Din nou la strand

Cu vreo doua saptamani in urma(ce iute trece vremea!), am incercat iar atmosfera strandului, pentru ca temperatura apropiata de 40grd imi facea viata amara si doar gandul unei balaceli ma facea sa zambesc cat de cat acceptabil.

Am tasnit de la munca direct in bazin si n-am mai iesit de acolo vreo doua ore. Acum poate ca sunt eu antica(oarecum!) si cu fixuri(clare!) datorate varstei inaintate pe care o numar pe zi ce trece luandu-mi mai mult timp, insa am senzatia ca unii oamenii  nu stiu sa se poarte. Bazinul era infiorator de aglomerat desi era zi de munca si ora spre 6seara. Din loc in loc erau perechi care isi controlau cu sarg amigdalele, puteai sa filmezi diferite scene condimentate. Noroc ca apa era usor mata de la clor (imi place sa cred!) si eventualele picanterii de sub nivelul lichidului, au ramas ascunse. O parte din cei care se scaldau aveau mingi si jucau un fel de „aruncata-unde-se-nimereste”. La densitatea maxima de populatie pe metru patrat de materie lichida, sansa sa-ti nimereasca un proiectil in cap tindea cu succes spre 100%. Unul langa mine a luat o minge serioasa peste ureche, lucru care nu a deranjat pe nimeni, iar cei care ar fi trebuit sa se ocupe cu ordinea… sclipeau prin absenta. Bineinteles ca nu lipseau „balacitorii” care nu stiu sa inoate, dar sar de pe marginea bazinului in capul fetelor care trec pe langa. Faza asta o cunosc din tinerete, nici n-o mai mentionez. La un moment dat stateam pe marginea bazinului, balacind cu picioarele in apa si cautand din ochi un culoar cat de mic sa inot nitel. In stanga si in dreapta mea niste fete se chicoteau si se stropeau, razand zgomotos. Cea din stanga ia un pumn de apa si jap! sa o stropeasca pe cea din dreapta mea. Evident si la mintea cocosului-lipsit-complet-de-materie gri, ca toata apa a ajuns pe mine. Nu m-am formalizat, eram uda complet deja, insa n-am auzit nici o scuza sau vreo privire jenata. M-au privit senine si au mutat nitel tirul, adica urmatoarea data n-am luat din plin sarja, doar partial.

Pe latura mai adanca si mai libera putin a bazinului era un fel de sfera in care din cand in cand incerca cate unul mai abil sa se rostogoleasca cu ea prin apa. De fapt ei saracii incercau sa ramana in picioare, in echilibru si unii chiar ar fi reusit, daca nu-i pocneau cei de pe margine cu cate o minge, cu rautatea pe care o au copii mici de a calca un castel de nisip proaspat cladit la malul marii. Era amuzant cum se rasturnau, insa mi s-a parut ca iar vad prezent sportul acela la care noi romanii excelam: nu facem nimic, dar radem de ne prapadim cand esueaza altul!

Una peste alta, mi-a cazut perfect balaceala, spre seara se golise binisor bazinul si am reusit sa fac cateva ture, m-am incretit suficient, m-am intors racorita si bine dispusa acasa. Nu m-am putut opri sa constat  ca regulile de buna purtare insa, sunt pe cale de disparitie, respectul fata de cel de langa tine inexistent, distractia pe seama celorlalti triumfa, gandul ca ai putea lasa loc si altuia langa tine e absurd…ne intoarcem cu brio in comuna primitiva si asta ne ocupa tot timpul!

Anunțuri

27 de gânduri despre „Din nou la strand

  1. am savurat stilul plin de umor cu care ai descris aceasta zi de strand. Am trait si eu o asemenea zi, anul trecut, când am vrut neaparat sa vad strandul de la Felix – altfel zau ca as fi crezut ca exagerezi!

