La pas prin Bruxelles(3)

Am tot ocolit piata centrala a orasului, pe care o mai vazusem de cateva ori, realizand la final ca e atat de frumoasa, ca poate fi vazuta de nenumarate ori fara sa te plictisesti. Eram prea ocupata cu degustarea bomboanelor de ciocolata de la Leonidas si prea plina de impresii, asa ca am tratat-o in viteza.

Lasand aceste amanunte la o parte, iata si Grand Place-ul, locul cel mai cunoscut din Bruxelles, o piata rectangulara, unde o data la doi ani se organizeaza celebrul covor floral. O forfoteala continua, oameni care admira si se „trag in cadre”, in mijlocul unei arhitecturi amestecate, apartinand mai multor curente Renastere, Art Nouveau,Baroc, Louis IV, suferind demolari si remodelari  succesive, locul ofera o priveliste demna de luat in seama. Ca un facut vantul taios se oprise, iar un soare bland colora acoperisurile si facea sa straluceasca ornamentele aurii si statuile plasate la inaltime. Turnul dantelat in baza caruia s-a construit toata piata, patroneaza zona, fiind vizibil de departe. Initial aici erau Casa painii, a carnii sau pur si simplu piete sau case al e breslasilor, separate de gradini sau curti, prezentand strazi inguste servind mai degraba ca iesiri in caz de incendiu. Odata cu modernizarile cerute de epoca, s-a demolat Casa painii fiind inlocuita de o cladire impozanta numita „Casa regelui” chiar daca nici un rege nu a locuit vreodata in ea. Hotel de Ville(Primaria) constituie un grup de cladiri construite in jurul unei curti interioare rectangulare. Intreaga fatada este decorata atent cu statui si dantelarii delicate din piatra. Partea dinspre Grand Place serveste drept muzeu al orasului. Fiecare casa prezenta in piata, intr-o varietate arhitecturala bogata si de marime diferita, insa toate cu fatade inguste specifice zonei, dar asigurand un tot unitar in aceeasi masura incitant si decorativ, apartine unor bresle si are propria denumire rupta parca din panza trecutului sau din cartile de povesti: „Ducii Brabantului”, „Regele Spaniei”, „Casa croitorilor”, „Cerbul”, „Lebada”, „Colina”, „Potul cositorului”,”MOara de vant”, „Norocul”. In subsolul uneia dintre case e amenajat un muzeu al berii, o alta specialitate nationala.

Usor lateral ar fi trebuit sa fie statuia lui Everhard’t Serclaes, eroul curajos care a escaladat  zidurile orasului punand steagul Ducelui de Brabant in varful turnului dantelat, dar care a fost ucis miseleste catva timp mai tarziu in lupta pentru putere si al carui cot daca-l atingi ai sanse mari sa te reintorci. Acum stau putin in cumpana; statuia lipsea fiind dusa la reconditionat, e posibil ca vizita mea in Bruxelles, a treia fiind, sa fie si ultima!

14 thoughts on “La pas prin Bruxelles(3)

  1. :)) pai nu se pune…ca era dus la reconditionat! adica nu ai atins cotul pentru ca lipsea:))). cu siguranta ai sa te intorci:) fotografiile sunt minunate! bomboanele erau asa delicioase?

  2. Citesc cu deosebită plăcere textele tale despre Bruxelles, parcă aș urmări un documentar foarte bine întocmit. Fotografiile și descrierile îmi poartă pașii prin locurile pe care le zugrăvești cu atâta iscusință de parcă aș fi acolo. Mulțumesc.

    • incerc sa impartasesc si altora ceea ce am vazut. m-am bucurat si eu de multe ori de excursiile altora. in plus parca imi asez amintirile in rafturi sa le pot rasfoi cand imi vine dorul de duca 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s