Incercam medicamente noi sau nu?

Acum cateva luni, in urma peritonitei fiicei mele, am fost pusa sa aleg daca doresc sa-i fie administrat un medicament in probe, ale carui efecte secundare nu se cunosteau in totalitate. Eram destul de zguduita la vremea aia, voiam s-o vad cat mai repede bine si in stare perfecta, asa ca am ales medicamentul vechi, folosit de mult timp si cu rezultate bune. Copilul s-a refacut complet, insa eu am ramas cu o intrebare: daca toti oamenii ar proceda ca mine, medicamentele noi pe cine pot fi incercate? Cum pot afla cei din laborator daca munca lor e benefica sau nu?

Un alt exemplu, unuia dintre apropiatii mei ii recidivase cancerul si totul mergea spre foarte rau. I se daduse inca maxim o luna de trait, cand i se propune sa intre intr-un studiu cu un tratament bazat pe „ceva proteina umana”. Medicamentul colosal de scump, insa sponzorizat de stat. Omul face zece injectii, incepe sa se simta bine, se recupereaza si traieste inca si acum, dupa mai mult de zece ani!

Este clar pentru mine cum as proceda: in conditii extreme cand nu mai exista absolut nici o sansa, incerc orice, indiferent cate teste are facute si ce efecte secundare poate avea medicamentul ales. Insa in conditiile in care exista altceva verificat, marturisesc cu tot egoismul, ca nu m-as sacrifica pentru folosul omenirii care urmeaza dupa mine, chiar daca s-ar face istorie cu numele meu. Ma intreb totusi daca exista oameni care gandesc altfel decat mine? Si pentru care motive si-ar risca sanatatea?

Este clar ca progresul se manifesta si aici, iar dorinta continua de perfectionare si cercetare in toate domeniile a oamenilor, va duce continuu la medicamente noi. Totusi cred ca cineva nu a gandit prea bine strategia de promovare. Medici sau pacienti cu deja destule probleme pe cap, ma indoiesc ca se vor complica sa-si bata cuie in talpa, doar asa sa ramana in manuale. Sau poate gresesc?

40 thoughts on “Incercam medicamente noi sau nu?

  1. Cred ca majoritatea ar alege calea sigura, si anume medicamentele deja verificate si cunoscute. Nici eu nu as risca sa fiu cobai asa… de buna voie si nesilita de nimeni. Mai bine lasa asa, sa ma duc pe lumea cealalta cand trebuie, nu cand vor alti. Dar sunt convinsa ca sunt oameni care ar testa fara nici o retinere diverse pilule/tratamente.
    Eu zic ca cel mai bine sa se testeze pe aia care le-au facut, daca tot sunt ei asa de siguri si mandri de munca lor. Ca daca iei tu o pastila si te duci pu… de suflet nu o sa ramai in istorie ca „Cel/Cea care a murit ca sa aflam noi ca pastila pentru X nu era buna” 😉

  2. Eu gandesc ca tine! Daca asta ar fi ultima solutie as incerca …. altfel categoric nu! Eu nu prea am incredere in medicamente, nici nu imi place sa iau decat in cazuri de maxima urgenta. Altfel prefer calea naturala, vindecarea de la sine in timp …

  3. probabil toti am alege calea cea sigura si anume cu medicamente verificate! tare nu-i place sa vorbesc despre asemenea situatii, nu mi le doresc, nu le doresc nimanui, nici dusmanilor. intotdeauna am crezut in gandirea pozitiva si m-am ferit de negativ, am refuzat sa gandesc negativ si refuz. doresc bine tuturor 🙂

  4. nici nu este asta ideea, sa se sacrifice cineva. Cred ca daca dam la o parte teoriile cu companiile de medicamente care n-au scrupule etc … teorii care pot fi adevarate macar partial, dar pe care eu unul nu ma simt in stare sa le controlez, cred deci ca un medicament care ajunge in stadiul de a fi testat pe oameni a trecut prin alte etape intermediare obligatorii. OK, acu cit de obligatorii sunt depinde de autoritatea care le reglementeaza. Ce vreau sa spun este ca medicamentul respectiv este relativ sigur ca nu incepi sa faci spume verzi de la el. Sigur, un anume organism, cu o anume istorie … da, se poate!

  5. Pai cu copilul e simplu: nu este el cobaiul. Nici eu nu as testa chestii ‘noi’, daca nu ar fi singura si ultima solutie. E o diferenta sa ai cancer in stadiu terminal si sa incerci ORICE si sa fii relativ sanatos, deci sa poti accepta un tratament de mai lunga durata sau mai putin ‘eficient’ fata de unul in teste. Sa nu mai vorbim ca sunt milioane de oameni care poate au incercat un tratament ‘minune’ si tot au murit de cancerul respectiv 😦

    • cam asa, pe copilul meu nu testez nimic…cred ca oricum nu am incredere si mi se par dubioase testele astea.
      ma bucur ca te-am regasit…din adresa ce o aveam eu, nu mai puteam sa intru!

