Duzina de cuvinte: Ezitari, amagiri, amanari

Ratacea de catva timp fara o tinta anume, ignorand poala rochiei din material subtire, in culoare de cireasa parguita, uda acum,  tivita inestetic cu pamant.  O frunza uscata  se clatina stingher cu fiecare adiere de vant, dar fara a se decide sa paraseasca matasea moale . Nu auzea si nu vedea nimic, cu mintea adanc blocata in amintirea cuplului care se imbratisa cu pasiune, indiferent la zgomotele din jur si nebagand de seama apropierea ei. Auzise de cateva ori  zvonuri despre el, remarcase cum privea parca prea intens uneori cate o ispita cu picioare lungi si mers felin, nereusind sa-si desprinda dorinta in timp util si lasandu-se adesea descoperit. Radea puternic cu o voce inalta cand realiza ca-l suprinsese, ii striga numele graseind exagerat, stiind ca asta o va amuza si incretind usor un nas croit sensibil, dar care mai mereu insela asteptarile. Sub aspectul unui barbat delicat si atent, se ascundea un animal de prada vesnic in cautarea vanatului, incolacindu-se pe nesimtite in jurul ei, garou strans legat impiedicand-o sa mai simta bucuriile vietii, presimtindu-i fiecare alunecare si tremurand disperata la fiecare banuiala.

O descarcare de electricitate a strabatut cerul negru cu nori involburati  o facu sa tresara involuntar. Un miros de cauciuc incins o facu sa tuseasca si se poticni putin. Spectacolul fulgerelor n-o speriase niciodata, dimpotriva admirasera impreuna de multe ori desfasurarea uimitoare de forte, ca o reprezentatie in care vantul si ploaia jucau cu talent sporit, creand efecte spectaculoase. 

Un scrasnet de frane aproape acoperit de zgomotul puternic al naturii, se auzi din spatele ei si cand se intoarse sa priveasca cu mintea departe, zari in lumina farurilor desimea ploii ce curgea neintrerupt, o panza nesfarsita, grea si parca dintrodata rece. Portiera se deschise lasand caldura interiorului uscat sa o subjuge. Vocea lui calma, rugatoare de data asta, ii facu sila. Totusi avea nevoie de timp de gandire si de un plan, iar plimbarea asta prin ploaie nu-i revelase nimic. Urca absenta, adunandu-si rochia si simtind raceala apei prelinse in dare lungi terminate in pantofii mustind, cum ii alunga orice sentiment din suflet. El zambi multumit, demarand in tromba si ridicand jeturi de apa amestecata in lateral. Patina insesizabil la curba, apoi se lansa in viteza spre orasul ale carui lumini erau multiplicate de stropii mari care cadeau continuu. Se chirci cu fata spre geamul opus lui si inchise ochii, incercand sa uite totul…

42 thoughts on “Duzina de cuvinte: Ezitari, amagiri, amanari

  1. Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- joaca

  2. Pingback: Dialog « Tiberiuorasanu's Blog

  3. Pingback: Duzina de cuvinte…Innuendo | Un blog de poveste

  4. Pingback: Duzină de cuvinte – vârtej spre neluare-aminte | Cioburi de chihlimbar

  5. Pingback: Duzina de cuvinte-Pregatiri pentru iarna « Cataratorii

  6. Pingback: Acestor zile « Almanahe's Weblog

  7. Pingback: duzina de cuvinte – 19 – flori si buruieni « Rokssana's Blog

  8. Pingback: DUZINA DE CUVINTE Nefericirea regilor ! « Dictatura justitiei

  9. Exista femei care mai cred ca au viitor impreuna dupa astfel de „descoperiri”, care cred ca infidelitatea se vindeca… biete credule care isi prelungesc doar suferinta…
    Vanatorii raman vanatori!
    Frumoasa trista ta duzina.

  10. hmmm… te citisem de azi noapte. cumva, mie îmi place că duzina este sâmbăta, pentru că o aştept cuminte să apară la cei care programăm postările la miezul nopţii. te-am recitit astăzi, pe lumină, cuvintele au acelaşi ecou. a fost rândul tău să mixezi ceva trist, dar în stilul tău, tulburător. o destăiunire printre văluri, aşa îmi pare.

  11. Pingback: duzina de cuvinte – promisiunea

  12. Mi-ai amintit de modul în care soțul meu privea la pieptul plin, dolofan al femeilor întâlnite în drumul nostru.
    Sper, din tot sufletul , ca să fie doar pură imaginație cele scrise de tine și niciodată trăite.
    În rest, le-ai înșiruit frumos.

  13. am simtit fiecare picatura de ploaie si fiecare tremur , chiar si grimasa de dezgust de la final…ai un talent fantastic sa zugravesti scenele cu ajutorul cuvintelor …mi-a placut 🙂

  14. De acord, vînătorii rămân vînători dar, întreb: nu cumva există şi multe eve care adoră sî vîneze şi să fie vînate? Persoanele de faţă se exclud, fireşte. 🙂

  15. te-am citit de azi noapte, te-am recitit acum… ca de fiecare data, astept continuarea si ca de fiecare data, incerc sa pun fiecare povestioara a ta, in continuarea celor din urma 🙂

    • uneori singura lor legatura sunt eu… se intampla ca unele asocieri de cuvinte sa sune mai romantic iar altele sa sune doar obisnuit. ma las purtata de sonoritate…daca nu „canta” potrivit, nu pot scrie continuari 🙂

  16. Un fel de Mona(Steaua fără nume_Mihail Sebastian) …
    sper să-l găsească pe Miroiu al ei, măcar pentru câteva ore, asemeni eroinei lui Sebastian şi dacă nu în scris(ori în stele), poate acolo, în locul acela de-i zicem inimă, unde fapta ia locul cuvintelor, cu mult mai grăitoare.

    • un fel de multe dintre noi, fara a ne cunoaste una pe cealalta, dar impartind toate aceeasi soarta, poate cu mici amanunte diferite, dar ne-esentiale. eu sper sa-si gaseasca echilibrul si linistea, la care „miroiu” sa-i fie o completare sau nu…

  17. Pingback: Cu mainile curate « Abisuri

  18. Pingback: Duzina de cuvinte 2 – Regatul deșertăciunilor « vantdetoamna

  19. Pingback: Duzina de cuvinte…Innuendo | Un blog de poveste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s