Sedinta cu parintii-an terminal

Ultima sedinta la care am participat a fost acum vreun an, drept urmare am plecat cu elan muncitoresc sa-mi arat fizicul, sa afle si doamna diriginta ca inca mai exist. Inventiva cum sunt am ales alt drum, am facut niste poze langa zidul scolii si am mers agale. Mai aveam 10 min timp destul sa ajung in fata cladirii, avand in vedere ca eram deja la gard. Dupa colt vad o statuie in curte: Carmen Silva. Incep sa permutez ce legatura are femeia aia cu Colegiul CD Loga unde voiam eu sa ajung? Mai fac cativa pasi, vad scarile de la intrare, ma directinez spre ele si fugitiv vad ce scrie pe cladire: Liceul Pedagogic Carmen Silva. Hopa, m-am gandit pret de o clipa infinitezimala ca au mutat astia liceul si panicata de putinul timp ramas am pedalat mai  departe pe strada. Urmatorul colt, un conac si apoi parca se zareste ceva care seamana a liceu. Ma uit de la distanta ce scrie pe cladire, sa nu mai dau cu oistea-n gard si rasuflu usurata: l-am nimerit!!!(ca blonda in sensul giratoriu, doar sensul imi lipsea). Galopez pe scari pana la etajul 1 si spre fericirea mea, nu se mutase clasa de acolo, intru, dau „buna ziua” si ma parchez discret in banca a 2-a la perete, exact la fix. Tocmai intrau diriginta, profa de engleza si proful de info. Incepe doamna de engleza care se grabea si spera ca va scapa mai repede. Ne ia pe rand afara, individual, sa ne explice ce odrasle inteligente avem-ei… si mai putin harnice-eu! Intre timp actiunea s-a mutat pe doua fronturi: afara se discuta individual despre engleza, iar inauntru se prezinta biologia pentru Bac. Incerc sa baleiez, imi iese prost, caut sa realizez cati sunt afara, ies intr-un moment nepotrivit, remarc inca vreo 5 parinti la coada, intru inapoi jenata ca deranjez femeia care explica. Ma lamuresc care-i faza cu programa pentru Bac la biologie, imi vine randul la engleza, nu-i asa dezastruos pe cat ma asteptam, reintru si-mi ocup locul. Intre timp, alt simultan: info si romana, de data asta in aceeasi sala. Domnul de info trecea de la obanca la banca si explica fiecarui parinte ce-i cu testul, iar doamna de romana incerca sa pastreze un dialog cu noi, peste timbrul puternic barbatesc al informaticianului. A iesit o chestie inteligibila, pana s-a apropiat de banca noastra. Unii parinti pastrasera testul. Eu dupa ce am vazut halul in care s-a prezentat fiica-mea, l-am dat sa nu ma fac de ras. Am luat premiu in fiecare an la scolile mele, nu ma face copilul asta pe mine de ras!!! Evident ca incepe sa-mi zica nota care a luat-o, cu voce tare. Am simtit ca intru in pamant! Omul vorbea firesc- eu simteam ca-mi ard urechile si ca ma inrosesc complet. Ufff, de ce trebuie sa fie asa amabil, cand copilul meu e complet pe dinafara materiei? Norocul nostru ca info nu-i materie obliatorie la Bac! Intr-un final se termina supliciul si trece la colega de banca. Nu aud nimic o vreme, imi linistesc bataile inimii si-mi spun ca mai rau de atat nu se poate! Imi mai indulcesc zilele cu nota la romana, unde se pare ca stie ceva si esential! poate lega doua vorbe sa sune oarecum inteligibil.

Sedinta se incheie intr-un ton optimist, profesoara de matematica nu a fost prezenta, seara nu-i complet ruinata! De remarcat amabilitatea profesorilor de a oferi tot sprijinul pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune. De remarcat, la fel, indiferenta absoluta a copiilor, pe care nu-i preocupa altceva decat unde se va desfasura Banchetul mic sau apropiatul Bal al bobocilor. Am prevazut un an greu. Se pare ca asteptarile mele vor fi intrecute: va fi un an de cosmar!

36 thoughts on “Sedinta cu parintii-an terminal

  1. în general, ei nu sunt foarte stresați decât începând cu ultima lună de școală :-)))
    Știindu-te pe tine, mă îndoiesc că va putea rămâne…„mai puțin harnică”, deci va fi bine. N-am înțeles cum s-a ținut ședința asta, precum învățământul simultan???
    Succes! E un an greu, dar nu imposibil 🙂

    • a mea e un pic stresata, nu de Bac-ul in sine, cat de mine 😀
      da,da toate erau simultane, ei au vrut sa castige timp, a iesit o amestecatura…dar a fost interactiv pana la urma!
      multumim, iesim noi cumva la socoteala. n-au murit altii, nu murim nici noi!

  2. Baftă multă domnişoarei, spor şi poftă la învăţat, iar mamei…multă răbdare! Important este să nu te dai bătută, căci nu îi doreşti decât binele, iar ea asta trebuie să înţeleagă. E mai important ce îi doreşte propria mama, decât „sfaturile” colegilor de generaţie, atât de „importante” în lumea tinerilor de azi…
    Succes şi o zi cât mai bună! 🙂

  3. 😀 Citind acestea, nu pot sa nu ma gandesc cate astfel de suplicii o indurat si-ai mei, sireacii… Mai ales ca io nu le spuneam de toate notele (numa’ alea bune) si absente, gandind ca merg la risc, poate totusi nu afla. Uneori era asa, alteori nu… :))

  4. greu tare cu copilasi mari! la mine e mai usor…spre ex azi am avut sedinta cu parintii, adica ieri si nu am fost ca nu prea am avut chef!:)) inca pot sta relaxata! imi place cum vezi tu lucrurile: „Norocul NOSTRU ca info nu-i materie obliatorie la Bac!”:)

    • pai, ma simt intr-un fel solidara cu ea. desi uneori cred ca-s o mama cam prea protectiva. in spital ea era singura mare, internata cu maica-sa langa ea. dar n-as fi avut stare sa nu stiu cum se simte, cum ii sta perfuzia, daca o doare ceva sa aiba la cine se plange. nu stiu sa fiu altfel si daca am posibilitatea sa ma ocup de ea, nu vad de ce sa n-o fac. sunt convinsa ca se va descurca si singura daca si cand va fi nevoie 😉

  5. Multe detalii s-ar putea comunica parintilor prin mail, evitandu-se astfel si anumite momente jenante… Dar noi, romanii, suntem inca rezistenti la metodele moderne de comunicare.

  6. Nu-i chiar asa… Oamenii sunt destul de rautaciosi unii cu altii, exploateaza orice posibilitate de a rade sau comenta pe seama copilului altuia…. Si nu e deloc drept. Caci fiecare copil e unic, cu calitati si cu defecte, de ce sa reiasa cumva o chestie neclara… dintr-o discutie absolut aleatoare!

    • eu stiu cat valoreaza copilul meu si nu-mi pasa de discutiile ce se nasc in spate. oricum nu-i cunosc pe parintii ceilalti. e drept ca mi-ar fi placut sa fie si fiica-mea printre cei din frunte, dar intre timp mi-am mai dozat asteptarile 😉

  7. Pingback: Good or Bad? « BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s