La fiecare inceput de anotimp constat ca nu am incaltari potrivite. Adica cele din sezonul anterior le-am rodat pana le-am terminat, iar cele pe care le-am evitat, imi sunt dusmani declarati!
De dimineata facand inventarul si declarand fara echivoc faptul ca la 11grd C, sandalele nu mai sunt de actualitate, am luat la rasfirat incaltarile puse bine in primavara. Spre fericirea mea am descoperit niste balerini care-mi plac mult si pe care n-am reusit sa-i rodez ( a se citi: ma bat de ma rup!). Au o piele fina si interior si exterior, sunt delicati, i-am pipait in spate sa-mi dau seama de ce se trasforma in raspila in contact cu piciorul… n-am reusit sa-mi dau seama! M-am gandit cu jumatate de neuron ca daca pun niste pansamente, ii fraieresc. Am ajuns in dinti la munca, simtind ca mi s-a desprins si o bucata de os, nu doar pielea de la spatele piciorului. Am studiat cu atentie problema si dezastrul nu parea atat de grav. I-am dat cu spirt, m-am bandajat si i-am luat iar. Doar sunt o persoana hotarata,nu? Cat am stat la birou a fost oarecum acceptabil, insa in momentul in care un client mi-a solicitat mersul de gazela, am simtit ca instantaneu ma trec toate caldurile, mergeam ca Michael Jackson pe luna, incercand sa ating cat mai putin locurile care ma sagetau drept in sufletul meu candid! Evident ca in maxim 3 secunde m-am descaltat, luand ceva mai comod si servind omul, fara a arata ca o invalida pe care o strang desuurile. Asadar misiunea de aclimatizare a pantofilor a esuat lamentabil! Ma voi intoarce acasa cu papucii de scandal pe care-i abandonasem in exil, undeva sub un birou, la munca si-i voi lasa pe cei frumosi dar dusmanosi, aici. Ii voi ineca in spirt: ori ii formez mai ingaduitori, ori ii distrug de tot si-i voi arunca fara pareri de rau! Offfff, cri-cri-cri toamna gri, nu credeam c-o sa mai vii!