Daruri pentru maine

E noapte si casa rasufla incet adormita. Luminitele bradului ce Craciun licaresc discret, facand noaptea sa scanteieze special, aducand o senzatie de magic, aroma de turta dulce cu scortioara si cetina lacrimand dorul de zapada de afara. Stresinile au incetat picuratul, iar turturii lungi, transparenti, si-au lungit gaturile delicate spre patura alba care se asterne linistit. Nici un zgomot nu tulbura imprejurimile, dar se simte asteptarea in aer, e noaptea cea magica din an, cand fiecare cos asteapta Mosul incarcat de daruri si nasterea Pruncusorului.

Ma ridic incet, incercand sa trec neobservata, acopar o spinare care luceste mat si zambesc ridicandu-i mana intr-o jumatate de imbratisare adormita. Mormaie ceva si reusesc sa ma strecor, imi adancesc picioarele in papucii pufosi si arunc o privire in camera alaturata. Mangai o frunte neteda de ganduri, indepartez o suvita si dezmierd cu privirea fetisoara adormita, parca iar mica si visand povesti. Cobor scarile incetisor, lasandu-ma invaluita de calmul, povestea , amintirile altor nopti asemenea asteia, alung alte nopti triste in care imi era companie draga doar bradutul colorat. Iau unul cate unul darurile si le aranjez sub pom. Sunt impachetate in culori vii si suficient de siscret cat sa nu iti dai seama ce-i in interior, pana nu desfaci hartia si funda. Ating din greseala un glob. Scoate un zgomot stins de boare de sticla fina, se roteste de cateva ori intr-o parte si-n alta, apoi totul devine nemiscat. Privesc la ramurile bogate ale bradului, abia zarite intre podoabele de culori felurite. Fiecare in parte poarta in spate o amintire, o ocazie speciala, un Craciun, un zambet sau dorinta, ramasa uitata intr-un colt de sticla cu-un bradut sau o floricica. Ma asez pe balansoarul de langa semineu. Cateva lemne inca ard cu flacara scazuta, se aud din cand in cand pocnete mici, care adancesc atmosfera de bine. Ma legan stand turceste si-mi vine sa rad: iar i-am luat-o inainte Mosului si am pregatit darurile pentru maine! O fi batran si el… si sunt atatia copii care-l asteapta in alte casute!

Textul raspunde provocarii de luni, lansata de Psi. Texte asemanatoare au scris si:

http://verovers.wordpress.com/2011/12/19/glossa-daruri-pentru-maine/#comment-1474

http://almanahe.wordpress.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine-in-dar-cautatorilor-de-luni/#comments

http://carmensima.ro/2011/12/19/daruri-pentru-maine/comment-page-1/#comment-22766

http://www.psi-words.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine/#comment-9053

http://profunzimi.wordpress.com/2011/12/18/din-cand-in-cand-in-dar/#comment-532

http://labulivar.wordpress.com/2011/12/19/daruri-2/#comment-4128

http://cita-topa.blogspot.com/2011/12/daruri-pentru-maine.html?showComment=1324290908550#c6450511914341824787

http://scorpio72.wordpress.com/2011/12/19/provocarea-daruri-pentru-maine/#comment-6898

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine/#comment-14811

Anunțuri

49 de gânduri despre „Daruri pentru maine

  1. Pingback: Glossă (Daruri pentru Mâine) « VeroVers

  2. Pingback: daruri pentru mâine- în dar, căută(to)rilor de luni… « Almanahe's Weblog

  3. interesanta sarbatoare e craciunul: ne dorim dragoste si totul sa fie perfect si linistit, iar aceasta stare sa nu se strice si sa dureze la nesfarsit.
    incremenit.

  4. e atâta linişte, că se-aude în bezna nopţii şi scârţâitul podelei, şi sforăiturile şi gemetele celor cufundaţi în somn, precum şi din depărtare, lătratul unui câine molatic…

  5. Pingback: daruri pentru maine

  6. Ce pace de Craciun!
    M-ai facut sa ma revad ca si tine orbecaind si speriindu-ma de atingerea globului in timp ce stivuiam multimea de pachetele cu nimicuri… Iti doresc…daruri asteptate! Cu tot dragul!

  7. Pingback: psi-words » daruri pentru mâine

  8. Pingback: Daruri pentru maine « Tiberiuorasanu's Blog

  9. tema noastră în acest an este: de câte ori va dărâma maya bradul. globurile sunt toate numai de sticlă! 😀
    frumoasă povestea ta, tare frumoasă… numai bună de spus curând, în seara magică.

  10. Pingback: daruri pentru maine « Rokssana's Blog

  11. mi-ai adus aminte de vremurile cand fiica mea era copil, iar eu „mos”…
    si mi-am adus aminte singura data cand n-am pus cadou pentru mine, iar fiica mea dupa ce si-a vazut cadourile si a realizat ca nici unul nu-i pentru mine a inceput sa planga….de-atunci, am avut grija sa pun si pentru mine ceva…

  12. când eram mai micuţă, dar destul de mare cât să-mi bântuie prin cap suspiciunea că ai mei umblau cu fofârlica şi erau ei Moşul, nu eram sigură, dar căutam o dovadă de necombătut. Astfel că în noaptea de ajun mă băgam în pat decisă să nu adorm şi cu atenţia încordată la orice mişcare în casă. Se mai întâmpla să bată vântul şi să scârţâie ferestrele ciudat iar zgomotul mă făcea să sar brusc din pat şi să mă uit hoţeşte prin toate locurile, alea cât puteam eu să văd pe întuneric. Bineînţeles că mă dobora somnul la un moment dat şi cădeam topită iar a doua zi bradul avea deja lângă el cadourile puse. Pfff, îmi spuneam, i-am scăpat şi de data asta! 😀

  13. Pingback: Atingerile | Oborul Fantezii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s