Poveste de Mos Nicolae

Era inca noapte si fetita se gandea cu spaima la ziua care urma. Notele de saptamana trecuta fusesera  slabe, pe mama o cam suparase, astepta cu indoiala in suflet sa vada daca Mosul cel bun o gasise si-i lasase ceva in cizmulitele bondoace, tivite cu blanita gri si cu niste canafi mici care sareau de cate ori mergea. Daca se gandea bine, nici nu-si dorea mare lucru, ceva dulce cum aduce Mosul de obicei…

Stia regula, trebuia sa invete, trebuia sa stranga printre lucrusoarele ei care nu prea realiza exact, dar mai mult ii iesea sa le rasfire decat sa le puna la loc. Mereu intervenea altceva mai interesant de facut, seara ochii mici se inchideau prea curand, dimineata ghiozdanul nefacut o astepta sa o insoteasca la scoala, iar sendviciurile abia scapau neuitate in frigider. Nu prea era ea copilul cuminte, ii  raspundea urat si peste umar mamei, pe bunica uita s-o sune, doar cand era ceva de primit dadea un telefon in fuga, se comporta ca intotdeauna: singurul copil rasfatat al familiei!

Cu o miscare grabita isi indeparta carliontii de pe fata si privi in noaptea de afara. Printre crengile nucului complet dezgolit se zareau stele mici care sclipeau rece de la distanta. Zambi increzatoare in ziua care urma si adormi scurt, pana cand mama o atinse usor pe umar. Deschise ochi carpiti de somn, isi aminti ce zi e si o lua la fuga spre holul unde asteptau cuminti cizmulitele. Ciudat! Aratau neschimbate! Controla, scutura, se uita imprejur, pe pervazul geamurilor… dar nimic. Cu lacrimi in ochi se intoarse la ea in camera si se imbraca trista fara sa-i spuna nimic mamei- Mosul o uitase anul acesta, exact cum si ea uitase pe toti cei dragi de o vreme incoace.

Ziua trecu incet incercand sa se bucure de povestile celorlalti copii, de cadourile si suprizele primite de ei, apoi dadu o fuga la bunica, o imbratisa si-i povesti ce-a mai facut la scoala, iar seara o ajuta pe mama la pusul mesei si-si deretica atent camera. La final parca lipsa Mosului n-o mai duru atat de mult si se culca linistita. 

Dupa ce fetita adormi, un Mos incarcat de ani aparu pentru cateva clipe in hol, mesteri ceva printre papuci si disparu fara zgomot. Dimineata, fetita cu ochii somnorosi zari ceva sclipicios in cizmulite. Clipi des si vazu: Mosul isi amintise si de ea. Fericita rasturna cizmulitele si cateva dulciuri se rasfirara colorate pe gresia din hol. – Mamiiiiiiiiiiiii! a venit Mosul!!!

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Va doresc tuturor cadouri dorite si dulci in preajma celor dragi, iar sarbatoritilor de azi „La multi ani!”

Anunțuri

18 gânduri despre „Poveste de Mos Nicolae

  1. Intotdeauna povestile copilariei ma emotioneaza terbil! De cand ma stiu au venit la mine si Mos Nicolae si Mos Craciun si nu stiu ce m-as face in ziua in care nu ar mai veni.

  2. Imi plac finalurile fericite.
    Esti o mama rea pentru c-ai chinuit fetita din poveste o zi intreaga? 😀

    (Apropo, am trecut Cer Rosu la blogroll. Daca nu iti place, fa o plangere 🙂 Eu mai schimb chestii pe ici, colo ca sa nu am un blogroll monoton)

  3. ma regasesc si eu pe ici pe colo…. cred ca fiecare la un moment dat.
    Dar ce frumos! In cizmulite cadourile stau inghesuite…. A fost Mosu….
    Copii sunt fericiti!!!

    Sarbatori frumoase!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s