Gandire defecta, neinformare, lipsa valorii… sau ce?

Am auzit usa deschizandu-se, mi-am desprins privirea de pe ecranul computerului, dorind sa intampin cu un zambet clientul. Era un baiat tanar, in jur de 20ani cu un parfum in mana. Mi-a spus din start si fara rusine ca-i furat din Viena si ca-l da ieftin ca  are nevoie de bani. Ne-am asternut la vorba si din una in alta mi-a zis ca nu se teme ca-l prind cei pe care-i fura. In afara de-o bataie buna, nu pateste nimic. A furat si in tara si l-au prins. Il tin putin si-i dau drumul , pentru ca nu fura mult. Povestea cu glas domol, ca si cum mi-ar fi vandut pontul si mie, pentru ca am privire simpatica. Mi-a povestit ca fura la comanda sa-i spun ce vreau si in cateva zile 3-4, e inapoi cu produsul cerut. Ca nu fura de la cei care nu au, ci de la cei care au foarte mult. L-am intrebat de unde stie el asta? Uite, m-am dat pe mine de ex, vand aici,  dar nu-i magazinul meu, iau salar pentru asta, daca ma furi pe mine, pun din salar. A ramas o clipa scurta pe ganduri si m-a intrebat ce sa faca? El a facut bani frumosi in ultimii 4ani  si-a cumparat apartament din banii obtinuti prin furt. Imi zice meditativ” in cat timp as fi strans eu din bani cinstiti sa-mi cumpar o locuinta?”. Aproape lipsita de argumente, chestia cu „e rau” si „nu-i corect” era clar ca nu mergeau in cazul asta, am trecut la intelepciunea populara: „stii ca de obicei, ce vine fara munca, tot asa se si duce”. M-a aprobat senin, dar parea ca desi imi da dreptate, calea lui e deja hotarata si daca va ramane fara nimic, tot asta va face. Prietenii lui, sotia, toti furau, a zis ca au incercat sa-si gaseasca ceva de lucru aici, a mentionat un salar modic, ce nu i s-a parut prea mic, insa a spus ca fara cunostinte e greu sa gasesti ceva. Parerea mea era ca nici nu se omorase cu scoala la viata lui, desi cunostea destul de bine marcile si aspectul parfumurilor(sic!).

Din pacate eu cred ca astfel de oameni sunt pierduti definitiv. Nu le e teama ca pot fi prinsi, se mentin la pragul de jos furand putin, rezista la batai si castiga repede sume de bani pentru care altii asteapta luni intregi. Care e sansa sa-i explici unui astfel de om ca nu e corect si nici bine, ceea ce face? Ca la randul lui nu i-ar placea sa fie furat? Si ca daca altii au mai mult, muncit sau furat, nu e dreptul lui sa ia de la ei? Sa fie doar lipsa locurilor de munca si criza sau e vorba aici de conceptie de viata, de rabdare si dozarea eforturilor pentru a obtine ceva, de educatia de baza pornita dintr-un punct diferit? De valoarea unui lucru, pe care il poti aprecia doar daca ai muncit pentru el si l-ai asteptat o vreme, nu l-ai primit plocon?

Baiatul a plecat, iar eu am ramas naucita de argumentele lui clare, de privirea oarecum inteligenta si parca dintr-o data m-am temut sa fiu in preajma lui, sa nu-i vina ideea ca ceva din ce am eu, i se cuvine! Pentru cateva clipe mi s-a facut frig si m-am gandit cu groaza spre ce se indreapta lumea si cum pot sa-mi dirijez copilul pe o cale corecta, cinstita, cand furtul a ajuns o doctrina adulata? Care-i sansa muncii cinstite in fata furtului?

34 thoughts on “Gandire defecta, neinformare, lipsa valorii… sau ce?

  1. 1. un elev mi-a spus odată că de ce tot îl pun să învețe? să ajungă cu diplomă și muritor de foame? „mai bine hoț ca Becali”.
    2. săptămâna trecută am vb cu un alt fost elev care e în Anglia. L-am întrebat cum îi merge, a zis că e consemnat la domiciliu cu o brățară legată de picior. Am crezut că glumește. Era atâta seninătate în vorbele lui, de parcă se bătuse cu un coleg la școală și acum era pedepsit cu scăderea notei la purtare. „Ce ai făcut?” l-am întrebat. „Păi…am crezut că banii din automate erau pentru trecătorii de pe stradă”.
    da, e o doctrină periculoasă și prinde al naibii de repede, din păcate.

