Se duce vara…

Sau inca nu! Refuz sa ma gandesc ca in curand schimbam anotimpul, ca vor veni zile cu soare mai putin si ca in loc sa caut adaposturi umbroase, voi alerga ca floarea-soarelui sa mai prind o raza inainte de dezbracarea completa a naturii si instalarea anotimpului tern, adesea fara culoare, in care toate tac.

Ascult cantecul calm al greierilor, las racoarea placuta a noptii de inca vara, sa ma invaluie si ma gandesc la caldura placuta a zilei de azi. Parca dogoarea a mai scazut, adierea vantului nu mai arde, vegetatia se trezeste din agonia gradelor prea multe si incepe sa respire. In gradina plantutele au rodit si o mare parte si-au incheiat menirea. Rosiile grasane atarna bogat, castravetii au disparut, doar cei pentru samanta mai troneaza greoi pe lujere, dovleceii stau ascunsi si parasiti in spatele frunzelor. Am cules niste piersici mai putin aspectuoase, dar dulci si sorbind zeama aromata, ma gandesc cat de mult ador anotimpul asta, in care hainele sunt putine,  ma simt libera sa zburd peste tot, sa ma balacesc, sa ma las rumenita de soare, sa simt natura calibrata rotund, prietenos, in jurul meu.

Iar furata de vraja concediului, al alternantei zilelor ploioase sau doar innorate, urmarind planuri prea alambicate si weekenduri irosite, am pierdut trecerea mereu prea rapida a verii, care se pregateste sa-si faca bagajele. Ne lasa zapaciti de caldura prea puternica, pe care si-o strange ca o rochie bogata si cand va pleca, vom dardai zgribuliti visand la zile lungi, aurite de soare, intretaiate de valuri inspumate sau umbrite de cetini verzi.

„Iar se duce vara”, e un gand pe care-l alung repede! Imi pun costumul de baie si prosopul in poseta pentru maine, imi iau zambetul si ochelarii de soare pregatita sa intampin o noua zi calda, deja cu frica pe care o am mereu in fata despartirilor iminente, cautand sa prelungesc cat mai mult clipa, sa folosesc orice minut sa deschid ochii cat mai larg sa nu se petreaca nici un minut al finalului de vara, iar eu sa absentez. Mi-am pregatit sezlongul si cartea la umbra nucului, ma mut afara o vreme, poate vara se induioseaza si… ramane cu noi!

Textul face parte din Provocarile de luni lansate de Psi. Au mai scris pe aceeasi tema:

http://griska.wordpress.com/2011/08/28/cand-se-duce-vara/#comment-3080

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/08/28/se-duce-vara/#comment-3081

http://pisica07.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-5632

http://scorpio72.wordpress.com/2011/08/29/provocare-se-duce-vara/#comment-4669

http://rokssana.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-8098

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/08/28/se-duce-vara/#comment-11522

http://camelia-speranta.blogspot.com/2011/08/se-duce-vara.html#comment-form

http://pisicaru.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-154

53 thoughts on “Se duce vara…

  1. Pingback: Când se duce vara… « Mustăţi lungi, gheare lungi

  2. Astazi, desi soarele ardea la fel ca vara, am simtit miros amar de toamna, iar linistea dupa amiezei m-a surzit :(… nu vreau toamna, orice numai toamna nu! 😦

  3. Pingback: Se duce vara … « Dictatura justitiei

  4. Pingback: se duce vara « psipsina

  5. Pingback: Provocare-Se duce vara « Cataratorii

  6. Pingback: se duce vara | Rokssana's Blog

  7. Pingback: Se duce vara « Tiberiuorasanu's Blog

  8. Eu ador mirosul primelor zile de toamnă… şi foşnetul frunzelor ce încep să cadă…şi căldura molcuţă a razelor de soare. Vara, la noi, e un anotimp prea violent.

    • indiferent cat este, eu cred ca mie nu-mi va ajunge niciodata. daca as avea posibilitatea m-as muta intr-o tara unde nu e iarna! bine nici vara la 50grd nu-mi place…

  9. Eh, frumos ai spus tu ce ai spus dar te-ai grăbit niţel cu vremea mohorîtă; tocmai ce-anunţară vreme caldă ca de vară; sau nu mai aveţi răbdare pîn’la tulburel, să vă chercheliţi niţel ? 😛

  10. Pingback: SE DUCE VARA « pisicaru

  11. Din pacate ai dreptate, vom plange noi dupa zilele cu soare, dupa caldura, dupa cer senin, dupa iarba verde si flori colorate!!!
    Asta este, vom astepta vara ce vine!!! Si toamna are minunatiile ei

  12. la fiecare sfrasit de vara, imi vine in minte o singura melodie, care ma obsedeaza cate o saptamana… e melodia pe care am ascultat-o cu ceva ani in urma, intr-un sfarsit de august, la malul marii… acum au ramas doar amintiri 😦

      • Chris Rea – Looking For The Summer, imi aduce aminte de miej de vara, candva la Costinesti… o tabara gratuita oferita de facultate, dupa primul an de studiu. atunci am primit o caseta audio Chris Rea, albumul ”Auberge” si inca o caseta cu Paul Young.
        uite una care ma mai apasa spre toamna asa 🙂

      • ce atmosfera linistitoare degaja. mi-ai facut dimineata perfecta, multumesc mult :*
        tare mult mi-a placut albumul auberge, la vremea aceea. n-am mai ascultat demult chris rea…
        la mine muzica tine de starea sufleteasca, daca sunt in echilibru merge orice, daca ma simt pe margine ascult doar chestii tonice. nu cred ca as putea trai fara muzica, e un medicament perfect!

  13. Tu poti sa mai spui, dar si alea tot interioare sunt?
    Alo, Timisoara, era vorba de femei care nu mai umbla dezbracate pe strada, odata cu „plecarea” verii, din cauza de racori autumnale si geruri hibernale. Sa nu-mi spui ca tu iesi iarna p-afara echipata ca-n poza cu Georgi 😆

  14. Pingback: TE VREAU ALEASA « pisicaru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s