  6. Nu, pe ai mei nu aș testa așa ceva.
    Fără să-i jignesc pe unii și/sau pe alții, cred că există categorii sociale care ar accepta așa ceva, contra cost. De ce să nu le acceptăm oferta?
    Uite, în SUA, sunt întrebați pușcăriașii dacă nu vor să-și scurteze astfel pedeapsa…

  7. Eu fara indoiala accept (in ce ma priveste) si testez. De altfel am si facut-o. Am luat ca bolnav medicamente in test si-s mandru de contributia mea. Mi se pare o datorie morala fata de specie. Singura conditie pe care o am eu este sa fie un medicament facut de o companie farmaceutica cunoscuta dintr-o tara cu reglementari foarte bune in domeniu. Intr-o asfel de tara, un astfel de medicament trece printr-o gramada de teste pana ajunge la testarea finala umana (care si asta se face in 3 loturi succesive). Absolut toate medicamentele pe care le gasim pe piata in momentul asta au trecut prin etapele prealabile de testare animala si umana. Sa nu accepti sa testezi un medicament nou mi se pare un pic ipocrit si cred eu ca de multe ori se bazeaza pe idea: „de ce s-o fac eu las’ sa o faca altul”. Unul mai disperat sau mai amarat. Copilul altuia, dar nu al meu… E cam lipsit de etica. Fiindca cred ca suntem de acord ca daca nimeni nu ar face-o, in final nu exista nici progres si medicamentul ala (potential foarte bun) ar muri in fasa. In plus, refuzul de a testa pe propria persoana (mai ales cu speranta ca se gaseste altul) cam taie orice drept de repros cu privire la „da’ de ce nu inventeaza astia un leac impotriva cancerului”. Pai si de aia.
    Din nou, eu am luat medicamente in etapa experimentala care s-au dovedit a fii extrem de bine venite. Si voi mai lua. Sunt constient ca ar putea fi si nasoale. Dar cineva trebuie sa riste, nu?
    Vladimir

    • ai perfecta dreptate si banuiesc ca tu faci parte dintre cei care participa direct la crearea lor. de asta am scris, pt ca am simtit ca pe undeva nu am 100% dreptate. pe de alta parte, nu am incredere in testarile de aici si in respectarea regulilor.daca ar fi sa reiau, as face la fel. si mai ceva: cand imi tremura sufletul pt fiecare respiratie a ei, cand ma doare tot corpul cand sufera, pur si simplu nu pot sa risc! mda, stiu, sunt o mama exagerata 😀

      • Nu, nu, eu am fost/sunt cobaiul :D. Doamna mea e printre cei culpabili, nu eu :P. Adica ea participa direct la proces (e adevarat ca foarte in amonte, ea e scientistul cu stiinta ceva mai fundemantala). Desi ce lucreaza ea (diabet) n-are legatura cu problemele mele. Dar m-am interesat si eu cum merg treburile, nu-s sinucigas si n-am vreun complex de erou, vreau sa inteleg cum sunt organizate treburile astea, macar la nivelul ingineresc la care le pot eu intelege.
        Vladimir.

      • ti-am spus, am toata admiratia si respectul pt oamenii care fac mai mult decat pot eu sa fac.stiu ce face kadia, m-am gandit ca lucrati in acelasi loc…cred ca am tras o concluzie gresita dintr-o poza de-a ta de pe blog 🙂
        deci si tu tot la ingineri joci!

      • Nu lucram impreuna. Dar calatorim de cele mai multe ori impreuna. Ea la ale mele, eu la ale ei. Cand se poate :D. Pozele sunt la comun, desi eu sunt ala cu 14.000 de fotografii si ceva (ea le-a numarat) :D. Zici de poza aia cu afisul cu cheia furata de la masina de cafea? Ea mi-a livrat-o, eu colectionez neghiobii din astea 😛 Ca aia cu Jeniiiii
        Dap… inginer, ca tot neamu’ :D. Dar tin sa precizez ca formatia mea de baza e alta! Ca sa nu razi prea tare.. 😀
        V

      • acum depinde cand sa rad: cand zici de ingineri (nu pot, ca si eu-s tot in gasca aia- aia cu privirea inteligenta dar nu se pot exprima, ca si cainii! 😀 ) sau la formatia de baza? hai acum daca ai zis, zi tot! care formatie?

  8. @coolnewz
    Ba, din pacate, mai faci si spume :D. A fost, de exemplu, cazul unui medicament pentru hemofilie. Medicamentul s-a dovedit miraculos in testele pe soareci si caini, dar a avut un efect devastator la umani fiindca producea blocaj hepatic. Cativa au murit, ceilalti au suferit. Se mai intampla. De asta trebuie testate si pe oameni. Modelele animale sunt extrem de utile, sunt necesare, dar din pacate nu si suficiente si uneori, foarte rar, apar si cazuri din astea. Daca as fi nimerit peste medicamentul asta as fi zis: asta e. Dar daca era bun si ma vindeca? Sa fi ratat sansa?
    Vladimir

  9. cred ca e important sa stim pentru cine alegi…daca e pentru copil si eu as fi egoista si nu as risca…daca ar fi pentru mine, as merge pe intuitie…daca simt ca e momentul sa incerc, as incerca..