    • culmea e ca lor li se pare normal, baiatul asta avea o privire senina si sincera. povestea ca despre o profesie oarecare.
      gandesc doar la momentul imediat urmator, fara a-i include pe cei din jur,pe cei pagubiti, interesele lor imediate primeaza…si cam atat!

  2. Teoria asta cu furatul nu e așa ușoară.
    E simplu să zici că furi și gata; ca Becali, ca alții. Dar dacă era așa banal să faci bani din furat, erau toți bogați. Majoritatea fac potlogării din care au și ei un câștig mic acolo; mulți sunt prinși. Puțini reușesc să ajungă la un nivel înalt.

    În furtișag e ca în munca cinstită. Așa cum cel care face meseria în care poate excela, în care poate fi cel mai bun, indiferent că e căutată sau nu (că dacă ești cel mai bun nu contează dacă sunt 10 posturi sau 10000) și ajunge sus, foarte bine plătit, așa și hoțul cel mai bun ajunge sus prin hoție.

    Totul ține de repere morale; în vremuri și mai grele decât asta, oamenii care sunt educați într-un anumit spirit (și educați corect, ca să își însușească într-adevăr valorile), nu vor fi afectați de doctrinele adulate. Așa cum o fată chiar dacă nu mănâncă două săptămâni de sărăcie nu se prostituează, iar alta se prostituează doar pentru că nu are de a patra pereche de pantofi.

    Iar eu nu văd dracul așa de negru… atâta vreme cât poți pleca în țări unde se câștigă mai bine.
    Numai că iarăși… e problema de cum pleacă unii. Pleci cu bursă de studii, încerci să excelezi într-un domeniu, nu să faci o facultate aiurea că e la modă și apoi să devii culegător de căpșuni.

    • totul tine exact cum ai spus de felul de om si de stomacul fiecaruia. unul isi pune probleme, analizeaza implicatiile unui gest, altul foloseste si dispare. ma intreb daca fura si in alte domeni ale vietii, in relatia cu sotia, daca isi fura prietenii? odata ce ai pornit pe calea asta -ca nu exista limite- unde te opresti?

      • Unii se opresc.
        Sunt bărbați care fură în relația cu soția, dar nu fură bani sau sunt foarte loiali prietenilor.
        Sunt hoți care mai degrabă și-ar tăia o mână decât să trădeze un camarad.
        Etc.

      • probabil exista codul onoarei si in meseria lor. vor fi avand reguli, habar n-am si sincera sa fiu… nici nu-mi doresc sa aflu!

  3. Pe dracu! Toti furam intr-un fel sau altul, toti inselam intr-un fel sau altul, toti mintim intr-un fel sau altul. Diferenta e ca unii si-au facut o meserie din a fura, ca de exemplu un CEO al unei corporatii, pe cind altii o fac sporadic.
    Ridicol mi se pare faptul ca adevaratii profesionisti in ale furtului, CEO-ul de exemplu, sunt respectati, admirati si adulati, iar un amarit de Gavroche care-si permite sa fure o piine, e pus la toate zidurile si aratat cu toate degetele si de la miini si de la picioare. 😉

    • da-mi voie sa te contrazic, eu nu fur nici intr-un fel! nu am nevoie si nici nu ma caracterizeaza termenul 😉
      in ceea ce priveste micul gavroche, stii cum se spune cu cine fura azi un ou… e vorba de mod de gandire, te obisnuiesti sa obtii sume de bani mari si in timp scurt, nu te mai schimbi, incepe sa-ti placa. consideri ca munca e pt tractoare!

