Amintiri despre un bradut

In copilarie aveam un bradut de vreun metru inaltime, din plastic pe care-l balaceam inainte de Craciun sa-l curat de praful depus in timpul anului si-l asamblam cu grija cu vreo saptamana inainte de Ajun, incarcandu-l cu toate podoabele: arici facuti din capacele de staniol ale sticlelor de lapte, beteala aurie, globuri in culori felurite. Nu aveam instalatie electrica si nu cumparam niciodata bomboane de pom. Culegeam cate o creanga de brad veritabil aruncata din prisosul altora, aduceam un iz de padure si la noi in casa.  Bradutul meu mic si bondoc incarcat pana la refuz pe fiecare crenguta mica si nins abundent cu vata, era  o jucarie mare! Petreceam ore in sir mutandu-i globurile si rearanjandu-l savant, sa fie uniform decorat si sa se vada frumos din toate partile camerei, fiind asezat pe masuta scunda din sufragerie. Intr-un an, intoarsa de la facultate in vacanta am cumparat un brad mare si am schimbat putin traditia. I l-am lasat mamei in grija dupa Sarbatori, l-a aruncat undeva prin martie, dupa ce a facut o multime de ace prin casa…

De multi ani facem brad mare, cat permite inaltimea camerei, avem si instalatie clipicioasa si saloane. Privesc cu drag la lumina calda si la jocul beculetelor, fara insa a simti dragostea pe care o nutream fata de bradutul grasun care abia mai rasufla sub podoabe. Ma regasesc adult, lasandu-mi amintirile sa se ascunda printre ace, zabovind printre beteala unei alte generatii, privind fara pofta saloanele cu arome felurite si alegand mofturoasa printre dulciurile care se odihnesc sub pom. Prietena mea facea mereu brad viu, agatam ciocolatele si bomboane din belsug in el. Erau insa mai multi frati si dulciurile se gaseau mai greu. Pandeam saloanele si vanam cate una plina. Degeaba, pana la Revelion cu greu mai gaseam ceva prin brad. Orice incursiune prin camera cu bradul se alegea cu cate o prada dulce pe care o imparteam lacomi intre noi. Intr-un an am gasit cadourile ascunse si ne-am jucat seri de-a randul cu masinutele cu resort si soseaua speciala pentru ele, dupa plecarea parintilor in schimbul de noapte.

Nu pot spune ca regret oferta saracacioasa de atunci. Percep cu mai multa intensitate atmosfera de acum, ascult cu mai mare atentie pasii tacuti ai Mosului lasand daruri sub brad si bucuria diminetilor pline de aroma cadourilor.Simt doar uneori ca parca am pierdut ceva mic si drag… copilul din mine!

23 thoughts on “Amintiri despre un bradut

  1. așa, domnule! ne privai de așa o amitire… 🙂
    pentru mine…sărbătorile erau altfel atunci. Evident, acum sunt mult mai bogate, bradul arată îmbelșugat, dar Crăciunul era …mai Crăciun pe vremea aceea… Poate pentru că eram copii și totul era altfel…

    • pentru mine e ca si cum as masura cu alta unitate de masura. probabil din cauza perceptiei omului (care se vrea) matur, fata de copilul pierdut in trecut…
      nu regret nimic,doar constat 🙂

      • nu știu nici eu dacă regret ceva…doar ceă viața asta de adult e tare…nasoală! Mai ales uneori. Ai atâtea care te preopcupă, încât uiți să te bucuri de lucuruile cu adevărat frumoase. \ne mai salvează copiii 🙂

      • nu vreau sa par ca ma dau desteapta, insa de multe ori preocuparile astea multe ne distrag atentia si ne trezim batrani. nu strica sa incetinim ritmul, sa ne dorim mai putine si sa ne bucuram de cei pe care-i avem in jurul nostru. toate sunt atat de efemere. copiii cresc, noi imbatranim, ne risipim in alte directii…

      • corect!
        Uneori, însă…I can not help it, știi cum e!
        Cred că am început să mă băbesc (mă refer la diferența între a „se băbi” și a „îmbătrâni”)

  2. ce frumos….si eu eram tot timpul langa brad schimband locul globurilor si aranjand ghirlandele…eram tot timpul nemultumita ca nu se vedeau din diferite unghiuri! 🙂 si mai sufeream si de curiozitate….intotdeauna cautam cadourile prin casa si ma bucuram de ele cu mult inainte de craciun:))) fara ca nimeni sa banuiasca…! ce timpuri!!!!

