Voie buna a la grec!

Surprinzator chiar si pentru mine, dar uneori sunt in pasa proasta, cu sau fara motiv, zile in care nu-mi plac oamenii, mi se pare ca toti sunt limitati, insensibili, cauta doar cearta, sunt egoisti, ma cauta doar cand au nevoie sa se planga, ma intreaba doar chestii din politete, lasand numai o ureche spre mine si taindu-mi raspunsul la jumatate  sau mai rau nu ma intreaba nimic, tratandu-ma cu indiferenta. Atunci mi se pare ca n-am nevoie de nimeni, ca nu conteaza ca e innorat afara si sufletul meu e si mai innegurat, se simte singur, rasfoiesc cateva bloguri, dar parca si altii au tot starea mea, nu reusesc sa gasesc ceva amuzant sa ma smulga din starea asta de revolta. Am rabdarea de a rasfira cele cateva zeci de mailuri pe care le aman de mult timp, ma uit la tehnici de realizare a fotografiilor si… surpriza dau de clipul asta:

De la primele acorduri, am simtit ca apasarea suparacioasa a trecut si l-am urmarit pe tipul din centru cu cata bucurie danseaza. Mi-as fi dorit enorm sa fiu acolo, sa dansez alaturi de oamenii aia necunoscuti, poate aflati in vacanta, poate rapindu-si cateva minute dintr-o zi aglomerata, sa uite de toate, sa-si intinda mainile in laturi si sa simta doar bucuria ca sunt vii, ca pot misca in ritmul muzicii! Superba senzatie care mi-a insotit toata ziua! Va doresc sa gustati din viata cu intensitatea oamenilor astora si sa aveti parte de un weekend deosebit de frumos!

39 thoughts on “Voie buna a la grec!

  1. Fiecare are pasele lui proaste… cand intru intr-o astfel de pasa, prefer sa nu fiu deranjata, solicitata sau sacaita cu intrebari… nu vreau sa aud si sa vorbesc cu nimeni ( cei care ma cunosc imi respecta perioada asta si ma evita pana imi trece 🙂 )… am urmarit clipul si m-a emotionat pana la lacrimi… uite cum o actiune spontana poate produce atata bucurie, atator oameni… cand o sa vedem si la noi asa ceva? ( la englezi am vazut, de fiecare data cand am fost)… si mai e ceva, mandolina… mandolina mi-a umplut sufletul de bucurie si dor, pentru ca am facut cativa ani de mandolina ( am o postare in blog despre mandolina) 🙂
    Noapte buna!

  2. :)) hei hei! fantastic flash mob! am participat si eu la genova…sunt minunate! adevarul ca muzica grecesca si bucuria participantilor se lipesc de suflet! un sfarsit de sapatamana fain iti doresc…

  3. Frumos. Mi-ai schimbat planurile pe termen scurt cu clipul ăsta. O să mă uit la Zorba Grecul, cu siguranță, dar mai încolo. Am o programare la cabinet, o bună pacientă de-a mea cu niște ”tzatziki” adorabile.

  4. grecii şi frumuseţea lor… păcat că neamul acesta frământat nu îşi găseşte liniştea acum. dacă m-ai fi întrebat de ce îmi place grecia atât de mult poate că nu aş fi ştiut să-ţi răspund atât de bine ca acest filmuleţ în care este de-ajuns o „bouzouki” pentru ca vechile dansuri cretane să renască, să ne ademenească în zâmbet.
    mulţumesc frumos pentru darul tău de astăzi. 🙂

    greg, doctore, eu aş avea o nelămirire, apropo de tzatziki: parcă era ceva cu castraveţi pe-acolo,nu alte forme de relief. nu ţin bine minte? 😉

  5. Dragă Psi, sunt adeptul diverselor forme din natură, atâta timp cât acestea sunt armonioase: măr, pară, dar în special pepenași, așa. Despre castraveți, în general, le aud discutând pe tinerele asistente de pe aici, la o țigară.

    • rotunde şi rubensiene forme, doctore! grijă mare cu colesterolul.
      revenind la castraveţi, bănuiesc că discutau ele despre dexteritatea de a tăia cele mai transparente felii, asigurându-se astfel reuşita unei salate… delicioase! 😀
      gospodine asistentele tale!

      • Dragă Psi, gospodine într-adevăr asistentele astea: tăiatul în felii transparente și subțiri denotă plăcerea de a degusta, pentru pură plăcere. Niște adevărate epicuriene dragele de ele.

    • o nebunie placuta de care avem nevoie din cand in cand pt a evada putin din cotidian si a ne aminti ca putem rade. e posibil sa faca acel joc zilnic. ce bine ar fi insa daca l-ar face pe strada din fata mea, sa pot dansa si eu un pic sau sa ma bucur de fericirea oamenilor alora! 🙂

  6. greg doc, cum văd io, pe la tine la cabinet e tot un hedonism. mare atenţie la fragila linie a egoismului filozofic, cea despre care nici epicur nu ne avertizează însă. să nu rămâi în afara discuţiei! 😉

  7. Psi, să știi că m-am cam plictisit de hedonismul ăsta. A devenit cam banal. Acuma cochetez cu solipsismul, acea filzofie care afirmă că nu exista decât subiectul împreună cu percepțiile și mintea sa, iar întreaga realitate înseamnă un produs al acestor percepții, neexistând ceva independent de ele.În fine, hai să-ți explic. Ia scoate o bancnotă de 100 de euro și ține-o în mână, mai lejer așa, Te uiți la ea, o vezi, dar nu există, e în mintea ta doar. Acuma închide ochii și gândește-te că nu mai e. Vezi? Percepția s-a dus și bancnota de 100 de euro a dispărut. Sper să nu-mi cadă din buzunar, că trebuie să se ducă Vezuvia la shopping diseară.

    • greg, nu ar fi mai simplu, ca eu să-mi imaginez, de exemplu, că vezuvia domniei tale scoate una sută de euro din halatul tău de doc şi în vreme ce îşi imaginează cu ochii închişi rochiţa cea nouţă şi percepţia dispare, îmi cresc mie nişte ciuboţele noi nouţe?
      zău că nu mi-ar displace, chiar în culoarea lui tzatziki fiind! 😉

  8. Ha, ha! Ce treabă grozavă! Uite-aşa uită omul de necazuri sau supărări. Au grecii ăştia o poftă de viaţă…Oricât de greu ar fi, găsesc ei cumva un motiv de a petrece. E în firea lor! Uite că noi, românii, nu suntem aşa.
    O seară bună, Red! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s