  4. Eu cred ca ceea ce se intampla e normal, in conditiile in care ne sunt furate si salariile si pensiile, cu 25% (deocamdata!), ne sunt furate drepturile elementare, si incetul cu incetul ajungem la groapa cu gunoi a societatii, noi astia care muncim, care ne-am ros coatele prin facultati ca sa ajungem, in mod cinstit, „ceva”.Si am ajuns ce? Niste cersetori cu diploma. Ce invata copiii din asta? Ghici? Gandirea acelui tanar e clara si logica. Ce sa faca el ca sa-si traiasca viata? O facultate? Si facultatea ii tine lui de foame?… Cand nu gaseste nicaieri un loc de munca decent, cand isi da seama ca nimeni nu are nevoie de fapt de el, persoana „X”, ca grija pentru om si siguranta lui in societate sunt egale cu zero, ca daca maine ar crapa, pana si crucea ar costa bani, caci toate, nu-i asa, au un pret!… Ma doare sufletul sa spun cuvintele astea, si nu sustin talharia ca modalitate de trai, nu, Doamne fereste, dar… Dar! Fenomenul se extinde, ia amploare, pe zi ce trece ne transformam intr-o tara de hoti, ca o consecinta fireasca a ceea ce ne este servit de sus. Fetele se prostitueaza, iar baietii fura. Dar merge si invers, in toate variantele merge. Si toata lumea e multumita. Ca daca n-ar fi, ceva s-ar intampla. In schimb, totul e senin, lumea merge in continuare la munca pentru salariul ala de toata jena!
    Alte natii au iesit in strada, noi nu putem face decat niste mitinguri jenante, la care sa dansam „pinguinul”. Deh!…

    • nu spun ca nu ai dreptate, insa unii din cei din sectorul bugetar se pot reorienta spre sectorul particular, unde s-a castigat mereu mai bine si statul ajunge mai greu sa taie din cote. insa e doar o parere din exterior, nu cunosc problema in amanunt si nici nu sunt in masura sa dau eu solutii.
      pe de alta parte, nu ma pot mangaia cu ideea ca asta e, nu avem ce face. chiar daca toata lumea va fura, eu voi incerca sa n-o fac, pentru ca nu asta e modul in care doresc sa traiesc, nu asta ma reprezinta pe mine ca om si vreau sa pot sa ma privesc corect in oglinda.
      dar asta e doar ideologia mea, n-o impun nimanui, fiecare e liber sa aleaga!

  5. E destul de greu să educi un copil în ziua de azi, fiindcă ceea ce îl înveți tu că e bine și corect e imediat contrazis de exemplele din jur, transmise pe toate canalele.
    Și totuși, cred că suntem datori să le arătăm calea dreaptă, să le oferim exemplu prin noi înșine, ca apoi să știe să aleagă singuri când va fi cazul.

    • la asta ma gandesc si eu, sa-mi fac datoria pana in panzele albe si pana la utilizarea ultimului argument. daca fiica-mea va alege altceva, pana la urma fiecare stie ce-i mai bine pt el.
      iar pe baiatul in cauza, daca mai am ocazia, ii mai bag niste strambe in filozofie lui de viata, poate nu-i strica sa mai auda si un alt punct de vedere 😉

  6. Eu cred ca sunt si timpurile astea de vina!!! Daca oamenii ar putea supravietui si sa aiba parte si de mici bucurii (normale altfel) nu le-ar trece la asa multi prin cap sa fure! Mai ales tinerii daca ai scoala e greu, daca nu ai scoala e aproape imposibil! Pe mine ma angajeaza dupa 2 facultati cu 8-10 milioane din care se presupune ca imi platesc chiria, facturi, mancare, haine, medic tot! Unul fara facultate e platit cu 5-6 milioane, si munceste de rupe! sincer nu e chiar de condamnat! nu ca le iau apararea, dar ar trebui facut ceva, adica salariul acela minim sa fie cat sa poti supravitui! dar ma indoiesc cineva poate trai cu 6 milioane pe luna! ma refer daca esti tanar si ai familie!

    • traim vremuri grele, insa indiferent cat de greu ne-ar fi, furtul nu e o optiune, pt ca oamenii astia nu fura paine sa aiba ce manca. cat mai e pana incepem sa ne omoram intre noi? eu zic ca e un mod de gandire periculos, tocmai bun sa pierzi contactul cu realitatea. exact cum spunea cineva mai devreme: ca fata poti sa te prostituezi, e si asta un mod de a obtine bani in timp scurt!

  7. Produsul unei societăţi „defecte”, în care adevăratele valori nu-şi mai găsesc locul cuvenit, iar borfaşii (de rând sau cu ştaif) sunt socotiţi „oameni de succes”! Ce modele să mai ia şi copiii ăştia, când văd în jur numai „furăcioşi” realizaţi?
    Păcat…

    • ma gandesc ca mai sunt exemple bune, oameni realizati, de valoare, completi si de la care ai ce invata. doar sa incerci sa nu te lasi furat de sclipirile prezentate la tv si sa gandesti cu mintea proprie.

