Intoarcere in timp

Ce as face daca pentru o zi m-as putea intoarce in timp?

Imi rasfir gandurile, le trec printre degete, ma uit stramb sa judec drept… si nu gasesc nimic! Sunt genul de om care diseaca obositor de mult fiecare hotarare luata, care gandeste plictisitor de intens toate relatiile, care umbla cu ramurica de maslin pana in panzele albe si inchide o usa, doar cand nu mai ramane nimic de facut. Nu am regrete, nu vreau sa retraiesc nici o zi din trecut! Trecutul meu arata ca un strugure stors de toata seva dulce si aromata. L-am trait intens tinand cu dintii de toate clipele fericite. Nu-l mai vreau inapoi, s-a asternut praful, ce-i bun straluceste stins, abia vizibil, ce-i rau e ingropat demult si cred eu, definitiv.

Poate faptul ca m-am reinventat doar de putin timp, bazata pe alte pricipii, traind in mare parte pentru mine si cu destul de mult timp liber ma face astfel. Sunt alt om pe care-l doresc mai bun, mai rabdator, mai sociabil. Poate dorinta de a privi cu indarjire inainte, spre viitor ma impiedica sa identific ziua aceea dorita acum, dintr-un trecut incetosat. Caut in copilarie, dar e prea departe, fara momente de bucurie intensa, un copil adesea singur in dupa amieze lungi, citind ore in sir si facandu-si temele interminabil. Cine ar dori sa traiasca asa ceva?Am avut putini oameni dragi alaturi, pe care inca ii mai am si sper sa-i am vesnic alaturi. Caut in copilaria fiicei mele, pe care am trait-o din tot sufletul si cu toti porii, urmarindu-i fiecare pas, bucurandu-ma ca e in sfarsit mare, aproape pe picioarele ei. A fost adesea greu, dar si plin de satisfactii, ma simt implinita, dar nu mai vreau anii inapoi.

De cele mai multe ori ma consider un om fericit, inconjurat de oameni dragi, prieteni din viata reala sau virtuala, nu simt nevoia niciodata sa arunc priviri in urma, dar nici nu mi-as dori sa vad- nici macar pentru o clipa- ce-mi rezerva viitorul. De-s bune, le voi primi cu bratele deschise, de-s rele ma voi necaji atunci pentru ele.

Asadar, n-am prea raspuns grozav la Leapsa ceruta, dar din pacate acesta e adevarul: daca as putea retrai o zi din viata mea, as dona-o altcuiva care sufera dupa cineva sau ceva pierdut si m-as bucura de fericirea lui!

Leapsa primita de la acuarele, careia ii multumesc si o ofer turor celor care se simt inspirati sa se intoarca in timp pentru o zi sau sa danseze in ritmul lui Zorba!

30 thoughts on “Intoarcere in timp

  1. inteleg ca ai stors clipele de toata vlaga pe care o aveau. e frumos sa-ti traiesti viitorul, cand devine prezent, stiind bine ca in trecut se pierde.

  2. Pingback: idele lui martie | freestyler

  3. Postul acesta este scris de parcă l-aş fi scris chiar eu(cel puţin în conţinut).
    De acord cu fiecare literă!
    – – –
    Dacă aş fi avut un post asemănătoooor, aş fi crezut căăăăă, 😀

  4. Ce frumos ai scris… Şi mi-a plăcut modul în care ai „crescut” sufleteşte, odată cu trecerea timpului.
    Oricum, şi de-am vrea, tot n-am putea să ne mai întoarcem în trecut, să retrăim clipe frumoase, să „reparăm” greşeli şi să ocolim momente dureroase. Ele rămân acolo, în pulberea trecutului. Dar ştim că fiecare clipă care nu mai este, a lăsat o amprentă puternică în sufletul nostru….Ce facem cu prezentul şi pentru a clădi viitorul, este mult mai important ACUM. Ce-o mai fi….vom vedea! Tocmai aici este frumuseţea!
    Numai bine, Red! 🙂

  5. „Sunt genul de om care diseaca obositor de mult fiecare hotarare luata(…) care umbla cu ramurica de maslin pana in panzele albe si inchide o usa, doar cand nu mai ramane nimic de facut.”… la partea asta zici ca suntem aceeasi persoana, in rest… eu as retrai cateva clipe din trecut, le-as retrai doar pentru a rosti si a face ce n-am fost in stare sa rostesc si sa fac atunci… si as mai retrai clipele petrecute cu copilul meu, cand era mic… dar, candva, vor aparea nepotii si atunci ma voi bucura din nou de acele clipe 🙂

    • m-a intrebat cineva in seara asta daca n-as vrea sa retraiesc ziua in care am nascut-o pe fiica-mea si am zis nu. am avut momente multe de fericire intensa, dar cam mereu aveau si partea intunecata, dureroasa si extrem de dificila. nu mai am curajul si forta de atunci…
      exact vom reedita dupa alte criterii dragalirea unui pici! 😀

    • cu mare placere…desi m-am simtit ca am evitat cumva subiectul 😉
      copilul zice destule, imi seamana mie si uneori ma socheaza cand vad ce am resusit sa creez. e o mare raspundere educarea si cresterea unui copil. sper sa fiu multumita la final de rezultat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s