Seara de balet la Capitol- Lacul lebedelor

Am eu o slabiciune cu baletul in general, am cochetat o vreme cu ideea de mare balerina, dar am ramas mereu la stadiul de vis… Asadar, de cate ori vad ca urmeaza un spectacol de balet, salivez pana ma decid sa merg. Am mai vazut „Spargatorul de nuci” dar asta a fost o experienta semi-reusita pentru ca am stat jumatate de spectacol in picioare incercand sa vad balerinii pe dupa un reflector, eram pozitionata prea lateral. De data aceasta am gasit locuri bune, stiam ce sa aleg, asa ca m-am pregatit sufleteste de marea vizionare! Norocul meu ca am prins o seara calda altfel mi-ar fi inghetat tampisorii cu care am „baletat” pana la sala de spectacol. E drept ca n-am mai urcat de multa vreme pe tocuri si ca am nimerit niste conduri usor inaccesibili, insa tot timpul am avut senzatia ca ma vars in lateral, ca-mi pierd echilibrul cand era strada usor inclinata si parca ma tinea cineva de picioare de mergeam ca racul inapoi (defect de zodie!). Noroc ca n-a fost lung drumul si am luat loc in sala.

Prima impresie: lipsea orchestra, iar scena era mica in adancime! A inceput curand spectacolul si cucerita de muzica ce construia povestea, n-am dat importanta ca nu simteam pulsul orchestrei. Aparitia gratioasa a lebedelor, delicatetea desavarsita a solistei, costumele, m-au facut sa pierd notiunea timpului. Toate miscarile ce le stiam, le vedeam acum pe viu, tremurul si suferinta lebedei, exprimate perfect prin fragilitatea miscarii mainilor si dansul fin arcuit pe poante al picioarelor. Povestea a curs firesc, scena mica nereusind sa opreasca entuziasmul si profesionalismul balerinilor, care cred ca ar fi dat si mai mult daca ar fi avut loc de desfasurare. Printul s-a limitat doar sa paseasca, era foarte inalt si impresia mea a fost ca daca ar fi incercat ceva sarituri, zbura in public. In mod placut m-au surprins dansurile rusesti prezente spre final, o parte pe care n-o cunostea, si aparitia a patru balerini imbracati ca in „Carmen”. Am ras gandindu-ma ca au nimerit gresit!

A fost o incercare placuta de a prezenta balet unui oras care nu dispune de o scena suficient de larga, potrivita unei asemenea manifestari. Muzica si gratia au facut casa buna, lebedele mi-au bucurat privirea iar piesele atat de cunoscute au starnit ropote de aplauze. Prim solista a fost rasplatita indelung la final. Din pacate pozele n-au iesit grozav datorita luminii difuze, a reflectoarelor si faptului ca blitzul mi se parea prea sfidator si deranjant, ca sa-l folosesc. M-au bucurat totusi cele cateva  care au reusit, intr-o oarecare masura, sa prinda expresivitatea deosebita si efortul depus de balerini. Din pacate, muzica pe banda avea dezavatajul de a nu umple sonor sala, astfel incat orice aterizare sau schimbare de pozitie pe poante se auzea distinct. Din fericire, au fost episoade izolate si nu au stricat magia serii. Poate candva, organizatorii vor reusi sa amenajeze o sala adecvata ca amplitudine, care sa ne permita sa savuram la intensitate maxima, un spectacol de exceptie!

24 thoughts on “Seara de balet la Capitol- Lacul lebedelor

  1. Din păcate, într-un asemenea spectacol, atenția mi-e atrasă mai mult de efortul balerinilor decât de rezultat. E aproape dureros să-i văd cum își martirizează picioarele și cât de rapid respiră după câte un solo mai antrenant. Deformație profesională, ce vreți! Sau poate faptul că am câțiva pacienți din breasla lor și știu cu ce probleme se confruntă odată cu înaintarea în vârstă…

    • aspectele acestea mie-mi sunt necunoscute, insa nu ma pot retine sa admir cate sacrificii fac pt a obtine un rezultat aproape de perfectiune! e adevarat ca respira greu dupa un solo superb, insa si sufletul meu era undeva sus, in extaz!

  2. 🙂 asta îmi aminteşte de o postare mai veche a mea în care spuneam cum am aşteptat eu minute în şir să apară omul cu nucile. zâmbete de-ale copilăriei!
    iubesc baletul, am un văr care a fost balerin şi acum este coregraf în berlin. ştiu truda şi durerea ascunse într-un graţios şi aerian salt, am văzut rănile deseori. dar de-ar fi să o iau de la capăt… aş purta în suflet acelaşi vis de lebădă.

  3. 🙂 nu am fost niciodata la un spectacol de balet. am avut tot timpul impresia ca o sa ma plictisesc:). pe de alta parte, copil fiind imi doaream sa ma lase ai mei la balet, dar ei au spus nu, motivand ca nu am fizic de balerina si m-au dat la karate:))))))). ofof parintii astia! o zi minunata:)

  4. Mda. Frumos. Le-aș invita la un consult pe bietele balerine, să nu fi răcit așa dezbrăcățele pe scena aia. Trebuie neapărat să le palpez. Cu stetoscopul, desigur.

  5. E minunat să vezi un asemenea spectacol care îţi umple sufletul.
    Mulţumesc, dragă Red, că ne împărtăşeşti impresiile tale frumoase. 🙂 Noapte bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s