Onesti- o mare si eterna dragoste

Presupun ca fiecare avem cate un oras drag, fie ca e cel in care am clipit prima data, fie cel in care am chiulit cu prietenii sau am „saltat” cursurile pentru un film romantic sau o bere pe malul apei, postita de la un coleg la altul din lipsa de bani.

Onesti-ul face parte, pentru mine, din prima categorie si de cate ori reusesc sa strabat distanta destul de mare ca sa-l vad, ma intriga, descopar greu locurile iubite, pline de amintiri, ma regasesc in putine spatii, privesc cu uimire la schimbari, transformari, evolutii sau aglomerari ciudate. Este clar: orasul evolueaza, se extinde, infloreste spre bine sau doar spre opulenta, oamenii vechi au disparut, ma plimb complet necunoscuta pe alei stiute. Ma simt bine doar cu gandurile mele, ingonito sub o alta infatisare, zambesc cand descopar o figura familiara, rar si care desigur nu ma recunoaste. Am poposit pentru putin timp, doar ca sa-mi strang in brate mama, fara a avea timp sau dorinta sa-mi caut colegii de scoala, lasand asta pentru o alta data. Orasul linistit curgea domol, viata aici urmeaza alte criterii, la o alta scara, cu un alt ritm. Poate era de vina luna de vacanta, weekendul prelungit sau marimea orasului. Mi-am pus mobilul pe mute si am absorbit oaza scurta de liniste, am privit traficul lent, am admirat lumea care la ceas de seara transforma zona parcului in spatiu de promenada ca intr-o statiune de vacanta, am ascultat piese cunoscute in interpretarea unor tineri talentati, ale caror voci pluteau deasupra parcului intins, facandu-ne sa fredonam de la distanta, privind cum curge Trotusul, neschimbat, la poalele Perchiului, sub un cer pastelat de soarele partial ascuns de nori.

Am privit Catedrala care s-a inaltat in intervalul in care am lipsit, frumos incadrata de arteziene care sfidau cu umor criza de apa din oras, alaturi de simbolulurile vechi ale orasului, Hotelul si Casa de cultura, unde dansam in serile prea scurte in singura Discoteca a urbei. Aici era zona selecta, intre timp cazuta in derizoriu, Casa de cultura, sediul atator activitati intelectuale devenind un ansamblu de buticuri, aratand preocuparea oamenilor mai degraba spre comert, iar Hotelul dezbracat de mozaicul verde inchis care ii dadea atata prestanta, devenind doar un loc de cazare amestecat intre cladirile invecinate cu o terasa obscura, departe de clasa de odinioara.

Vegetatia abundenta care aproape inghitea spatiul dintre blocuri si care dadea impresia unui desis umbros, m-a intrigat. Daca in alte zone domneste asfaltul, aici verdeata pare scapata de sub control, totul evolueaza abundent, facandu-ma sa caut insistent soarele in diminetile racoroase, dar bucurandu-ma de umbrela verde naturala, intr-o dupa masa in care cativa nori s-au scuturat doar cat sa ma goneasca din sedinta de shooting in care ma lansasem cu drag.

Din dorinta de a vedea alte tari, oameni noi, am neglijat confortul psihic si incarcarea sprituala pozitiva pe care mi le confera vizitele „acasa”. A fost o vizita scurta, in care am incercat sa cuprind cu ambele brate anii in care am lipsit si in care am reusit sa acopar putin din cate as fi vrut sa revad, insa mi-am dorit mai mult sa absorb oamenii dragi, in dauna locurilor. Parca nimic nu cade mai bine decat o doza mare de dragoste parinteasca!

27 thoughts on “Onesti- o mare si eterna dragoste

  1. Locurile natale sunt cele mai aproape de sufletul fiecăruia. Acolo ne sunt „rădăcinile” şi n-avem cum să uităm asta. Foarte frumoase poze şi amintiri.
    O zi bună, dragă Red! 🙂

  2. nostalgic post, redsky!
    din fericire pentru mine am trăit întotdeauna acasă, aşa că nu cunosc dorul de părinţi, de locurile în care am fost cândva un copil ce se ridica prin viaţă.
    eu îţi doresc să găseşti mereu răgazul de a reveni… la rădăcinile tale şi la părinţi.

  3. N-am fost în Oneşti, te cred pe cuvînt că este un oraş minunat, se ştie că locurile natale produc nostalgii.

    Dar, am şi eu o întrebare : cum se face că întotdeauna vorbeşti despre bere dar pozezi numai cafele şi ceaiuri ? 😀

  4. Cata dreptate ai, oriunde ai fi in lume, acasa alaturi de cei dragi, de cladirile ce au fost alaturi de tine inca din copilarie, si locurile magice ce iti trezesc atatea amintiri trebuie sa fie cel mai frumos loc din lume, adica cel mai incarcat de inemnatate pentru noi! acolo unde ne-am trait o parte din viata ….

    • cam asa, am tone de amintiri, am zapacit-o pe fiica-mea! ii aratam un deal acoperit cu un gazon verde taiat uniform-vezi aici ma dadeam cu sania, aici faceam trambulina si mergeam pana incolo pe strada. se uita asa intelegator la mine, incercand sa-si inchipuie in plina vara, zapada si derdelusuri 😀

  5. …doar pentru ca nu stai zi de zi in Onesti te poti bucura de oras de cate ori il revezi…altfel…imi pare rau, dar vazut zilnic orasul e cu totul altul…

    • bine ai venit, roxana!
      am vazut ceea ce am vrut sa vad, am eliminat lipsa de civilizatie, grandomania, mizeria din piata, lipsa apei un we intreg. mereu exista doua parti ale medaliei, o rotesti spre tine pe cea pe care o preferi si privesti ansamblul.

    • bine ai venit, iulia, desi am senzatia ca te-am mai vazut pe aici. sau poate te stiu de la carmen si ma insel, batranetile astea!
      linistit, da. curat… depinde de zona. parca vegetatia e scapata de sub control. uzual benefica, acum ascunde tot! si eu n-am putut sa fac poze 😀

  6. Pingback: Un strop de amuzament

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s