    • eu nu cautam destul de atent, ori mama era mai inventiva decat mine. intr-un an mi-a ascuns cadoul in maneca unei haine de pe umerasul din dulap. nu l-as fi gasit nici in 1000 de ani! nu mai stiu ce cadou era, ceva de imbracat presupun 🙂

  3. la noi in casa s-a facut brad natural, in fiecare an, chiar si dupa ce, noi copiii, am plecat la facultati, ne-am casatorit… soacra-mea nu mai facea brad de cand au crescut copiii, dar avea in boxa un brad artificial( il avea de 21 ani)… nu era de acord sa impodobesc brad pe motivul :” ce va mai trebuie voua, ca nu mai sunteti copii”… vazand ca nu scapa de capricoarna ambitioasa, mi-a adus bradul artificial, dar eu l-am refuzat, zicandu-i ca in familia mea am avut brad natural… si mi-am cumparat un bradut natural… apoi s-a obisnuit cu obiceiul meu, desi mai comenta ca se fac ace prin casa sau ca „aruncam banii” brad… doar anul asta n-am avut brad, dar n-am mai avut chef, dupa un sfarsit de an urat si obositor…

  4. asa mai merge! 🙂
    da, si eu imi aduc aminte de bomboanele din bradul de Craciun, cum le mincam dar lasam ambalajul in brad. in felul asta aveam senzatia ca oricit as lua, ramin la fel de multe. Sau dupa ce venea (si pleca) Mosul noi copiii ne mai jucam de-a cadourile. Reluam cutiile, le reimpachetam frumos, si apoi le redeschideam incercind sa re-editam bucuria initiala. Re-re …

    • nu-mi placea niciodata aerul ponosit al bradului cu ambalajele se saloane stand stinghere pe jumatate sifonate. cred ca de aia cumpar mereu mai multe si pun doar jumatate in pom, cine vrea poate manca si pomul arata frumos pana la final. eh, fixuri de batranete 🙂

  5. copilul din mine….îşi mai aminteşte bomboanele ultimilor ani, cele atât de tari şi de vechi că le păstram din an în an. am avut mereu brad mare, natural, cât stăteam la casă )o rudă de-a noastră era silvicultor), o mulţime de globuri şi ghirlande făcute la şcoală din hârtie colorată, inele lipite, nuci poleite… globuri de când mama fusese copil, altele mai noi.
    ca şi ţie, mi-e dor de copilul care eram…

  6. Numai la tine e inca spirit de Sarbatori!
    Ce imi place!
    Craciun, brad, bomboane de agatat, luminite …. si mie mi-e dor de copilul din mine. Am noroc cu Kari ca uneori traiesc prin ochii lui copilaria mea

    • inca putin…asa ca ecoul sarbatorilor 🙂
      nu se compara cu nimic bucuria copiilor cand descopera sub brad cadourile si curiozitatea cu care desfac sa vada ce le-a adus mosul.

  7. Ai mei nu mai pun de multa vreme bomboane in pom, …ci alte sclipitosenii sofisticate.
    Imi amintesc de bomboanele acelea vechi care le puneam ani de-a randul in bradulet si mi se pareau atat de frumoase si de bogate. Nu ele in sine, erau doar niste zahar invechit dar semnificatia lor…….
    Incearca sa nu pierzi copilul din tine

  8. Imi aduc aminte, ca ai mei faceau intotdeauna brad natural , spatiul ne permitea si camera era rece intotdeauna.Stateam la casa si rezista.Aveam instalatie , globuri si peteala pe care mama o infasura de fiecare data cu mare rabdare la despodobit , in asa fel incat in iarna urmatoare sa ne smulga cate un waw de fiecare data cand o aseza in brad.
    Cat despre dulciuri…ca orice brad din aproape orice casa …dispareau subit bomboanele din hartie si bradul arata mereu neatins.Jucariile le cauram pana le gaseam .Nu ne jucam cu ele , ne multumim doar sa stim .Si asa…in seara Ajunului il pandeam pe Mosul…faceam cu randul ca nu cumva sa ne scape….si scapa.

    • 😀 eu adormeam mereu. cred ca mosul venea spre ziua, la ora la care dormeam invariabil. istet mosul asta, stia cu precizie ca nu dorm si-l astept sa faca o miscare! trebuie ca ai amintiri frumoase. la casa toate sunt la alta dimensiune.

  9. pfff… noi am scos acum bradul si pe mine ma ia cu depresii cand ma uit la el in curte, saracutul… zau, nu prea imi place asta cu brazi naturali :(, mi-e mila rau de ei pe urma.

    • eu il lasa pana sambata, ca n-am chef de aspirat ace inca. si clipeste atat de frumooooooooossssss!!!
      eu nu mai simt nimic dupa ce-l despodobesc, doar lipsa, ca si cum un musafir drag s-a decis sa plece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s