  2. recunosc acest comportament, asa se face prin strandurile noastre (si nu numai)! din pacate educatia lipseste cu desavarsire la unii tineri, si e pacat! nici nu poti sa discuti cu ei, numai te enervezi! e bine sa vezi totul intr-o nota vesela, cum ai facut-o tu, putin ironica ca sa se inteleaga mesajul! oricum, daca generatiile ce vin nu se schimba va fi vai de batranetile noastre :)))

    • ieri era unul afara, la geamul meu de la vitrina, vorbea cu inca 2. peretele are un fel de nisa, iar el batea cu ceva in el, inauntru suna ca un clopot. nu facea intentionat, nu avea de unde sti cum se aude in interior, l-am lasat o vreme sa nu arat ca una pe care o enerveaza orice bazait de musca si dupa o vreme am iesit, mi-am compus o mutra amabila, l-am rugat pe un ton frumos si politicos sa nu mai bata. imediat unul dintre interlocutorii lui a ridicat capul si pe un ton certaret a intrebat „da’ de ce?” am rezistat impulsului sa-i zic ceva de mama lui si am intrat. noroc de faptul ca ceilalti au fost mai simtiti si au plecat, altfel era gata circul!

  3. Draga mea , cam aceleasi senzatii le-am trait si eu cand am fost la strand acum 2 saptamani. Liniste la strand nu o sa gasesti orice strand cred ca este insotiti si de harmalaie, dar stiu ca unii sunt de-a dreptul nesimtiti, de parca numai ei ar fi platiti bilet si totul li se cuvine. La strandulo din iasi macar salvamarii, macar se fac ca mai tin ordinea. Nu sunt chiar absenti.

    • harmalaie era si aici, dar muzica destul de tare o acoperea la modul placut. daca voiam liniste ma duceam in padure 😀
      dar cum ai zis si tu, incepem sa uitam ca mai sunt si altii in jurul nostru de care trebuie sa tinem , macar intr-o anume masura, cont. e spatiu public pana la urma, cu tot ce deriva de aici.

  4. Te duci să te relaxezi şi mai tare te enervezi de la atâţia nesimţiţi pe metrul pătrat. Din păcate, generaţiile mai tinere nu au prea multe în comun cu bunul simţ, cu educaţia, cu respectul. Iar dacă le spui ceva (frumos!) tot ei sar la ceartă. Cei ce le sunt părinţi, ar trebui să-şi pună nişte întrebări…
    O zi frumoasă, Red!

  5. La ștrand, ca la ștrand, că-și mai lasă lumea la vestiare și bunele maniere, nu numai hainele, dar neplăcut e când observi că nici în alte locuri nu se comportă mai de doamne-ajută.
    Ieri, de pildă, în timp ce consultam un copilaș, taică-său a scos celularul și a început să vorbească de față cu mine cu un oarecare Gică. A trebuit să-l întrerup, că nu auzeam nimic cu stetoscopul.
    Degeaba, dacă nu ai cei 6-7 ani de acasă, nu te mai poate ajuta nimeni…

    • citeam undeva ca pana la 20-25ani e vina parintilor ca nu te-au educat, dar dupa varsta asta vina iti partine, te poti educa singur, poti judeca ce sa iei si ce nu din lumea din jur. cu vremea locurile publice vor fi doar pt cei care au stomac tare, restul isi vor cauta locuri departe de lume.

  6. N-am mai fost la ştrand de vreoooo, ho ho hooooo, enşpe mii de veacuri! 😀
    Dacă vreau să mă răcoresc, apelez la duşuri şi la bericică. 🙂
    Are dreptate Alex : risc mai mult să mă enervez pe „manerele” care se poartă acum.

  7. Felicitări, Red! Eşti tare dacă înoţi şi „marshe-arriere”! 😀 Poate încerci şi pe Bega, că ai spaţiu….gârlă! Precum vezi, sunt „invidios”. Eu sunt specialist doar la stilul „ca toporul pe la fund”!
    O zi frumoasă în continuare!

    • taci, nu vorbi, trebuie sa simt fundul apei, altfel ma panichez. la fel patesc si daca-mi intra apa in nas 😆 cred ca voi juca mereu la incepatori, dar asta nu ma impiedica sa fiu fericita maxim cand imi iese ceva nou!

  8. …Si uite-asa, incet-incet, ne vom retrage in barloguri ca sa nu ne calce in picioare „generatia tanara”, lasand astfel loc evolutiei sa se desfasoare inapoi, spre epoca de piatra…

  9. Pingback: REŢETE CULINARE Ciorbă de peşte. Ostropel de peşte. Uscăţele

  10. Pingback: REŢETE CULINARE Ciorbă de peşte. Ostropel de peşte. UscăţeleARTE @ Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s