Duzina de cuvinte: Mistere(6)

Suprinzator, nu ma aflam intr-o locatie exotica, ci intr-o incapere pe care o mai vazusem cand incepusem sa derulez filmul acesta, ca o ecranizare fabuloasa a unei povesti care se rasuceste si se transforma capatand accente nebanuite, pe masura ce se deruleaza. Mintea incepea sa se acomodeze cu drogul pe care mi-l inoculau periodic, gandirea mi se aranja mai rapid in siruri pe care reuseam sa la manevrez eficient pana ma aruncau in cu totul alta parte.

Cuptorul era stins de data asta, desi nu de multa vreme, caldura inca radia placut si m-a facut sa ma infior, insa omul misterios dezgolit pana la brau lipsea. Picaturi de metal lichid cristalizasera fin intr-o retorta aruncand reflexe taioase privirii. La o scrutare mai atenta am remarcat ca in centru metalul era incandescent si am urmarit traseul sinuos pe care-l parcursese pana la solidificare. La mica distanta, pe rafturi erau stocate eprubete transparente fixate cu atentie in niste suporti captusiti cu bureti grosi -pesemne continutul era pretios sau casant.

Un zgomot dur ca un tarsait pe podea m-a facut sa tresar si sa ma ascund in spatele raftului. Namila, calca greu, privind mandru la vasul colorat-cum altfel? intr-un rosu intens- si rostind niste cuvinte ca o  incantatie din care la mine nu ajungea decat un mormait zgrumturos. Inima a inceput sa-mi bata cu putere cateva secunde cat enormitatea a fixat cu atentie locul unde ma aflam si apoi sesizand ceva doar de el stiut, facu din prostie un gest imprecis si lovi usor vasul de masa, in incercarea de a-l spijini. Licoarea intra in rezonanta si sticla se crapa fin. Dare subtiri insangerate s-au prelins lent spre partea de jos a vasului, iar ciudatenia se agita cateva clipe neputiincioasa, fara insa a rezolva ceva. Lichidul se imprastie bogat pe o mare suprafata din masa si incepu sa se prelinga pe gresia marmorata fin cu nervuri. Spre uimirea mea de pe obrajii omului imens incepura sa curga boabe lichide, lacrimi mari, firesc si trist, ca niste dovezi incontestabile ale unui lucru pierdut definitiv. Dorul din ochii lui, dintr-o data umani, mi-au stins frica si am iesit de dupa raft incercand sa-l mangai.

– Stiam ca esti acolo, de ce nu m-ai ajutat? mi se adresa cu o voce soptita.

– Mi-a fost teama, iarta-ma…

Am ridicat mana spre obrazul lui sa-i sterg lacrimile, dar ciudat boabele aveau o consistenta diferita, parca lichidul imi intra in piele si usor simteam ca in jurul meu lumea devine imprecisa si ma distantez undeva departe…

Textul face parte din provocarile de sambata „Duzina de cuvinte” lansate cu talent si iamginatie de Psi. Parteneri la joaca mi-au fost:

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/12/03/duzina-de-cuvinte-15/#comment-14299

http://griska.wordpress.com/2011/12/03/dans-cu-dragoni-si-c-o-duzina-de-cuvinte-impuse/#comment-3389

http://rokssana.wordpress.com/2011/12/03/duzina-de-cuvinte-13-carti/#comment-14149

http://almanahe.wordpress.com/2011/12/03/oare-poti-dansa-pe-fondul-scartaitor-al-unei-usi-neunse/#comments

http://www.psi-words.com/2011/12/03/duzina-de-cuvinte-noaptea-apelor/#comment-8439

http://anaveronica.wordpress.com/2011/12/03/o-asa-zisa-valorificare-superioara/#comment-4508

http://blogvista.ro/duzina-de-cuvinte-amare/#comment-3438

http://carmensima.ro/2011/12/03/duzina-de-cuvinte-48-ore/comment-page-1/#comment-22546

http://scorpio72.wordpress.com/2011/12/03/duzina-de-cuvinte-termitele/#comment-6643

http://cita-topa.blogspot.com/2011/12/duzina-de-cuvinte-prima-lectie-de.html?showComment=1322939444147#c3288439302561455213

 

Reclame