Sarmale in varza dulce

Mi-a mirosit intr-o zi pe scarile blocului si am decis sa bibilesc si eu niste sarmale. E o mancare pentru care imi trebuie timp si chef, mai ales daca aleg varza dulce. Prin urmare am inceput cu partea care nu-mi prea place, am pus o oala mare cu apa la fiert si am balacit varza acolo, nu inainte de a-i scoate cotorul din mijloc. Pe masura ce se fierb frunzele, ele se moaie si se desprind usor de pe varza. Incet si cu rabdare, se invarte varza de pe-o parte pe alta, pana se desprind toate frunzele.  Am taiat mai departe o parte din nervuri sa fie mai usor de manevrat si le-am lasat sa se odihneasca.

Am calit o ceapa mare cu jumatate de kilogram de carne macinata, cateva bucati de costita afumata taiate marunt, impreuna cu piper, sare, vegeta, boia si vreo 2 linguri de bulion, pana cand carnea a renuntat la aspectul de crud si a mai palit la culoare peste tot. Am tras de pe foc si am lasat putin la racit, dupa care am trecut la asamblat sarmalele. Am pus cateva frunze mai prost reprezentate sa tina de cald pe fundul kuktei si am inceput sa cladesc sarmalutele cu nadejde si voiosie. Bine, voiosia a fost cam scazuta, pentru ca varza s-a dovedit destul de prost construita si am cam migalit la frunze sa pot obtine niste obiecte aspectuoase si care sa nu se desfasoare in partile componente in timp ce vor fierbe. Printre ele am strecurat strategic  bucatile din costita usor afumata ramase. Am umplut cu apa cat sa le acopere si le-am pus la fiert la foc mic cam 40 minute. Le-am savurat cu smantana si cred ca mergeau bestial cu mamaliguta. Cand am sa-mi iau inima in dinti sa incerc sa fac singura asa ceva si imi va  iesi competitiv, ma voi lauda si cu asta. Deocamdata strang doar informatii si imi masor in gand puterile. Habar n-am de ce am eu senzatia ca e foarte greu de facut asa ceva… poate pentru ca si e!

Asadar, acestea au fost sarmalele, mi-am facut damblaua; anul asta cu siguranta ca nu mai prestez asa ceva, eventual niste varza calita, dar mai incolo, cand mi se va face iar pofta de varza!

39 thoughts on “Sarmale in varza dulce

  1. hai mai ca nu-i greu!… sunt experta in sarmale ( le fac mai bune ca soacra-mea 😉 ), mai ales pe cele in foi de vita de vie (saptamana trecuta m-a chemat prietena mea s-o ajut la sarmalute in foi de vita), iar mamaliga e floare la ureche (dupa ce am stricat si eu cateva mamaligi) … de doua saptamani am invatat sa fac foi de placinta, iar doua weekend-uri la rand am prestat placintele cu mere, branza dulce si stafide, branza sarata, dovleac cu nuca ;)… si trebuie sa ma laud ca fac cea mai buna prajitura cu tuica si ce-a mai buna salata de gogosari 🙂
    sarmalele tale arata bine 🙂

    • da si eu zic ca sarmale mai bune ca ale mele n-am prea mancat in ultimul timp! si sunt destul de severa cu mine, ca altfel imi iau nasul la purtare 😀
      deci mamaliga e un lucru pe care cu siguranta il voi invata, ma obliga originea! fac numele de moldovean de ras! prajitura cu tuica??? asta e ceva nou! presupun ca tuica se evapora si nu da aroma de butoi intregii prajituri. pune si tu o reteta aici sa vada ochiul meu, te rog! asta este daca nu avem noi parere buna despre noi, atunci cine sa ne-o ofere?
      multumesc!

  2. bale,bale,bale….si nici nu-mi plac…si nici n-am inghitit in sec……sarmale as manca dimineata ,la pranz si seara….in foi de varza dulce, acra sau foi de vita….fac destul de des,dar parca niciodata nu-s deajuns ..

    • 😆 mie-mi ies mereu prea multe. si ai mei mananca o data sau de 2ori, apoi ma lupt eu cu ele. asa ca e ca in reclama aia cu „ce mancam azi?” „sarmale” si a doua si a treia zi la fel, dar raspunsul e din ce in ce mai slab, gen „iar sarmale???”

  3. Aaa, sărumâna doamna Red… Treceam pe aici șiiiii…. da-ți mi și mie parola de la blogu ăsta, se poate? Vreau să o pun bine să nu vă fure cineva sarmalele astea.

  4. :)) Voi, alde Georgiana si cu tine, ar trebui sa fiti interzise prin lege. Ce-i asta, dom’le? Bulz, sarmale… noi niste bieti copchii departe de mama si de casa. Va uram! :))

  5. io cu sarmalele suntem cam aşa: paralele.
    soacră-mea, săraca, e mare fan şi nu înţelege cum ne-am găsit noi amândoi pe lumea asta şi în oraşu ăsta şi nu ne plac sarmalele la niciunul. în acest context, nu fac, nu ştiu cum se fac şi nici nu vreau să aflu.
    da o varză călită ar merge… poate chiar mâine. 😉

  6. Pingback: aiureli.ro » Fotografii de toamnă. Concurs

  7. Ei, uite de asta mancam noi sarmale de doua ori pe an: de Pasti si de Craciun! Prea multa bibileala pentru o mancare care iti mananca timp dar se mananca intr-o clipa, daca-ti pui mintea! Oricum, cred ca esti o mare gospodina, Anca. Respect! 🙂 🙂 🙂

    • nu-s mare, gabriela, nu te lasa inselata de aparente! imi place uneori sa bibilesc in bucatarie, sa amestec arome, sa-mi testez abilitatile. uneori sunt incantata, alteori dau chix! sunt abia la inceput, in probe 😀

  8. Deja îmi plouă în gură de poftă, la cât de bine arataă…parcă le şi simt aroma!
    Nota 10 cu felicitări, dragă Red! La ce frumos le-ai descris…nu pot fi decât minunate.

    Îţi doresc un week-end minunat! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s