni acolo, noroc de tine. Cred ca ne-am scos, nu?:))
    Fii linistita, nu suntem multi.

  5. Aoleu, pe mine aia cu fumatul nu ma prinde. Oricat ar fi de „nepolitocos” din partea mea, si Papa de-ar veni, cand vine vorba de tigara, eu il poftesc afara. La mine nu se fumeaza si pa! 🙂

  6. Imi trezesti amintiri. Toata vara aveam parte de musafiri. Cazarea si masa gratuite ba vroiau si plimbati si distrati.
    Asa ca, din experienta, mai adaug copil mic lasat fara pampers prin casa de a spalat mama covoarele pana i-a luat ea pampersi sa ii puna la plod si disparut bijuterii din aur, ca probabil principiul era :”Ce-i al tau e si al meu”.
    Si mie mi se intampla sa am toate sertarele scotocite si obiecte disparute…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s