La multi ani, Romania!

Mi-am pus de multe ori intrebarea daca imi iubesc cum trebuie tara, daca sunt mandra ca sunt romanca si daca as lua atitudine pentru ea, pentru poporul meu, pentru ceea ce inseamna in adancimea sufletului meu „Romania”?

Este adevarat ca ori de cate ori am ocazia sa dispar peste hotare nu apuca sa inchida gura cel cu propunerea ca-s deja la usa cu bagajele. E la fel de adevarat ca dupa ce ma intorc acasa am „spleen de Romania” cateva zile pana ma acomodez la loc cu civilizatia,  mizeria si non-conformismul nostru balcanic. Tot la fel, recunosc cinstit ca la ultima mea iesire din tara, am auzit romani peste tot in jur, dar nu m-am omorat cu firea sa intru in vorba cu ei, dimpotriva i-am ocolit larg, fara a da de inteles ca pricep ce vorbesc intre ei, iar pe un munte intr-o padure, departe de Romania, unde urlau manelele jur imprejur, m-am gandit cu voce tare ca nu mi-era dor sa-i aud si dupa amabilitatile schimbate din politete am facut urgent pasi. Pe de alta parte, cand am dat de straini care nu cunosteau Romania am incercat sa le explic ca nu suntem o tara de tigani si ca ne stim destul de bine valorile si lungul nasului, la fel ca oricare alta natie.

Totusi dincolo de aspectele astea dintre care unele nu-s spre lauda mea, cred ca ma feresc de manifestarile grosolane si mitocanesti ale unor oameni care vor sa dea tara in care locuiesc dupa ei si nu sa incerce sa faca parte din peisaj discret, ca niste nou veniti, pentru a fi asimilati ca oameni civilizati. Inca ma surprinde ca  romanii care locuiesc in alte tari au antene ce le permit sa receptioneze toate posturile romanesti si stiu mai bine ca noi, cei care stam aici, personajele ce se perinda la TV si noutatile in materie de stiri. Pe de alta parte, ii inteleg, dorul de a auzi vorbindu-se romaneste, de a vedea locuri dragi si detasarea kilometrilor distanta, ii face sa deguste la gramada emisiuni si stiri, care poate in alte cazuri le-ar trece cu vederea.

Mi-e greu sa-mi definesc sentimentele exact, dar stiu sigur ca-mi iubesc tara, fara a iubi ceea ce se intampla in ea, oamenii care o fac de ras in exterior, marlania si lipsa adevaratei valori, trambitate peste tot. Probabil ca daca mi s-ar oferi posibilitatea sa plec la ceva mai bun, as face-o fara sa ma uit in urma si fara a iubi mai putin Romania. Contrar tuturor previziunilor, eu cred ca se intampla si lucruri bune aici si ca simplu fapt ca  se vorbeste limba pe care o inteleg cel mai bine, sunt locurile in care am copilarit si in care mi-am crescut copilul, reprezinta suficient pentru a-mi indreptati dragostea, chiar daca altceva nu mai gasesc demn de luat in seama.

La multi ani, Romania! Fie sa te trezesti pana nu e prea tarziu, sa-ti asumi locul pe care-l meriti si sa lupti sa supravietuiesti!

Anunțuri

32 de gânduri despre „La multi ani, Romania!

  1. Pingback: De ziua noastră… « BLOG D'AGATHA

  2. Pingback: RO-mânia « Almanahe's Weblog

  3. Si eu imi iubesc tara. Ma intristeaza oamenii necinstiti, manifestarile nedrepte, politica agresiva, dezinteresul colectiv si nu in ultimul rand PRESA pentru ca simt ca are o contributie semnificativa la tot ce se intampla
    Mereu am sa iubesc Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s