Cizmoace noi

Precum majoritatea femeilor din lumea asta, sunt innebunita dupa incaltari. Din pacate planuri de alta natura imi zadarnicesc mereu intentiile sinucigase privitoare la aceste achizitii care m-ar lasa falita de la un salar la altul. Asadar dupa indelungi framantari am decis ca a venit timpul sa ma cadorisesc, de nevoie, contra depresiei de inceput de an, de cedare la ispita si de tot ce mai considerati voi ca m-ar motiva.

Asadar am intrat timid intr-un magazin de pantofi. Magazinul gol complet dar plin de vanzatoare dornice sa ma ajute. Am mereu un recul cand sar pe mine. Apreciez amabilitatea, dar imi place sa ma lase sa imi plimb ochii pe modele, sa-mi fac singura o parere despre ce mi-as dori, sa-mi savurez momentul si abia apoi  sa cer ajutor, daca e cazul. Am vazut in marginea privirii o domnisoara ca sta la panda, dar am apreciat ca m-a lasat sa-mi fac damblaua, fara sa ma agreseze. Am decis cam ce doresc si am intins mana sa pipai pielea, as fi mirosit-o, insa nu vreau sa par ciudata! Intre timp domnisoara s-a apropiat si am inceput dialogul. Am zis exact ce vreau, cum sa fie tocul si lungimea cizmei, am ales iar, am incercat cu ochii stransi si asteptandu-ma sa intru greu, chinuit, dar se pare ca in sfarsit imi cunosc marimea si nu mai cochetez cu lucruri care nu-s de mine. M-am decis rapid, am platit si mi-am purtat pachetul voluminos ca pe un trofeu drag pana acasa. Le-am mai testat prin casa, m-am fandosit de cateva ori prin fata oglinzii si am decis ca tare bine arat cu ele!

De acum urmeaza parte cea mai grea. Desi le-am incercat cu picioarele obosite, ca un facut cand incerc am membrele mai mici, cand trebuie sa plec la drum mi se maresc! Daca in magazin le simt comode, dupa ce fac cativa pasi incep sa ma roada, la spate de obicei, mai intai delicat si apoi din ce in ce mai insistent. Daca reusesc totusi sa merg fara sa-mi fac gauri in piele, muschi, oase si sa-mi distrug piciorul din temelii,  dupa ce stau cateva ore la birou, incep sa ma stranga, sa ma sugrume, sa ma terorizeze psihic si fizic. Asadar tabloul simptomelor poate continua punctand mereu chestii la care nu ma astept si descoperindu-mi noi locuri care ma pot rani, de care nu banuiam, dupa inventivitatea creatorului, de a pune cusaturi, intarituri sau capcane nevazute in interiorul cizmei. Astfel ca in cele mai multe cazuri eu si incaltarile noi ne imprietenim greu si in timp indelungat, consumand cutii intregi de pansaplast. Probabil e si vina mea, vreau niste incaltari pe care sa nu le simt ca le am in picioare si pe care sa nu dau salarul pe un an. Asa-i ca cer prea mult?

Anunțuri

31 de gânduri despre „Cizmoace noi

  1. nici mie nu-mi plac vanzatoarele dornice sa ma ajute, daca eu nu le cer ajutorul! mi-as dori sa ma lase sa casc gura! de regula cand vin spre mine le spun sa ma lase si ca am sa le apelez in caz de nevoie :). sunt fan cizme port si vara :). iti recomand ugly boots 🙂 pe astea chiar nu le simti in picioare :)))

  2. Povestirile tale despre încălţări sunt mereu savuroase, pline de umor. Ştii atât de bine să faci „haz de necaz”, căci îmi închipui că nu-i nimic vesel în durerea chinuitoare a încălţărilor „duşmănoase”! 🙂
    Numai bine, Red!

    • Savuroasa povestire!…
      Am trecut si eu de multe ori prin incercarile descrise de tine, dar m-am decis ca iarna sa port incaltari mai largi cu un numar decat obisnuiesc in restul anului. Din momentul in care am facut asa, n-am mai avut niciodata probleme!

      • ma bucur ca ti-a placut! asa e trebuie cumparate mai lejere si gasit un model care avantajeaza tipul de picior. nu toti au picioare de fotomodele 😉

  3. patesc si eu la fel. 🙂 Anul acesta mi-am cumparat niste cizme de blana, inalte, cu talpa joasa. Frumoase si comode. Dar dupe ce le-am purtat un pic am realizat ca trebuie sa le port fara soseta. Problema a fost ca mi le-am cumparat inainte de Craciun, asteptand zapada.Nu a nins la noi, insa si cand am fost cu ele la serviciu, clientii m-am intrebat zambind:” Gabriela, ai fost in Siberia?” Asa ca acum, le port un pic prin casa, in fata oglinzii, si trec inapoi la cele vechi. E interesant sa iti cumperi incaltari.

