Judecata

Se facea ca era odata la curtea unui rege bogat o neintelegere: care dintre trasaturile omenesti e mai valoroasa? S-au intrunit la masa de judecata mari invatati, sfetnici, oameni cu stare, reprezentanti de rand ai poporului, tineri, batrani, casatoriti sau singuri, barbati in mare parte, dar si cateva femei (nu sariti, fetelor, femeile la vremea aia nu aveau prea mult dreptul la cuvant si nici nu se grabeau sa se afiseze atat de mult in public!). Asadar au inceput sa se infatiseze: intelepciunea, imbracata cu gust, fara a epata, dar privind superior la cei din jur, ca si cum cunostintele dobandite o faceau sa nu se amestece cu oricine. Invatatii au aprobat zgomotos facandu-i loc in fata lor. A urmat bogatia gatita somptuos, cu haine scumpe cusute in fir de aur, incarcata de matasuri sofisticate si atarnand de bijuterii ostentative. Oamenii avuti au aplaudat si au inconjurat-o cu drag. Apoi minciuna a pasit suverana, pleznind de sanatate si zambind atotcunoscatoare spre reprezentanti din cam toate categoriile, indiferent de varsta sau avutie, fiind invitata in mai multe locuri si nestiind unde sa se aseze mai intai. Se crea o oarecare invalmaseala, insa regele facu apel la liniste batand dintr-un ciocanel ce-l avea in mana, un gest putin cam brutal, care le aminti tuturor ca se aflau intr-o sala de judecata. Apoi au sosit cu alai mai modest fuga de raspundere, lasitatea, indiferenta, resemnarea, ingamfarea, prostia, lenea toate gasindu-si foarte repede loc si chiar tovarasi cu care s-au imprietenit rapid. Intr-un final, cand toate locurile s-au ocupat au intrat stinghere, ramanand aproape afara  modestia, omenia si bunul-simt. Fiecare din cei aflati in Marele Sfat isi acordase deja votul unora dintre trasaturile intrate la inceput sau chiar mai multora, astfel incat cele trei sosite ultimele ramasera nebagate in seama. Dupa deliberari batalia mare urma sa se dea intre bogatie si indiferenta, dar deja parea ca prima are cu mult mai multi sustinatori.

Fiica cea mica a imparatului se apropie de Marele Sfat prezidat de rege si ceru dreptul la cuvant. Vocea ei rasuna clar si raspicat facandu-i pe toti cei prezenti sa taca asteptand curiosi sa vada ce are de zis fatuca aceasta imbracata modest si a carei voce se auzea destul de rar in incaperile palatului.

-Oameni buni, nu lasati bogatia si indiferenta sa va ia mintile! Ele vin insotite adesea de invidie, egoism si rautate, care nu va vor aduce nimic bun. Priviti adanc in sufletul vostru! Pentru ce adunati atatea bogatii, uitand de modestie, omenie si bun-simt? Opriti-va din fuga aceasta de agoniseala macar pentru un timp si priviti in jur! Sunt oameni ca voi care sufera, pe care-i puteti ajuta, dar pe langa care treceti ignorandu-i! Va veti trezi bolnavi si batrani, fara nimeni in jurul vostru, doar cu bogatii fara suflet!

Oamenii plecara capetele o vreme, fata parasi incaperea, iar judecata se relua in cateva clipe, starnind galagie mare, dispute si certuri fara sfarsit. Fata dadu din cap si pleca mai departe, lasandu-i sa dezbata o dilema fara iesire… care se pare ca s-a pastrat pana in zilele noastre.

Textul face parte din provocarea de luni lansata de Psi. Pe aceeasi tema au mai scris:

http://scorpio72.wordpress.com/2012/01/30/provocarea-judecata/#comment-7641

http://labulivar.wordpress.com/2012/01/30/judecata/#comment-4423

http://cita-topa.blogspot.com/2012/01/judecata.html?showComment=1327922616267#c9029560243504704797

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/01/30/judecata/#comment-16111

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/01/30/rugaciunea-unui-judecator/#comment-6955

http://www.psi-words.com/2012/01/30/judecata/#comment-10706

Anunțuri

39 de gânduri despre „Judecata

  1. Cu cât cugeţi, cu atât dai de mai multă substanţă. Pe de o parte, faptul că nu-ţi pierzi minţile sau că nu devii o mină de cunoştinţe inutile şi incoerente, se datoreşte capacităţii de a uita. O însuşire providenţială ; altfel, în haosul de înregistrări mentale întîmplătoare, ar fi cu neputinţă să rechemi în memorie un lucru esenţial şi coerent. Fără ignorare, n-am putea generaliza. Să mulţumim deci cerului pentru putinţa noastră de a uita?

