La pas prin Bruxelles

Am inceput cu o biserica Saint Jean Baptiste du Beguinage, incerand in zadar sa prind o imagine completa, edificiul fiind plasat destul de stramt intre cladirile invecinate. Termenul de „beguines” desemneaza o comunitate religioasa formata initial din femei singure, care isi petreceau viata rugandu-se si facand opere de binefacere, fara insa a depune juraminte monahale si putand oricand sa se intoarca la viata lumeasca. Unele au fost condamnate ca eretice si chiar arse pe rug, altele au fost asimilate in manastiri, pana la recunoasterea ordinului in comunitatea catolica. In interiorul pustiu o expozitie de desene si un „chaire de verite” sculptat gratios din lemn, alaturi de vitralii viu colorate. Un loc de reculegere placut, departe de forfota strazii.

Ne-am continuat plimbarea intr-o zona unde o serie de restaurante cu specific de peste si fructe de mare isi faceau reclama cu terase deschise, incalzite si meniuri la vedere. Magazine decorate deja cu ornamente de Craciun, strazi inguste si o noua biserica de aceasta data masiva si vag asemanatoare cu Notre Dame din Paris: Catedrala St Michel si St Gudule. O mai vazusem, asa ca ne-am prostit doar putin pe sezlongurile de lemn raspandite generos in parcul golas de sfarsit de toamna si am hoinarit mai departe. La o intersectie privirea mi-a fost atrasa de o coloana oficiala incadrata regulamentar de motociclete care dadeau semnale. Am urmarit curioasa sa vad cine trece: trei autocare de tipi in costume, probabil ceva oficialitati care profitau de ziua libera, luand o pauza din hotararea destinelor tarilor, la nivel inalt! In drum am dat peste cateva „galerii”, care eu le-am considerat muzee, dar de fapt era un conglomerat de magazine, cam toate inchise. Pe sub o arcada obisnuita, care ascundea Ceasul Jacquemart, am pasit in Parcul Bruxelles. Ceasul are cateva figurine care reprezinta cetatenii orasului si care se misca anuntand cu zgomot schimbarea orelor. Din pacate, nu era o ora exacta si esplanada care mi se asternea in fata mi-a starnit interesul mai mult.

O succesiune de fantani cu jeturi gratioase, copaci parca la inceput de toamna cu frunze alternand intre verde si foarte putin galben, un monument ecvestru salutand de sus o piateta, alei aranjate perfect geometric, caroiaje simetrice pentru a atrage atentia in drumul spre Palatul Regal. Acest parc a fost construit pe locul unde a inceput revolta pentru independenta din 1830 si a apartinut ducilor de Brabant, primii conducatori ai Bruxelles-ului.

Un amestec de vechi si nou, cladiri uimitoare la tot pasul, o bogatie de privelisti si imagini tocmai bune de imortalizat. Ma opresc aici, pentru a nu va plictisi prea tare, dar promit sa continui.

22 thoughts on “La pas prin Bruxelles

  1. Bruxelle e la o ora de mine -adica de granita de nord vest a germaniei.
    Imi place orasul, e un amestec intre stilul cosmopolitan si cel gotic 🙂 Cu aroma de….conservatorism
    Pisaciosul ma enerveaza. De ce sa fac poze langa el? 😀

  2. Imi place la nebunie! Este putin mai modern decat Brugges, dar la fel de autentic!! sper sa ajung si eu in Bruxelles. Pana acum nu mi-as fi dorit asa de tare …. vezi ce de dorinte si vise nasti in mine!

    • pai asta e un lucru bun! eu tot mai sper ca nu ramai acolo definitiv si cand termini de povestit tot ce-i frumos si interesant acolo, vii inapoi si te prind intr-o vajaiala pe undeva 😉
      mai am cate ceva de povestit si inca multe poze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s