      • Într-adevăr, mai sunt şi oameni adevăraţi, exemple deosebite pentru întreaga societate, dar câţi dintre aceştia sunt apreciaţi la adevărata valoare? La tv totul s-a „manelizat” la maxim, oamenii şi lucrurile de valoare nu mai au loc şi nicio preţuire! Iar „sclipirile” de care vorbeai…ascund în spate mult gunoi, mizerie morală…

  8. hm…. chiar nu ştiu ce să îţi spun pe tema asta. de ce unii aleg o astfel de viaţă? habar nu am… dar câtă vreme există mai mereu cineva dispus (chiar şi eu am fost) să cumpere… aceste lucruri se întâmplă….iar despre vorba „eu nu am furat niciodată” nu o cred. îmi amintesc când mergeam la furat de cireşe în curtea vecinului. ştiu că ne-ar fi dat toate cireşele, dar nah, eram copii şi aveam impresia că sunt mai bune luate pe furiş… uneori, dintr-o astfel de joacă, aparent nevinovată şi acceptată de cei mari, se nasc altele… mai grave.

    • cu totii mai gresim, mai toti cei care au trait pe vremea lui cel-de-trista-amintire ‘completau” de pe unde lucrau, nu se gaseau de nici unele si fiecare se descurca asa cum putea. de aici insa pana la a ridica furtul la nivel de mod de viata e cale lunga. cum ziceai, toate incep de la gesturi aparent neesentiale…

  9. Ha! Problema nu e ca nu furam, ci ca nici nu ne mai dam seama cind o facem si asta incepind de la virste fragede, vorba pisoiului. Eu, de exemplu, daca pot pleca cu o ora mai devreme de la serviciu, o fac cu mare placere, desi e un furt. Daca stau pe blog, la serviciu fiind, se cheama tot furt. Daca plec sa vad un meci, motivind ca am ora la dentist, e si furt si inselatorie. Daca secretara-si face unghiile sau sta la telefon juma’ de zi, in timpul programului, tot furt se cheama ca face. Daca pauza de masa e de 30min si eu o fac de-o ora, tot furt. Ba chiar premeditat. 😆 E foarte adevarat ca si compania ma fura pe mine la salariu, dar asta nu face decit sa-mi intareasca afirmatia. Toti furam, intr-un fel sau altul. 🙂

  10. da, are dreptate Papa. Eu am fost prinsa cu furatul la ultimul loc de munca – deci m-a prins patronul că stau la cioace pe bloguri şi pe mess în timpul programului. A fost nasol. Mai exact, mi-am cam pierdut jobul din cauza asta. 🙂

  11. Un prieten al unui prieten de-al meu are un prieten care este hot… de meserie. Spun de meserie, pentru ca, atunci cand pleaca la furat, zice ca pleaca ”la servici”. Cu banii din furturi si-a construit vila, are o nevasta care invarte o mica afacere, copiii lui merg la tenis, inot si engleza in particular, se invart cumva in cercuri bune. Toata lumea stie cu ce se ocupa domnul, dar il tolereaza si se roaga, probabil, ca nici unul dintre ei sa fie urmatorul pe lista. Si cred ca omul are dreptate, se fura atat de mult, incat hotia va deveni, oficial, o meserie! 🙂

    • eu cred ca deja este, din pacate. probabil respectivii cotizeaza unde trebuie si toata lumea inchide ochii. asta nu inseamna ca e ceva normal, fiecare cu stomacul lui.
      si eu am avut un prieten din asta, are peste 40ani si n-a muncit niciodata, tot cu indeletnicirea asta. a avut o gramada de chestii si bani, dar ciudat nu se alegea nimic de ele, cand avea multe, cand n-avea nimic. intr-o vreme il prinsese in italia, a dat o spinare de bani pe avocat acolo, a facut si puscarie, a scapat pana la urma, chel de bani. si acum cred ca face acelasi lucru…

  12. Ha, ha! Hai că eşti simpatică! Mă uit în oglindă şi parcă văd câteva „urme” de …sclipire! 😀 Cred că sunt de la soarele de afară, nu de la mine! Deci….
    Îţi doresc o zi frumoasă! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s