  2. Pingback: Judecata « Tiberiuorasanu's Blog

  3. „Apoi minciuna a pasit suverana, pleznind de sanatate si zambind atotcunoscatoare spre reprezentanti din cam toate categoriile, indiferent de varsta sau avutie, fiind invitata in mai multe locuri si nestiind unde sa se aseze mai intai”

    Şi iată cum capacitatea umană de a judeca, a fost înlocuită cu pragmatismul vechi dar prea actual, al zilelor noastre: do ut des.

  4. Într-o notă comică și cu rugămintea a nu se uita că-s ardeleancă:
    Cică îi adună Doamne-Doamne pe reprezentanții provinciilor istorice românești ca să le împartă calitățile umane.
    -Ție, moldoveanule, îți dau talentul. Ție, bănățeanule, fala. Ție, olteanule, iuțeala minții. Ție, maramureșeanule, mândria. Ție, munteanule, încăpățânarea. Ție, ardeleanule… ei bine, ai întârziat puțin, așa că n-au mai rămas decât frumusețea și prostia. Ce alegi dintre astea două?
    -Apăi, Doamne… frumusețea-i trecătoare…

  5. Pingback: psi-words » judecata

  6. Pingback: “Rugaciunea unui judecator “ « Dictatura justitiei

  7. Intr-o lume in care ti se spune sa-ti cumperi crema de fata …pentru ca meriti si sa-ti iei masina scumpa caci e rusine sa cheltui putin… modestia nu are cum sa fie cautata caci e de la sine inteles ca a murit, saraca!
    Frumos, mi-a placut!

  8. da, cita are dreptate… modestia nu mai este la mare căutare. şi totuşi eu o prefer de departe. mi-a fost dată lecţia bunicilor mei despre bun simş, discreţie şi modestie şi încerc să le păstrez aproape. iar de greşesc uneori, sper că cei care îmi sunt alături mă vor trage de mânecă.
    frumoasă povestea ta.

      • Dar are un tîlc evident: se crede că oamenii bogaţi – deci puternici – sunt ascultaţi. Iată că dacă vorbeşte chiar fata împăratului despre modestie, omenie si bun-simt oamenii pleacă frunţile, jenaţi şi nu vor să asculte!

      • regele/imparatul e cel care conduce o anumita oranduire, cel putin in povesti. se presupune ca fiica lui are acces la unele cunostinte si sa zicem intelege mai mult decat un muritor de rand, care nu a avut acces la scoala (nu vorbim aici de inteligenta, ci strict de acces la informatie). as fi vrut sa pun accent pe intelepciune si nicidecum pe bogatie. imi place sa cred ca sunt ascultati oamenii destepti si nu cei bogati/puternici… macar in poveste!

  9. Pingback: Elucubraţii – Oyoja Onuk « Link-Ping

  10. Anca
    Şi mie îmi plac poveştile dar, în viaţa reală aşa este: se pune preţ pe spusele celor vizibili, iar cei vizibili nu sunt cei mai inteligenţi ci, cei mai bogaţi. Exemplul Beeecali ales europarlamentar! nu este destul de concludent? Dar DD ci Zero TV al său? şamd.
    Eu cred că povestea ta a ieşit foarte bine. Mai ales că are corespondent în viaţa noastră de zi cu zi.

  11. Pingback: Poşta electronică – 4 – Un Om cu Judecată | Cioburi de chihlimbar

  12. Pingback: Judecată… « BLOG D'AGATHA

  13. ahaaaa, la tine era Cutia Pandorei! 😆
    Da, oamenii sunt surzi, muți și proști, exact ca pe vremuri. Cred că alegerea lor este clară, indiferent cât de frumos a vorbit fata împăratului.

  14. Pingback: Judecata « Abisuri

  15. Pingback: Judecata umbrei « vantdetoamna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s