Ziua mortilor- 1 Noiembrie

Eu si persoanele mutate pe alt taram, n-am prea avut tangenta cand eram mica. Prin urmare nu am participat la nici o comemorare nici in familia mea, nici in altele si am convingerea ca ziua aceasta in Moldova nu se sarbatoreste. Dupa ce am inceput sa ma deprind cu zona aici, avand o bunica inmormantata destul de aproape de blocul unde locuiam, mi s-a parut firesc sa particip si eu. Nu mare mi-a fost uimirea sa vad coronitele din brad, frunzele de feriga si lumanarelele care decorau decent si cald fiecare mormant, ca un pios omagiu adus celor care nu mai sunt printre noi. Din loc in loc se strangeau rude, familii care povesteau si se cinsteau cu un strop de licoare magica, in amintirea celor plecati.

Cimitirul devenea cumva prietenos cu atata lumina presarata peste tot, mormintele pierdeau sobrietatea si nota de tristete, pastrand doar o unda de dulce-amar, o veghere in lumina de lumanarele tremurande a celor plecati. Imi amintesc cum cutreieram pe vremuri prin intunericul abia lamurit de cate o lumina ici-colo, cum ocoleam fara frica umbrele celor vii care-si cautau locurile unde aveau pe cineva disparut. Cred ca e singura seara din an in care as putea hoinari fara teama printre cei dusi, fara sa simt cum mi se prelinge frica pe sira spinarii.

De catva timp spectacolul s-a schimbat, coronitele discrete au fost inlocuite de coroane care mai de care mai voluminoase, cu flori artificiale in culori stridente, ca si cum cel plecat sau lipsa lui ar putea fi contorizata dupa marimea si opulenta obiectului. La fel candelutele discrete, rosii sau albe, a caror flacara e ferita de un capacel dantelat, au suferit transformari atat in marime cat si in forma. Unele aratau ca niste bebelusi, grase, enorme, de parca fusesera ridicate la rang de felinar de restaurant. Din fericire am ocolit circul uzual care se desfasoara la poarta cimitirului, cu tot felul de cersetori insistenti care te agreseaza verbal si psihic, greu reusind sa-ti gasesti pacea si reculegerea in rostirea unei rugaciuni pentru cei plecati. Am ales duminica pentru a-mi onora rudele, cimitirul era aproape pustiu, doar toamna cernea lin cateva frunze, iar spectacolul copacilor ingalbeniti stralucitor mi-a bucurat privirea. Am facut putine poze, declicul aparatului sunand nefiresc si parca nevoind sa impietez atmosfera sau sa deranjez o doamna care se tot uita peste umar sa zareasca ce se aude dinspre noi.

E nedrept, insa uitarea se asterne peste amintirile unor oameni care au insemnat ceva in viata mea, dar care au plecat de mult timp si ale caror fete, fapte sau zambete mi le amintesc din ce in ce mai greu. Sper ca acolo unde sunt si-au gasit linistea si ma iarta ca ajung atat de rar sa-i cinstesc. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Anunțuri

21 de gânduri despre „Ziua mortilor- 1 Noiembrie

  1. se serbeaza 1 Noiembrie si in Romania? Stiu ca este sarbatoare mare in Italia, Franta, cred ca si Spania. De altfel in Germania este zi libera. Ma gindesc ca poate la TM e un caz special ca se serbeaza probabil datorita influentelor de atitea feluri de acolo.

  2. Pingback: Ziua mortilor « Tiberiuorasanu's Blog

  3. Eu am parintii inmormantati intr-un cimitir catolic. Pregatesc mormintele si eu pentru 1 noiembrie, din respect pentru cimitir. E foarte frumos, dar la noi nu atat de spectaculos ca in Ardeal. Ador monumentele funerare din cimitire, realizate cu mare arta.

  4. eu ştiu că la ortodocşi pomenirea morţilor este în prima sâmbătă din noiembrie, aşa o şi ţin, sâmbătă voi merge să aprind iar lumină pentru moşii mei. 1 noiembrie este…. la catolici. dar pentru că multe s-au împletit în ardeal şi tradiţiile sunt cumva … amestecate. 🙂
    cred însă că a-ţi aminti de cei dragi, care nu mai sunt, nu necesită o zi anume, specială, chiar dacă în calendare sunt mai multe astfel de zile.

  5. Un obicei frumos. Suntem ceea ce suntem şi datorită celor care-au fost şi prin care am primit şi noi viaţă. Se cuvine să le cinstim memoria, să-i păstrăm cu dragoste în inimile noastre, să-i „vizităm” la locurile unde odihnesc somnul de veci.
    Chiar dacă sunt diferenţe interconfesionale, mi se pare un lucru tare frumos că oamenii din Banat şi Ardeal, trec peste aceste diferenţe şi cinstesc împreună memoria celor plecaţi din această lume.
    Dumnezeu să-i odihnească!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s