    • eu as zice mai degraba „provocator”. adica ce-ti place nu mi se potriveste sau nu se incadreaza in buget. ce mi se potriveste e uratel, demodat sau are o culoare imposibila. slalomul asta printre caracteristici poate fi placut sau frustrant 😀

  4. „am ales iar, am incercat cu ochii stransi si asteptandu-ma sa intru greu, chinuit, dar se pare ca in sfarsit imi cunosc marimea si nu mai cochetez cu lucruri care nu-s de mine”
    esti irezistibila! 😆

  5. Cunosc toate senzaţiile pe care le-ai descris. Şi eu, într-o vreme, aveam picioarele chinuite de pantofii noi. Dar, în timp, am învăţat câteva şmecherii 😀
    În primul rând trebuie să ştii că picioarele obosesc repede pe anumite tipuri de calapoade datorită centrului de greutate care nu este poziţionat la fel la fiecare femeie. Drept pentru care, indiferent cât de mult ai sta într-un magazin probează toate modelele care îţi plac aferente numărului pe care îl porţi. Cu cât calapodul unei încălţări este mai potrivit, cu atât mai mult încălţămintea respectivă îţi va veni mai bine şi-ţi va fi extrem de comodă. Ţine minte că nu orice pare comod pentru vreo prietenă poate fi comod şi pentru tine. Eu, de exemplu, port numai cizme-pantofi cu toc excesiv de înalt, dar trebuie să fie toc drept(nu conic, nu cui, nu pătrat) şi vârful trebuie să fie semiascuţit(nu rotund, nu pătrat, nu ascuţit) 😀
    Dacă totuşi, nu ai putut rezista ispitei şi ţi-ai cumpărat o pereche de cizme care cam strâng un pic, atunci încalţă-le cu şosete lungi din bumbac(nu prea groase ca să nu deformezi aiurea carâmbul cizmei) şi noaptea învaţă-te să dormi cu picioarele sprijinite pe o pernă, sau o pătură făcută sul. Posibil să nu ai o circulaţie prea bună a sângelui şi din cauza asta, uneori picioarele tale se umflă uşor. (Şi nu uita, masează pulpele seara când stai pe canapea şi te uiţi la film- habar nu ai, în timp, cât le poţi subţia)
    Faptul că simţi fiecare cusătură interioară într-un pantof, fiecare asperitate nelalocul ei, denotă că ai pielea foarte fină şi foarte subţire. Părerea mea este că ar trebui să porţi, în cizme, acele şosete extrem de scurte şi foarte decupate(un fel de cipici subţiri) ca nişte balerini, sunt special create pentru aşa ceva. Dacă nu ai cizmele căptuşite cu blană le poţi „înmuia” pe interior cu puţină cremă de mâini. Pielea, se ştie doar, că se întreţine bine cu cremă, dacă ne facem pantofii cu cremă pe exterior, cu atât mai mult putem să-i întreţinem şi pe interior.
    În rest, să-ţi porţi cizmele sănătoasă şi iubită!

      • dar crezi ca as avea rabdare sa mai stau incaltata seara in ceva care ma strange? abia astept sa ajung acasa si sa stau desculta in papucii pufosi 😀

    • mi-ai dat o multime de sfaturi suuuuuuuuper folositoare! iti multumesc frumos :*
      merg singura la cumparaturi, deci nu ma inspir din alegerea nimanui, mai ales ca uzual stiu exact ce-mi doresc si cum sa fie. am invatat si ca mi se potrivesc doar anumite modele mai late la varf si nu ma mai chinui sa largesc papuci superbi, care pt mine sunt adevarate torturi. au blanita in interior si mi-au fost comode de la inceput, doar putin in spate intariturile s-au lasat mai greu, cam in 2saptamani. am pus insa cate un pansaplast pe portiunea vizata si totul a fost ok. pot spune ca am avut noroc de data asta!

  6. Hm….si eu am patit asa cu incaltamintea. Am probat-o in magazin si dornica sa scap de privirile si sugestiile vanzatoarei am platit repede si am plecat
    De-acum nu mai fac asa. Maplimb cu ele o juma de ora daca trebuie, pot sa se uite si crucis.

  7. Eu am invatat fraza minune: doar ma uit deocamdata, pleaca ca din pusca pentru ca nu-si pierd timpul cu un client neserios, daca insa incep sa ma invart pierduta cu produsul in mana, se materializeaza si ele. Eu uram pantofii, mi se pare ca orice pantof este facut ca sa chinuie femeia ce-l poarta si ii simt ca pe niste instrumente de tortura similare cu tehnicile asiaticilor de a pastra piciorul mic la femei. Dar ultima pereche de pantofi si cele doua de cizmulite sunt absolut minunate. Nici nu simt ca sunt incaltata. Insa, nici n-am mai dat vreodata atat de mult pe niste incaltari. Dar sunt comode si arata si bine 😀

    • este clar ca pe masura ce creste pretul, calapodul incaltarii e sensibil mai bun si se potriveste aproape perfect pe picior, fara a-l jena. din pacate de multe ori incerc sa impart si capra si varza…si uneori merg in maini o perioada 😀
      sa-ti porti cu placere incaltarile!

  8. Hehehe… patania ta imi aduce aminte de una de-a mea de acum cativa ani. Am vazut in vitrina unui magazin niste ghetute de piele care mi s-au agatat de inima, asa ca am intrat, le-am probat, mi s-a parut ca totul e in ordine, asa ca le-am luat.
    Pe urma… le-am purtat fix de 2 ori, si aia cand n-a fost nevoie sa merg prea mult, pentru ca pur si simplu imi cad din picioare, oricat de strans as lega sireturile (si sunt chiar numarul care trebuie, dar cred ca modelul e de vina). Si au costat si o groaza de bani, evident.

    • vai ce nasol! eu am o pereche de pantofi asa. mi-au placut enorm, in magazin pareau ok, insa nu pot merge cu ei, imi ies din picior cand calc. sunt superbi, dar inutilizabili 🙂
      mi-a fost dor de tine, poate ne intalnim la urmatoarea reuniune a timisorenilor. n-am stiut ca inca va mai intalniti si se mai face si schimbul de carti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s