Maybe a peacock?!

Participare duminicala la obisnuita Provocare lansata de Costin Comba „Life in pictures”.

Anunțuri

44 de gânduri despre „Maybe a peacock?!

  1. Ha, ha! Ce mândru este…”Curcănilă”! Pasărea asta mă amuză nespus de fiecare dată cu …ifosele lui de mare „frumos”. Ce mai mă jucam cu ei în copilărie şi ce-i mai necăjeam prin gard fluierându-i, până oboseau „bolborosind” la mine, roşii de furie!
    O duminică frumoasă, Red! 🙂

  2. 🙂 great shot! si mie mi-e frica! imi aduc aminte ca nu intram la bunicamia in curte daca era prin zona si mai mult daca avem ceva rosu pe mine! stiam din povesti nemuritoare ca nu le place culoarea rosie…si de o ai pe tine te ataca!:-) ce vremuri! seara faina Red!

  3. Pingback: life in pictures 6 « Rokssana's Blog

    • si de aia, m-a atacat unul odata, aveam o plasa grea si statea in drum. am zis ca doar ma sasaie, dar s-a aruncat la mana cu plasa, noroc ca aveam degetele stranse pe maner si n-a reusit sa ma ciupeasca. i-am bagat un picior asa usurel, ca m-am speriat. mi-a fost rusine dupa aia… dar asta a fost prima reactie 🙂

  4. De cand m-a atacan un curcan, pe vremea cand eram copila, sunt inspaimantata de pasarile astea. De fapt, nu sunt niste pasari, sunt niste oale sub presiune, prevazute cu un cioc puternic si necrutator, si cu niste aripi care lasa urme, daca sunt vanturate, in pozitia de lupta! 🙂

  5. Vezi ce inseamna sa fii „fixat” ? De cate ori aud sau vad „curcan” ma gandesc la militieni ! (asta poate fi un subiect bun pentru un psihanalist).
    Al doilea lucru la care ma gandesc este prima ciorba de potroace pe care am facut-o pentru prieteni, pentru dimineata de dupa un revelion. Multa vreme dupa, nimeni nu mai tinea minte anul, nimeni nu mai tinea minte cadourile, nimeni nu mai tinea minte ce a fost la televizor … tot ce se spunea cand aparea subiectul „curcan” era „Bai, mai tineti minte ciorba aia de potroace pe care ne-a facut-o … ?” … 🙂 … si urmarea „Hai bai, de ce trebuia sa ne aduci aminte ?” … :))

  6. Şi eu eram tare fricos în copilărie, când vedeam „lighioanele” astea înfoiate, dar m-a învăţat bunica să merg spre el cu curaj şi să-l apuc de mărgele. Mi-a fost greu până am prins curaj, dar şi-acum îmi place să-i apuc de „podoabe” 😀 Sunt tare simpatici, mai ales când fac curte…”cadânelor”!
    Noapte bună, Red!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s