  10. Subscriu la ce spune Vladimir.
    Personal : nu as intra intr-un grup de testare decat daca mi s-ar garanta efecte nocive minime. Ori…cine poate sa garanteze asa ceva?
    Categoric daca as avea un copil, i-as da ceea ce stiu ca functioneaza deja. In cazuri extreme, da, as fi de acord cu orice tratament pentru ca nu prea as avea de ales..nu?
    Sensibil subiect

  11. Hai mai ca recompensa e minora si de cele mai multe ori complet inexistenta :). Loturile pe care se testeaza nu sunt de oameni sanatosi (de obicei), ci bolnavi. Pana si grupul de controlul al experimentului este tot format din bolnavi care insa primesc (fara sa stie) placebo. Ma rog, eu ma refer la medicamentele alea care iti pot face „spume la gura” nu la prostiile homeopatice. Care ar fi rolul testarii unui chemoterapeutic sau unui coagulant la un om sanatos? In afara de faptul ca l-ai putea omora? In general se mizeaza pe disperarea omului si pe buna dreptate fiindca brusc devii mult mai permisiv in opinii atunci cand ai o boala nasoala. In plus, in multe studii se ingramadesc atati bolnavi ca trebuie triati si n-au toti parte de el. Sunt bolnavi care se roaga pe la usi sa se experimenteze pe ei, doar-doar or trai fiindca medicamentele clasice, patentate si sigure nu au nici un efect. Asa ca remuneratia nu prea e. Sau e minora. Ce se remunereaza (dar slabut) sunt cercetarile pe oameni sanatosi. Dar alea nu prea-s pentru medicamente ci mai degraba chestii informative gen harti cerebrale „ia sa vedem daca esti criminal cum arati la hipotalamus” sau „iti aratam cinci litere, ia sa vedem cate anagrame faci”.

    • banuiam eu bine ca tu esti in bransa. e clar ca modul tau de a privi lumea, e diferit cu mult fata de cei care habar n-au cata cercetare si efort e in spatele unei banale pilule. datorita celor ca voi omenirea isi mai lungeste viata cu cativa ani… totusi mai sunt si egoisti ca mine, care inteleg dar nu se pot decide sa se sacrifice in modul asta. din fericire exista mai multe moduri…

      • Nu, nu, eu sunt cobaiul dar privesc din umbra si procesul de creatie (doamna). Am cea mai profunda admiratie pentru cei ca ea. Ce fac eu ca meserie este mult mai putin important. Eu am fost insa pus in situatia asta si m-am informat de la ea si altii ca ea ca sa inteleg exact cu ce ma confrunt. Sincer, daca as nimeri peste un medicament problematic, a strange din dinti si n-as regreta alegerea. Cumva trebuie sa progresam si doar nu o sa ia tot ei ceea ce produc, nu? Ca avem nevoie de ei intregi.
        Vladimir

      • sunt intru totul de acord…dar desi nu par, am senzatia ca ma iubesc prea mult si am fixisme cu autosugestia. daca imi bat capul nitel ma sufoc in lift, singura fara sa ma ajute nimeni. am tot felul de „talente” 😀

  12. Nu stiu ce sa zic… nu cred ca posibilitatea de a testa niste medicamente pe propria piele este, pana la urma, chiar atat de raspandita. Banuiesc ca ori trebuie sa faci parte dintr-o retea deja constituita, ori sa te afli intr-o situatie limita, exact in momentul cand medicamentul este si el testat. In cazul din urma, as accepta sa iau noul medicament, in fond, ce mai conteaza? Impusti doi iepuri dintr-odata: te si vindeci, ajuti si omenirea! Daca exista alternativa, merg pe mana ei.
    Si, sa nu uit, draga Anca: sa ai un an mai bun! 🙂

  13. pe cât de crud suna, pe atât de adevart este: experimente cu medicamente se fac si de cele mei multe ori fara acceptul probantului! (ilegale, în tarile sarace sau în orfelinate sau azile de batrâni). Sunt însa si multi voluntari, care în schimbul unei sume de bani, se ofera cobai. Nu oricine este acceptat în programul de teste de medicamente. De obicei sunt oameni foarte sanatosi sau foarte bolnavi. Amândoi – foarte disperati, primii din motive financiare, ceilalti cu speranta ca aceasta ar fi ultima sansa…
    Sanatate multa! („exista sute de boli, dar avem o singura sanatate!”)

    • sa dea D-zeu la toata lumea! este clar ca in tarile mai avansate sunt alte conditii de testare si se respecta drepturile pacientului. pana la urma cred ca totul tine de bani, care ne incadreaza intr-o anumita categorie.

  14. Pingback: Proiectul meu si campania ALLtora « In jurul Kadiei

  15. Pingback: Camilla Läckberg – Printesa gheturilor « In jurul Kadiei

  16. spinoasă problemă!
    bănuiesc că atunci când ești out of options…faci orice, pentru că oricum nu ai nimic de pierdut.
    Pe mine altcevă mă frământă: cum știi dacă iei decizia corectă? cum trăiești după aceea, dacă alegerea ta nu a adus rezultate pozitive, iar viața cuiva a depins de asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s